Viata ca un platou cu fursecuri....

The artist of soul

  

-Esti penibil....
-De ce?
-Inca le mai pictezi?
-Sunt artist...ce ar trebui sa fac cu ele?Sa le dau foc?Oricum nu o sa pricepi niciodata....
-Da...artist...ti-am zis esti penibil...
-De ce?Pentru ca nu o sa fii niciodata pe una din ele?
-O da...ma si macina o invidie...de asta esti tu asa de penibil...Oricum vad ca macar au fost diferite
-Diferite?...de cine?De tine?
-Ma faci sa rad..nu e ca si cum m-ai cunoaste si ai sti ce inseamna diferit in cazul asta.Cum poti sa le faci asta?
-Sa le fac ce?
-Sa iti pictezi fostele iubite...apoi sa le expui intr-o galerie...sau sa le vinzi unui strain
-Nu e ca si cum ar mai fi ale mele..Si apoi...Sunt un artist..
-O doamne...inceteaza...Castigi bani pe urma unor biete fete care au avut nenorocul sa te intalneasca pe tine...marele artist

Ai si acum acelasi obicei.Iti pictezi muzele...din pacate nu cunosti niciuna din ele.Faptul ca le faci blonde,brunete,roscate,cu ochii albastri,verzi sau buze pline nu zice nimic despre ele.Ci despre tine..cat de putin le cunosti defapt.Pe unele le-ai facut urate,si ele nu sunt.Atata de mult te-au ranit?
Nu cred ca ai fi in stare sa ma pictezi vreodata....Nu te-am lasat niciodata sa ma cunosti...

Viata ca un platou cu fursecuri...

First

Since feeling is first

by E. E. Cummings

i carry your heart with me

i carry your heart with me(i carry it in

my heart)i am never without it(anywhere

i go you go, my dear;and whatever is done

by only me is your doing,my darling)

                                                        i fear

no fate(for you are my fate,my sweet)i want

no world(for beautiful you are my world,my true)

and it's you are whatever a moon has always meant

and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows

(here is the root of the root and the bud of the bud

and the sky of the sky of a tree called life;which grows

higher than soul can hope or mind can hide)

and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart with me(i carry it in my heart)

since feeling is first

since feeling is first

who pays any attention

to the syntax of things

will never wholly kiss you;

wholly to be a fool

while Spring is in the world

my blood approves,

and kisses are better fate

than wisdom

lady i swear by all flowers. Don't cry

—the best gesture of my brain is less than

your eyelids' flutter which says

we are for each other: then

laugh, leaning back in my arms

for life's not a paragraph

And death i think is no parenthesis

Viata ca un platou cu fursecuri...

Like nothing's changed....

Azi,dupa mult timp,a fost ca si cum nimic nu s-a schimbat.A fost ca atunci....fara niciun alt el,fara nici aceeasi ea.Ca si cum timpul a stat in loc,ca si cum n-ai plecat niciodata.

But if you close your eyes,

Does it almost feel likeNothing changed at all?

Viata ca un platou cu fursecuri....

I hope...

“I heard that you’re settled down,
That you found a girl and you’re married now,
I heard that your dreams came true,
Guess she gave you things
I didn’t give to you,
Old friend, why are you so shy?
Ain’t like you to hold back or hide from the light”


Stateam ieri si ascultam melodia asta si ma gandeam...Ma gandeam la tine si cat de bine o sa se potriveasca versurile astea peste cativa ani,cine stie cati.Ma intreb unde voi fi atunci,unde vei fi tu,cu cine si daca o sa merite.Nici nu stiu daca ar trebui sa fiu trista sau bucuroasa,daca ar trebui sa plang sau sa accept unele situatii de acum si din viitor...sper doar sa ma pot bucura atunci pentru tine.Sper doar sa merite tot ce ai facut....atunci o sa promit si eu ca nu o sa te urasc...

Viata ca un platou cu fursecuri....

"cred, nu pentru că am nevoie să cred, ci pentru că la sfârșit, al unei zile sau ale unei vieți, nu rămâne decât un singur lucru, pe care să îl iei cu ține. amintirea unei iubiri, a unei nopți, a unei atingeri. cred, pentru că la sfârșitul unei zile, nici una dintre perechile de pantofi Louboutain sau McQueen, nici una dintre poșete, nici unul dintre inele, și nici bolidul din fața casei, nu te vor face să zâmbești sau să adormi liniștită. și nimic din toate astea nu va mai părea la fel de strălucitor, dacă și când, vei pune singură capul pe o pernă într-un pat imaculat și gol."
Sursa

Pentru ca uneori cuvintele altora citesc pur si simplu din sufletul meu mai bine decat mine...

Viata ca un platou cu fursecuri....

Back to school 2

Buna dragelor :) Stiu ca am lipsti cam mult,dar va spun sincer ca nu am avut nicio vina.Am inceput noul an universitar,iar cu mutarea,alt camin,alte colege,cara bagaje,pachete,cumpara aia,aranjeaza alea...intelegeti voi.Plus ca abia azi am avut net...cam tarziu stiu.Nu stiu ce as putea sa va spun de noua camera.Suntem doar 3,momentan doar 2,e camin nou renovat,arata bine,destul de practic,poate o sa pun ceva poze cand o sa le descarc.O singura parte proasta...cam trebuie sa iau autobuzul de fiecare data cand nu am chef sa merg pe jos caci e o distanta relativa mare,dar asta e.Nu poate sa fie totul perfect...In rest despre cursuri nu stiu ce as putea sa va spun,e abia a doua saptaman,dar sunt putin speriata caci e foarte mult de invatat.O sa mai revin cu noutati promit :)

Pick me

Daca nu stii de ce moarte vrei sa mori....alege-ma pe mine,alege-ma pe mine....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Restless

And in the naked light, I see a brighter day

Viata ca un platou cu fursecuri....

We lost

Cred ca la un moment dat amandoi am vrut sa ne pierdem urma,umbra.Asa cred ca ne-am gasit noi doi.Am inceput sa ne pierdem unul in altul in incercarea de a ne regasi.Ne-am pierdut fiecare in alt trup,in alti ochi,mai noi,mai veseli,mai verzi.Ne-am pierdut si pe alte buze,pe negatii diferite de data asta,pe cuvinte cu totul si cu totul alt sens.Ne-am prins de alte maini si ne-am pierdut,ni s-au desprins sireturile pantofilor si am ramas in urma....Am incercat alte banci,alte trucuri,alti umeri,alte buze.Am incercat si alte tigari,alt pervaz si alt pat.Nu ne-am gasit nici acolo,niciunde.Pana intr-o zi....dar atunci a trebuit sa pleci.Asa esti tu.Eu sunt pamantul.Tu-vantul ce a facut pamantul sa se infioare pentru cateva clipe.Atunci am stiut ca nu o sa mai fie niciodata la fel.....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Baby,nobody's home...

Mai tii minte garsoniera noastra?In prima zi am stat o zi intreaga intinsi pe parchet cu ochii pierduti in tavan.Spuneai ca ii vom face inima sa bata cu inimile noastre,ca o sa devina una cu ea si ca asa mereu o sa fie cineva care sa ne astepte acasa.A fost primul “acasa”.Si peretii au devenit ai nostri.Ne-am luat visele si le-am tatuat pe ei.Le-am aruncat spre soare.Doamne….era atat de bine,era si real?Mai stii ziua ta?A plouat tare.Am stat in casa,sprijiniti de peretii nostri,de inimile noastre si am mancat prajituri.Imi vine sa rad cand imi aduc aminte.Eram copii,eram banali stiu...poate prea banali pentru tine,pentru ceilalti.Te-as invita uneori in castelul nostru...cel in care am sadit vise si in spatele caruia am devenit mai buni,mai frumosi,in care am uitat sa mai fim noi...Te-as invita...din cand in cand..Dar l-au inchis...Cei de la administratie.Cica se auzeau prea multe batai de inima..Am incercat sa le opresc,am incercat sa stii,am incercat...

-Alo...

-Eu sunt...vroiam doar sa..

-Da..am ascultat tot ce ai zis.Esti beat..inchide...ma suni maine...

-Nu..nu se mai poate asa…chiar nu..tu chiar nu..

-Ce nu se mai poate ?

-Ceea ce facem noi acum !

-Ce?...te rog...inchide...

-Teatrul asta ieftin...piesa asta mizerabila,fara audienta si in care m-am saturat sa joc rolul secundar!Asta nu se mai poate!

-Ce teatru?Tu asta crezi ca facem?

-Daaaa...daaaa ..asta cred...ca tu asta faci...de fiecare cand te intreb ceva...nu stiu...ceva despre mine,despre noi...de fiecare data te prefaci ca analizezi situatia,ca incerci sa cauti raspunsul potrivit si...

-Dar chiar asta fac...incerc sa gasesc raspunsul cel mai potrivit!

-Da!Si de fiecare data e in fata ta si tu nu il alegi niciodata!Asta faci tu!Actor figurant in propria piesa in care eu,nu mai vreau sa joc... Stii care a fost greseala mea?Ca mereu m-am gandit la tine ca la ceva garantat.Da…si trebuia sa imi dau seama.Nimic din tine nu eraazi.... Unde crezi ca o sa pleci cand nu o sa te mai suporti?

-Te-am iubit...

-...M-ai iubit?..De cate ori m-ai iubit??...Cine a numarat??

-...Nu stiu...Inchid....e tarziu...

-Nu,raspunde... Dupa aia poti sa dormi,cu siguranta va fi mai intersant decat in realitate.Chiar daca nu vei visa nimic.

Tiny dancer....

Tu,Eu,un pat si-o tigara.

Meh,October is not so far baby....

Viata ca un platou cu fursecuri....

In nimeni...

   

Stii,in tot acest timp cel mai mare dor mi-a fost de tine.Mi-a fost dor de tine si de clipele in care vorbeam.Parca nimic nu se compara cu clipele in care te ridicai de pe scaun si veneai langa mine in pat.Zaceam minute in sir unul langa celalalt,cu ochii in tavan si vorbeam.Diverse.Prostii,tampenii de cel mai multe ori,chestii in contradictoriu, vorbe care sa alunge plictiseala,barfe. Sau ne spuneam ofurile,amintirile,dorintele si viitorul.Ne dadeam jos mastile.Era usor...nu ne privea nimeni in fata...poate doar tavanul...Mi-e dor de momentele alea.Erau putinele momente in care parca totul se linistea,in care timpul parca se incetinea,caci nu s-a oprit niciodata,in care totul parea ca o sa fie bine,ca are rezolvare,ca parca nici dracu nu mai era chiar asa de negru.

Stiu ca suna a ciudatenie,dar si acum,cand ma gandesc la tine si la lucruri pe care as vrea sa ti le spun,pe care mi le spun intai mie in gand,ma intind in pat,cu ochii in tavan si incep sa vorbesc.Incerc sa-mi imaginez ca esti inca langa mine,ca ma asculti si uneori ma gandesc la ce raspunsuri mi-ai da.Apoi totul revine la normal,ma trezesc la realitate.Aceea in care te gasesc intr-un monitor cateva ore pe zi...

De cand m-am intors am incercat sa caut si sa gasesc acest lucru si in alti oameni.Oameni pe care ii cunosc,sau mai bine spus am crezut ca ii cunosc,oameni cu care aveam de asemenea amintiri si momente frumoase,oameni cu care am impartasit multe.Am incercat sa te gasesc in alti oameni,sa ii aduc langa mine.Nu stiu daca e din vina mea...poate nu e vina nimanui la urma urmei...dar nu am mai gasit nimic din ce credeam ca am.Nici amintirile,nici momentele,nici macar oamenii.

Am incercat sa te gasesc in alti oameni....si intr-un fel imi pare bine ca nu te-am gasit....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Dear darling...

.....si in unele nopti ma gandesc la tine.Imi simt apoi ochii zvacnind si buzele tremurand.Nu imi dau seama ca plang abia cand e prea tarziu.Lacrimile fierbinti aluneca pe obraji.Fara directie sau vreo tinta cunoscuta.Asa ca noi...Fug cu pasiune,cu patos din ochii mei de parca ar vrea sa dea afara tot dorul,toata ura,toata durerea...toata iubirea defapt.Parca te-ar da si pe tine afara din mine,parca te-ar lua inapoi de pe obraji si te-ar legana....usor,usor spre gatul meu....Acolo ti-ar da intalnire cu saruturile pline de parfum si amintiri.Ar zvacni toate in ritmul inimii,pe aceeasi artera pe care s-au intalnit si alta data.Pe care ne-am intalnit odata....Le-ar inneca parfumul in fumul tau de tigara pe care piele mea inca il pastreaza dupa tine.Pe asta lacrimile nu au reusit sa-l dea afara...asa ca o sa mai tina o vreme....

It was short. It was sweet. We tried....

Viata ca un platou cu fursecuri....gol...

Viata ca un platou cu fursecuri...

I like complicated...

"....stii Diana...poate daca nu ar fi fost asa de complicat...adica chestia asta s-a complicat foarte tare,stiu...eu am facut sa fie complicat.Dar trebuie sa intelegi...cu ea mereu a fost complicat....si am complicat lucrurile si cu tine si nu e corect stiu.

-De ce le-ai complicat?Sau de ce sunt tot timpul complicate?

-Pur si simplu...Si stiu ca nu e corect,ca m-am jucat cu tine...dar adevarul e ca si tu ai avut niste jocuri...

-Pai daca a fost sa ne jucam macar sa jucam dupa regulile mele nu?:))

-Oricum....daca nu ar fi fost asa de complicat poate..."

Poate ce?Nu am avut curajul sa-ti pun intrebarea asta atunci.Nu stiu de ce...poate pentru ca nu vroiam sa aud raspunsul...sau poate imi doream prea tare si nu eram sigura ca te-as crede daca mi l-ai spune.As putea sa iti cer sa continui acum,dar e cam tarziu nu crezi?Plus...deja m-am obisnuit cu raspunsul din capul meu.Sau macar incerc sa fac asta...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Friends?No,thanks

Cum era vorba aia?Ca toamna se numara bobocii?Ei bine cred ca vara se numara prietenii.Iar daca ajungi la cifra de 0= zero....eiii bine...inseamna ca you did a great job in restul anului.Congrats to me!

Stiti ce?Cred ca si chestia asta cu prietenia,la fel ca aia cu iubirea,e overated...da rau de tot.Si sincer mi s-a cam acrit atat de cuvantul prieteni,cat si despre ce inseamna el.Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult "amici".Hmmm...ce ziceti?Fancy?Stiam eu...Asa...deci daca tot am lamurit chestiunea de-acuma o sa avem asa: amici de bere,amici de fumat,amici de shopping,amici de ras aiurea,amici de film,amici de ars aiurea,amici....friends with benefits ramane ca imi place cum suna:)))

Viata ca un platou cu fursecuri...gol

Bones

  

Inima ta mi-a intrat in oase
Doare atat de rau....imi mutileaza sufletul.
I-am aplicat comprese reci
Iar acum isi mai pierde din esenta
Probabil i-a ruginit vreun atriu

Viata ca un platou cu fursecuri....

Breathe

-Stai...

-Ce..?

-Stai...nu mai respira...

-De ce ?

-E ceva frumos in tine…si se pierde cu fiecare suflu...

-Stii…cineva…ar putea scrie o carte intreaga despre tine…despre gura,despre ochii,genele…despre obrajii tai…file intregi din tine

-Si cate din ele ar fi cuvintele tale?

-Nu as citi-o oricum...

-De ce?

-Pentru ca as fi un prost daca as crede ca el ar face-o mai bine decat mine.

P.S.As vrea sa plec in Vama...si nu stiu ce bagaj sa-mi iau.Sugestii?:)

Viata ca un platou cu fursecuri....

Shine bright....

“-apoi scanteierea se stinse,si lumina ii parasi cu regret trasaturile,intarziind pe fiecare dintre ele,intocmai ca niste copii care se joaca seara pe strada si nu se-ndura sa intre in casa”

Viata ca un platou cu fursecuri...

Back homeeee

Buna dragelor.Cum o mai duceti?Stiu ca am lipsit cam multisor de pe blog si nu am chiar scuze pentru fiecare zi,dar asta e...mai ia si omul o pauza:)))Deci...cu ce sa incep?Aha...sesiunea...offf mama ei de sesiune ca lunga a mai fost...de pe 28 mai pana pe 3 iulie...Am crezut ca inebunesc la propriu...si de invatat si de cald.Cum sa inveti biofizica,biochimie si farma cand toata lumea e afara,la terase si parca se distreaza mai mult ca niciodata?Inveti,ca n-ai ce face.Dar s-a terminat,slava domnului,ca daca mai era vreun examen ma vedeati la stirile de la ora 5:)))
Pe 15 m-am intors acasa ca pana atunci am frecat menta prin Cluj.Offf Clujul ala de care tare mi-e dor,plin de locuri faine si oameni frumosi.Stiu ca am fost plecata de acasa de un an,dar as pleca inapoi maine la Cluj.Glumeam ca o sa-mi gasesc o facultate pe timpul verii:))M-am obisnuit asa de tare cu viata la camin,cu locurile,cu oamenii si colegele de camera ca mi se pare ciudat traiul de acasa si ma trezesc uneori ca am tendinta sa fac ce faceam si la Cluj:)))E urat sa stiti sa te intorci acasa dupa un an...nici macar net sau tv nu aveam pana azi:)))Nu stii sigur ce s-a schimbat: tu sau casa si orasul:))Cert e ca si eu m-am schimbat foarte mult,era inevitabil oricum.
Acum sunt acasa...unde e foarte multa plictiseala si timp liber,unde oamenii din oras parca au disparut,au plecat si m-au uitat aici.Planuri pe vara nu prea am..trist stiu:)))

Viata ca un platou cu fursecuri....

I-am spus sa se imbrace, am luat-o cu mine, am dus-o acasa, am pus-o sa scoata tot de pe ea si am culcat-o in patul tuturor durerilor, nebuniilor si lacrimilos iubirii mele. (Ultima noapte de dragoste)

Viata ca un platou cu fursecuri....

Poemul cafelei negre....

Iubito, azi parul tau parca e mai greu.

Cantareste kilograme de dezamagire si cateva sute -scrum al sufletului necrozat.

L-am despletit de secrete si mi-a schimbat anotimpul cu o singura picatura de apa din el.

Unul din sufletele mele s-a inecat cu ea.

Ii cresc acum aripi prin podeaua palida. Sub ochii tai miopi iubito...
Am muscat din talpile cuvintelor si am tras fermoarul cuvantul “suflet”.

Am exorcizat din el toata violenta .

O beau acum ca pe o cafea prea tare....
Inainte sa ne fure cerul...

Viata ca un platou cu fursecuri....

"...mi-as imagina ca de-acolo,de la gatul dezgolit,as incepe s-o sarut,cand mi-ar da voie..."

Viata ca un platou cu fursecuri....

War

Ce-ti pasa tie chip de lut daca sunt eu sau alta?

Priveste-ma si taci.Nu-mi spune ca gresesc,nu-mi da dreptate,nu imi zambi de parca m-ai cunoaste.Nu ai dreptul,nici nu-ti dau voie.Privirea mea e interzisa tie si poti sa pleci oricand;niciun fir de par de-al meu nu te tine in loc.

Uita de noi.Lasa-ne asa tacuti cum suntem.Lasa-ne privirea sa vorbeasca,las-o sa zambeasca si sa planga.Lasa-ne sa mintim,sa iubim,sa uram.Lasa-ne sa trantim usi asa cum o faceam odata,sa spargem geamuri si sa fim la sfarsit iarasi copii.Lasa-ne in razboi si sa cucerim teritorii ale inimii lasa-te de altii in urma.Lasa urmele pasilor nostri sa nu se cunoasca,nici talpile,nici palmele,nici macar buzele astea blonde.

Viata ca un platou cu fursecuri....

 Atat de noi...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Illegal

Dusman al inimii,caligrafiezi frumos doua cuvinte si esti expert.Privesti in ochi cu incredere in tine si o inspiri gresit oglinzii ce te priveste.Iti inneci amarul in alcool si incerci sa ma descoperi si sa ma sperii.Incheietura mainii doare al naibii de tare si totusi lasi scrumul sa cada peste mine si ma dezbraci din priviri.Ma impingi de langa tine doar ca sa ai de unde sa ma culegi,doar pentru senzatia aia ca ma ai din nou.Te apropii subtil,indecent as zice chiar si ma lasi sa astept.Uneori ma obligi sa te privesc in ochi,sa nu clipesc pentru ca as da dovada de slabiciune si sa ascult ce imi spui.Nu stiu de ce ai impresia ca iti citesc gandurile...alea in care imi spui tot ce nu ai curajul sa imi spui in fata.Ma lasi din nou sa astept cuvinte ce stiu foarte bine ca le gandesti,pe care le vad foarte clar in ochii tai.
Uneori ma faci sa imi sterg tot trecutul...tot trecutul de pe usa dulapului meu,din creierul meu,de pe pielea mea,din trecutul meu.Al meu.Cu numele tau,care nici macar nu imi place asa de mult, pe el.L-am scris eu oare?Mai sunt si cateva versuri ce spun minciuni...ceva despre o iubire.Ce bine...incepeau sa ma enerveze si totusi le lasam acolo amintindu-mi mereu de ceva fara sens si fara directie.Si se streg al naibii greu...parca sunt scrise cu sange ,dar nu se vinde asa ceva la magazin.Profunzimea lor prinde culoare si o acopar cu cenusa ramasa cand ti-ai ars sufletul.

Apoi te descopar.Faci trafic cu sentimente si eu sunt una din victimele tale.Lasa-ma in viata, dar ucide-ma.

 

Viata ca un platou cu fursecuri...

Se lipise de crestetul ei,iar parul ii lasase urme pe obraz.

Mana ii aluneca obraznica pe soldurile ei verzi.

Diagonale de ganduri ii vin despre ea
Despre ceaiurile prea lungi,despre negrul pisicilor in noapte

Si toate astea erau doar in buzunarul de la spate.

Viata ca un platou cu fursecuri....

 

Viata ca un platou cu fursercuri....

In the dark we are the same....

Azi ti-am scris cateva randuri.

Le-am spalat,nu cu detergent,nu ar fi cazul.

Am lipit cuvintele cu plasturi si le-am insirat la soare.

Mi-am aruncat toate gandurile despre tine spre el.Le-a prins in cele din urma.

Clamele si-au lasat urma,iar in locul lor am strecurat ceva nisip vechi de la mare.

Ti le-am lipit apoi pe cafetiera.

Le poti bea dimineata cu mine,in timp ce te dezbraci pe intuneric de ele.

Sau pe ele de intuneric.

Le-am invatat sa te iubeasca.

Literelor le-am citit numele tau,iar versurile inca suspina cu gandul la tine.

Viata ca un platou cu fursecuri....

But sadly i'm not her...

You loved her against reason. Against promise.

Against peace. Against hope, against happiness.

Against all discouragement that could be.

Viata ca un platou cu fursecuri...

1/2

"daca o sa gasesti pe cineva sa-ti placa, atunci o sa capeti mai multa incredere in tine. sa nu umbli cu jumatati de masura. pe lumea asta exista lucruri pe care nu poti sa le faci dacat sigur si lucruri pe care nu poti sa le faci decat in doi. important este sa impaci astea doua lucruri cum trebuie. uneori am senzatia ca ma iau la intrecere cu propria mea umbra. oricat de repede as alerga, n-o sa scap de tot niciodata. asa cum nu poti sa scapi nici de umbra." "in noapte" – haruki murakami

Viata ca un platou cu fursecuri....

Rehab

Azi plec sa ma tratez de tine....

Viata ca un platou cu fursecuri....

Dedicatie

"Cum aș putea să-i explic lui că vreau totul, că nimic mai putin de atât nu-i suficient pentru mine? Că jumătățile de măsură nu-s pentru mine cum nu-i alcoolul pentru măicuțele îngenuncheate-n mănăstiri? Că eu aș putea să dau 100%, dar pentru asta am in prealabil nevoie de niste demonstrații, din acelea mai sofisticate, așa-s eu, greu de convins, ca o scară cu o comoară la capătul ei, dar pe care urcându-te trebuie să sacrifici și dăruiești mereu ce ai mai bun, iar odată ce-ai ajuns acolo sus, îti primesti recompensa și-n plus toate lucrurile pe care le-ai sacrificat, însă dacă nu, inaintezi,dar rămai fără nimic. Nu știu să-ți explic cum sunt si de ce trebuie sa mă realegi mereu. Eu pot vedea bunătatea ce zace nedescoperită, tu, in schimb, mereu îmi strigi că-s demonica, că prin vene-mi curge sânge de culoare neagră, mânjit de rautatatea care zace-n mine, că femeie mai rea decât mine nu ti-a fost dat să întâlnesti de-a lungul întregii tale existențe. Vezi, aici greșesti tu! Bunătatea mea nu și-a caștigat-o nimeni, vreodată, tocmai pentru că n-a fost nimeni capabil de acest sacrificiu! Comoara a ramas intacta. Si cum să stiu c-o meriți dacă nu te straduiesti sa ajungi la ea? De asta nimic, nu-i destul, știi asta, nu?"  Sursa

 ....si nu stiu daca ar fi cuvinte mai bune decat astea...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Pentru ca e prea tarziu....

Pentru ca ora 10 nu e ora 9,pentru ca ceaiul ala de afine nu e acelasi fara tine,pentru ca lamaia din el face totul si pentru ca trei cuburi de zahar ar fi deja prea mult.Pentru ca lalelele alea s-au lasat prea mult asteptate si si-au pierdut rostul,iar melodia aia probabil nu o sa o mai ascult niciodata.Pentru ca numele meu nu o sa se gaseasca niciodata scris cu majuscule in telefonul tau.Pentru ca eu nu sunt ea.

Viata ca un platou cu fursecuri....

3 years....

Nu am sa inteleg niciodata treaba cu lenea sau cu lipsa de inspiratie:))Am revenit oameni buni....vin si plec,vin iar si cateodata mai raman.Dar privesc mereu din umbra....As vrea sa incep postarea asta prin a va anunta ca acest blog....cum vreti voi sa fie...a implinit 3 ani.La multi ani blogule!Sper sa te fac sa traiesti:))Imi amintesc si azi ziua cand am decis sa fac acest blog.A fost o chestie de moment...aveam ceva postari,niste chestii scrise de mine in momente de...ratacire?desi ar putea suna ciudat acest cuvant.Nu aveam nicio intentie sa le fac citite de cineva,cu atat mai putin de catre persoane cunoscute,dovada ca nimeni nu stie de existenta lui.Pur si simplu simteam nevoia sa le scriu undeva...undeva de unde sa le pot citi oricand vreau,sa-mi amintesc de ele cu drag sau cu dor,sa imi aminteasca mereu de momentele respective,sa citesc dincolo de cuvintele scrise de mine...chestii pe care doar eu le inteleg.Postarile au "curs",oamenii au devenit mai mult sau mai putin interesati de acest blog,iar eu am continuat sa scriu.Chestii vesele,chestii triste,care dor,care provoaca dor,lucruri banale,de neinteles sau simple aberatii care doar in capul meu au sens.Si uite asa am ajuns la al 4-lea an de activitate:)))E frumos pe blog ce pot sa spun...si nu mi se pare ca imi ocupa foarte mult timp pe cat se plang unii ca o face.Ce-i drept..nu postez zilnic.Cred ca unica problema e ca uneori nu pot sa scriu cuvintele pe care le gandesc...parca nu pot sa le potrivesc si la cat de perfectionista sunt nu pot sa le las asa aruncate...

Bun...acum ca am terminat si cu lauda asta subtila a blogului:))) revin cu chestii despre viata asta de student pe care o ador.Uneori.Atunci cand nu e sesiune sper ca se subintelege....Si iata ca a venit si mult dorita primvara cu caldura ei cu tot si uite asa s-a dus si cheful meu de invatat.Nu mai pot invata nimic...toata ziua stau ca o gaza la soare,afara,cu prieteni,prin magazine.Partea cu magazinele nu e buna deloc pentru mine,nu prea mai pot sa ma abtin cand vad lucruri dragute prin magazine:)))....Pierd vremea mai simplu spus.Cursurile s-au rarit foarte mult deoarece am terminat unele module si am dat deja examen ca sa nu ne aglomeram in sesiune si acuma doar prin vizita la facultate:))).In rest nu stiu ce sa va ma povestesc...in camin toate bune si frumoase...mai putin geamul din tavan  datorita caruia am putea face lejer plaja doar stand pe pat.Stau uneori si ma gandesc cat de tragic o sa fie pentru mine sa ma intorc acasa,singura,fara colege de camera.Tragic va zic eu:)))M-am obisnuit asa de tare in camin ca deja ii spun acasa:))

9 zile pana cand imbatranesc fratilor:)))

P.S. Sa ma trimita cineva sa invat la biochimie ca am test!!!:))))

Viata ca un platou cu fursecuri....

Only know you love her when you let her go...

Only know you love her when you let her go...

So, why you let her go?

Viata ca un platou cu fursecuri...

Ce faci cand iti dai seama ca totul este din nou o greseala?Ca esti pe cale sa faci aceleasi greseli,ca pe unele deja le-ai facut,ca ai mers prea departe si ca ti-ai calca pe degete daca ai sti ca finalul nu o sa fie la fel ca data trecuta?Ce faci cand stii ca nimic din toata povestea asta nu o sa iasa bine pentru tine...dar mori de curiozitate si iti doresti asa de tare ca finalul sa fie altul?Ca poate poate de data asta o sa fie altfel?
Ce faci cand stii,cand undeva in adancul sufletului tau ai indoieli ca lucrul pe care ti-l doresti o sa se intample,dar e singurul lucru bun din viata ta in momentul asta?

Viata ca un platou cu fursecuri...

 And I was thinking to myself,
"This could be Heaven or this could be Hell"

Viata ca un platou cu fursecuri....

13.04.2013*

Baby,you're sick....

"-Ma doare capul....ceva nu e bine deloc...
 -Iar?Incepi sa ma ingrijorezi....
 -Iar....nu stiu,poate ar trebui sa merg la un doctor.Stii...uneori ma gandesc ca poate daca as avea vreo boala din aia grea,vreo tumora ceva...doamne fereste...poate as trai viata asta cum trebuie,poate nu as mai pierde timpul...
 -Nu vorbi asa...nici macar in gluma...
 -Stiu...doar ziceam stii?Ce ai face?
 -Cand?
 -Daca as fi bolnava...mi-ai aduce portocale?
 -Ti-as aduce....dar nu o sa fii...
 -Si Kinder Pinguin?
 -Si...
 -Si mi-ai canta?te roooog....si stii ce mai vreau?
 -Ce?
 -Sa ma duci pe un bloc...cel mai inalt din oras...
 -Ce sa facem?
 -Sa mancam prajituri...si sa dansam pe melodia aia care imi place mie de la Stornoway....Ti-ar fi dor de mine?
 -Da...probabil ca da....Tie?
 -Nu stiu...."

Nu stiu nici acum de ce nu ti-am zis in seara aia ca o sa-mi fie dor de tine.Pentru ca o sa-mi fie....mereu...deja imi este.Nici nu stiu exact de ce o sa-mi fie mai tare dor....O sa-mi fie dor de tine,de cum razi de mine cand alerg si sar ca nebuna prin parc,cum te uiti la mine in momentele alea,cum ma privesti razand din departare ca un parinte care isi vede copilul jucandu-se.O sa-mi fie dor sa alergi cu mine pe umeri,sa tip ca mi-e frica si sa-mi spui ca e normal...O sa-mi fie dor sa stau cu tine pe banca si sa-ti simt mainile in buzunarele mele si barbia pe umarul meu stang,cum te joci cu parul meu si cum niciodata nu ma prind cand vrei sa-mi "fraieresti" nasul.O sa-mi fie dor sa te vad stand pe intuneric,pe un scaun si privindu-ma cum dansez ca un copil nebun pe melodiile mele preferate.Imi place cum zambesti si cum ma lasi mereu sa fiu eu...sa fiu ceea ce vreau eu sa fiu.O sa-mi fie dor de astea si de multe altele...si nu vreau sa-mi fie dor prea curand...

Viata ca un platou de fursecuri...

Caught in a bad romance....

Mi te-ai bagat subtil pe sub piele,mi-ai alunecat prin vene si m-ai facut sa tin la tine.Nu te iubesc...nu as putea si nici nu as avea cum,ar fi un cuvant prea mare pentru noi.Dar m-ai facut sa tin la tine,sa te caut cu privirea si cu gandul,sa ma gandesc la tine,unde esti si ce faci,sa anticipez ce o sa-mi zici,sa-ti citesc privirile si sa imi dau seama cand esti suparat doar dintr-un mesaj.Sa fii prima si ultima persoana cu care vorbesc zilnic...

M-ai facut sa imi pierd frica,sa nu mai fug,sa te las langa mine.M-ai facut sa fiu asa cum nu credeam ca o sa fiu vreodata.Mi-ai dat liniste,curaj si mi-ai linistit si cele mai adanci temeri.Ai avut curajul sa ma infrunti atunci cand nu aveam dreptate si totusi sa ma lasi copil.Sa razi de copilul din mine si sa ti-l doresti zilnic.

Nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca dincolo de aparentele astea dure tu vezi altceva si ca dincolo de aiurelile mele de copil rasfatat si cu capul in nori ghicesti altceva.Dar ca iubesti prea mult chestiile astea ca sa renunti la ele si ca asta ma face....mai ciudata...dar in sensul ala special.Nu o sa uit niciodata cum te-ai enervat cand ceilalati nu vedeau asta.Nu o sa uit...asa cum nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca nu vrei nimic de la mine...doar sa fiu prietena ta si atat.Dar stii ce?Nu ai schimbat nimic cu asta...

Viata ca un platou cu fursecuri....

Parabola despre un portar, microsoft si mere

Un somer a fost sunat pentru un interviu, in compania Microsoft pe postul de portar. Angajata din departamentul de resurse umane ii punea intrebari, iar la sfarsitul conversatiei i-a cerut sa lase o adresa de mail pentru comunicare.

- Ce este mail-ul? a intrebat omul. Nu am calculatorul acasa.

- Atunci nu putem sa va angajam, dumneavoastra practic nu existi in lumea virtuala- a raspuns angajata de la departamentul de resurse umane.

Barbatul trist, cu ultimii 10 lei in buzunar, ce sa faca? Ii vine o idee. Se duce la piata, cumpara cateve kilograme de mere si incepe sa mearga din casa in casa pentru a oferi aceste mere contra-cost. Cateva ore mai tarziu, somerul si-a dublat capitalul. Apoi, a cumparat mai multe kilograme de mere si le vindea cu mult succes.

In acea zi, somerul a castigat 150 de lei si a realizat ca poate trai cu astfel de venituri. In fiecare dimineata mergea la piata, cumpara mere si le vindea la oameni umbland din casa in casa. Dupa ceva timp si-a cumparat o masina, apoi a deschis o firma pentru livrarea merelor, iar in cativa ani detinea un lant de magazine alimentare.

Acum multi ani mai tarziu, a decis sa faca asigurare de viata pentru el si familia sa. A vorbit cu agentul de asigurari. Acesta i-a cerut sa lase o adresea de mail. Omul de afaceri, la fel cu multi ani in urma a raspuns:

- Dar nu am adresa de mail, nici nu folosesc calculatorul…

- Nu se poate! zise agentul surpins. Sunteti bogat, aveti o afacere mare, dar e-mailul nu aveti! Ganditi-va la ce inaltimi va veti ridica si ce veti realiza daca aveati o adresa de mail!

- Da, as fi fost un portar la compania Microsoft – a spus omul de afaceri.

Morala parabolei: daca nu aveti ceva in momentul de fata, poate nici nu va trebuie?


Sursa: Blogul Nuaisacrezi

Mi-a placut mult povestea asta si am zis ca ar fi dragut sa o impartasesc cu voi:)

Viata ca un platou cu fursecuri...

Doar cand nu sunt prin preajma...

-Ce faci?
-Nimic...te priveam doar...si ma gandeam..
-M-ai gasit?
-Ihi...ma gandeam....ma gandeam ce m-as face daca intr-o dimineata m-as trezi si tu nu ai fi aici...langa mine
-Pai...te-ai trezi,ai vedea ca nu sunt...ai pune repede de o cafea: 2 cuburi de zahar, un strop de lapte,ti-ai trage pe tine blugii aia prespalati si bluza aia mov care te face atat de sexy,te-ai opri in fata oglinzii si ai trece mainile prin par cu gandul:”Man,i feel like a woman”...si apoi ai porni in cautarea mea.Apoi ti-ai da seama ca...
-Vorbesc serios....chiar crezi?
-Stii...nu cred ca asta ar trebui sa gandesti....ar trebui sa te gandesti cum sa faci sa nu se intample asta...
-Stiu...de aia te iubesc
-Stiam eu....tot la tine te gandesti
-Si zici ca sunt sexy cu bluza aia mov?
-Asta doar cand nu sunt eu prin preajma...

Viata ca un platou de fursecuri....

O saptamana frumoasa tuturor:)Va las aici un playlist foarte dragut,cu muzica buuuunaa:)
Vreau sa vina mai repede primavara si calduraaa.....

Si poate m-as schimba....

Intr-o zi o sa-mi ceri sa ma schimb...O sa-mi zici ca nu asta eram cand m-ai cunoscut,ca m-am schimbat si ca ma vrei inapoi...pe mine.Poate ca dincolo de incapatanarea mea o sa te ascult...Te-ai gandit vreodata ca poate m-as schimba in cineva pe care nu cunosti?Poate mi-as taia parul si mi-as vopsi buzele in negru de doliu.Ochii mi i-as picta in verde si nici la strigarile tale nu as mai raspunde caci mi-ai gresi nestiutor numele.Mi-as schimba modul de a merge,as pluti usor prin aer in felul in care pana acum nu am putut sa o fac,as vorbi doar atunci cand este necesar si mi-as modifica voit vocea.As renunta la muzica si m-as scufunda in pictura.In apa din paharul ei as inota noaptea sperand ca o sa ma inec.M-as face mai inalta,m-as face mai urata sau mai frumoasa,i-as cere soarelui o alta piele si lunii alte ganduri.Poate as renunta la scris si m-as face postas.In felul asta as duce scrisori de dragoste celor care se simt singuri.Poate le-as duce si ceva prajituri,facute in felul meu in care nu stiu sa gatesc.Poate as invata sa merg pe bicicleta doar cu gandul ca ti-am spus ca nu voi face asta niciodata.Mi-as schimba filmul preferat intr-unul mut,alb negru, care sa imi aminteasca de viata noastra si mi-as vopsi parul in rosu ca sa atrag atentia cat de nebuna sunt.As iubi macii si mi-as lua o pisica sa imi tina dorul de tine cald.Seara mi-as pune o mie de dorinte si mi-as promite cu voce tare ca o sa le fac pe toate doar ca sa imi aud vocea cum minte.
M-as naste din nou,de data asta intr-o zi de vineri Septembrie.M-as muta...din nou...pe o strada cu nume de floare,langa o gradinita de copii ca sa ii pot privi dimineata cum plang dupa singura persoana care ii iubeste.As iubi doar noaptea si as saruta plapand,cu vant pe buze ce sopteste dulce "Vara".M-as tatua la fiecare intrebare la care nu as gasi raspuns si in felul asta m-as transforma intr-o carte cu povesti de dragoste pe care doar indragostitii o vor putea citi.Apoi as stinge lumina si m-as culca cu gandul ca poate o sa primesc vreo replica la ea.Sau macar un premiu de consolare.
Dar vezi tu...s-ar putea sa te trezesti intr-o zi sa te intrebi cine e femeia de langa tine.Sa o dezbraci de culorile reci in care este imbracata,apoi sa o vopsesti in culori calde si sa iti dai seama ca nu e vorba de infatisare,ca nu e vorba de rujul ala negru sau de pletele ei rosii.E vorba de cuvintele din ele,e vorba prea mult de ea si prea putine iti zice.Asa ca nu-mi cere niciodata sa ma schimb daca nu ma cunosti....

                            Viata ca un platou de fursecuri....

“Unii oameni din drumul vieţii noastre zăbovesc mai mult ca alţii între amintiri şi ne sunt cu atât mai dragi cu cât ne depărtăm mai mult de ei.”

Viata ca un platou de fursecuri....

This spring...

Oare cum sa mai incep postarile astea asa de rnu imi vine sa cred ca deja e Martie...deci nuuu...
Vedeti voi?Viata trece mult mai repede,nu doar cand esti student daca la asta va asteptati sa spun,ci atunci cand ai o gramada de chestii de facut si multi oameni pe care sa ii cunosti inca.Viata trece mult mai repede cand faci ceva ce iti place,cand stii pentru ce muncesti,inveti si alte chestii si cand nu ai timp sa iti plangi de mila,ci treci direct la actiune.Ma uitam la postarile de anul trecut.In mare parte mi-am plans de mila....doamne si cum mai stiam sa fac asta:))Pe mine sincer terminarea liceului,vara in care am ajuns la atatea concluzii si in care mi-am dat seama de o gramada de chestii,faptul ca am schimbat orasul,peisajul,anturajul,m-a schimbat enorm.Si poate as fi prea optimista daca as spune ca in mare parte in bine.Dar de ce sa nu zic?:))Am scapat,nu de tot ca ar fi prea de tot,de prostul obicei de a imi plange de mila.Poate si pentru ca am realizat ca nu ma ajuta la nimic,ca lucrurile nu o sa se schimbe cum vreau eu sau o sa fie mai bune daca imi plang eu de mila si sunt nemultumita,dar si datorita persoanelor din jurul meu care nu imi mai dau voie sa ma plang.Conteaza sa stiti...conteaza foarte mult anturajul si persoanele care iti sunt alaturi.Noile persoane sunt ceva de genul:"taci si invata acolo...invata!" sau "nu te mai plange atata si misca:))"...sauuuu..."hai...haina pe tine,mergem in parc sa numaram copacii poate asta e mai interesant decat sa te plangi":))Stiu...adorabilii de ei:))Dar m-au lecuit?Gata nu ma mai laud atat ca parca vad ca acusi ma apuca:)))
Altceva?Am inceput semestrul doi si am un orar usor spre groaznic,dar asta e...Majoritatea materiilor sau chiar toate is cele de la medicina...deci stau si ma intreb inca care mai este diferenta:))Ceea ce le face foarte naspa binenteles si deja ma gandesc la urmatoarea sesiune.In putinul timp liber care imi mai ramane ori dorm,ori citesc,tot pentru scoala nu va entuziasmati ca n-am timp de alte carti ceea ce e fooooarte ofticant,ori ies cu prietenii in oras.
Viata voastra cum mai e?Cum aveti de gand sa va bucurati de primavara?

                                                                                                       Viata ca un platou de fursecuri....

Dor

"Dor dureros-cand ce astepti nu mai vine si tu stii bine asta,dar pastrezi dorul,caci nu ai mereu cu ce sa-l inlocuiesti."

                                                                                             Viata ca un platou de fursecuri....

I'm back bitches!:)))Imi cer scuze de aceasta absenta lunga de pe blog,dar trebuie sa ma intelegeti...a fost prima sesiune.Prima si cea de care ii este frica oricarui student.Asadar ma prezint in fata voastra cu nu prea multe noutati avand in vedere ca au fost saptamani in care nu am iesit practic din casa si aveam din ce in ce mai multe sanse sa prind forma scaunului.Dar a trecut...cu foarte bine as putea spune chiar.A fost mult de invatat,au fost clipe in care imi venea sa las totul si sa ma duc,senzatii de dorit sa o iei la fuga si din pacate nu prea multe satisfactii.Nu ma plang,am luat note foarte bune pentru cat a fost de invatat,dar a fost si multa bataie de joc din partea profilor.Dar a trecut...
In rest...nu mari noutati v-am spus.Acum sunt in vacanta si incerc sa ma odihnesc si sa recuperez orele de nesomn pentru ca va incepe un nou semestru.Voi cum o mai duceti?
p.s.vreau subiecte pt scris...hai cu inspiratia!

"A toast to the broken hearted
Who never finished what they fuckin started"

The list

Am pus poza asta pentru ca mi-a placut.Mi-au placut momentele minunate alese de cel/cea care a facut poza si care cumva a ghicit micile placeri ale tuturor.Cu toate astea...cred ca cel mai mult mi-a placut faptul ca m-a facut sa realizez ca viata e facuta din aceste mici momente speciale in felul lor si care sunt mult mai importante decat ne dam seama.Ca poate uneori ai da orice sa mai dormi o ora intr-o dimineata geroasa de iarna in care parca nici fulgii nu vor sa cada cat de frig este.Cred ca daca am sta si am analiza atent ceea ce facem intr-o zi am descoperi multe lucruri care ne fac placere si pe care nu le bagam in seama pentru ca fac parte din rutina.Si mai cred ca daca am puncta macar un numar din lista asta in fiecare zi am fi mai fericiti...pentru ca am avea o simplitate banala pentru ceilalti,dar atat de importanta...sau speciala pentru noi.
Am citit lista asta in zile si momente diferite din viata mea.Si spre marea mea uimire...am ales mereu altceva.Ceva ce imi lipsea...sau aveam nevoie in acel moment si care m-ar fi facut mai fericita.Sau fericita si atat.As vrea sa pot spune ca am zile in care ating cel putin un punct din lista asta,dar nu e mereu posibil.De aceea as vrea sa apreciez mai mult momentul in care reusesc.Voi?

Oameni in penar

V-ati imaginat vreodata ca oamenii nu mai sunt oameni?Ca nu stiu...si-au pierdut dreptul de a mai fi oameni,si-au pierdut substanta,s-au dematerealizat si s-au transformat in altceva?Eu da....uneori pentru mine oamenii sunt niste pixuri,deseori creioane si rareori stilouri.Si locuiesc cu totii in acelasi penar al unui copil.Deseori copilul este blond,alteori brunet cu parul cret si foarte talentat la desen,iar cateodata isi imagineaza jocuri cu ceea ce gaseste in penarul sau.Dar apoi se plictiseste repede,nu are rabdare si le arunca,nepasandu-i ca altadata le-a dorit,le-a iubit si a avut grija de ele.Probabil credeti ca asta e o nebunie si poate ca asa este.Dar oamenii pot fi creioane,pixuri,stilouri si multe altele...si sunt.
Cred ca preferatele mele sunt stilourile.Cateodat au penita aurie...desi nu sunt din aur,alteori argintie...dar si astea sunt la fel de bune.Cred ca astia sunt oamenii importanti din viata mea.Oamenii de care am grija sa nu-si rupa penita,sa nu se zgaraie,sa aiba mereu cerneala si sa ii alimentez cu iubire din sticluta asta mica numita "Inima" pe care copilul blond mi-a dat-o special pentru mine.Astea sunt stilourile pe care trebuie sa le am mereu cu mine,dupa mine si pe care nu le-as imprumuta tuturor...ci doar altor stilouri.Stilouri care scriu uneori scrisori de dragoste,alteori de dor sau suferinta,dar care stau mereu in buzunarul de la pieptul tau.Pentru ca acolo e cald si bine,acolo ii gasesti cel mai usor si acolo le place sa stea.
Mai sunt apoi si pixurile.Se vor permanente,se vor stapane pe tine si se vor colorate.Dar nu sunt asa.Sunt tot oameni,mai mult sau mai putin importanti.De cele mai multe ori sunt albastre,in diferite nuante ce nu difera foarte mult deci cad putin asa...spre banal.Daca gasesti unul negru inseamna ca e special...in felul lui si ca ar fi bine sa ai grija de el,sa nu il folosesti prea des si sa il pastrezi pentru momente si scrisori speciale.Pentru randuri in care sa scrii cu dragoste,cu dor,fericire,implinire si in care sa speri ca o sa dureze vesnic.Pixurile astea iti pot deveni prieteni,iubiti si poate mai mult de atat daca ai grija de ele.Multa grija...desi par ca nu o sa plece niciodata de pe camasa ta,intr-o zi dupa spalarea la masina o sa realizezi ca a mai ramas doar putin din ce era inainte,ca mai e doar o urma mica si ca la urmatoarea spalare o sa se duca si aia.Poate ca o sa se duca,poate nu...cert e ca o sa-ti amintesti mereu ca ai avut acea pata de pix acolo.Fix langa inima ta.De preferabil sa fi fost neagra caci daca devine rosie e periculoasa.Sau poate nu,cine stie?
Pe langa stilouri si pixuri, creioane cred ca am cunoscut cel mai mult.De cand eram mica le-am avut in mana,am mazgalit pereti si foi in cautare de ceva inspiratie.Am rupt multe dintre ele si am tocit altele de prea multa folosire.Pe altele le-am pierdut definitiv atunci cand m-am enervat ca nu aveau nuanta pe care o doream eu.Dar mi-au fost prietene si astea...creioanele.Sau poate sa fi fost doar amici,cunostinte?Cert e ca nu le mai stiu numarul,caci au fost multe si doar putine au rezistat in timp,iar cele care au facut-o stau aruncate intr-un penar special pentru ele pe care rareori il deschid si extrag de acolo cate unul.Dar parca mi-e mila sa le arunc si imi zic mereu ca poate intr-o zi o sa facem din nou cunostinta,ca o sa ne cunoastem mai bine de data asta,ca o sa desenam fluturi si zile cu soare,inimi si ceruri fara nori si ca o sa am grija de ele sa nu se piarda.Dar le uit mereu...imi par mai importante petele de pix de pe hainele si mainile mele si am atatea stilouri de alimentat cu dragoste.
Cam astea se gasesc in penarul meu.Uneori gasesc prin casa si cate o radiera cu care mai sterg ce am scris din greseala cu vreun pix sau creion,dar dispare repede din mainile mele.Markere nu folosesc...sunt prea periculoase si nu le gasesc un loc special in penarul meu...asa...doar pentru ele.Dar nu se stie...

2

Sunt defecta.M-am nascut cu doua inimi...una care nu te cunoaste si una care s-a pierdut in zambetul si privirea ta.Imi place uneori sa le privesc dormind.Dorm si acum...cine stie pe unde.Deci hai sa nu le trezim fara rost.Ce zici?

Stiu,stiu...probabil v-ati gandit ca m-au rapit extraterestrii sau ca am murit.N-am sanse.Doar ca a inceput sesiunea pentru mine...si incep incet incet sa disper cand stiu ca se apropie examenul la anato.N-ar fi nicio jale daca m-as fi apucat deja sa invat...dar trag de timp si parca mi-e mai frica sa ma apuc de invatat decat de examen in sine:))Stiu ca am promis poze din vacanta,dar inca nu le-am descarcat.Asta e prima data cand deschid laptopul de cand am venit.Nu stiu daca ati observat sau nu,dar nici noi rezolutii pentru 2013 nu am:))A ba da am!Sa-mi iau toate examenele:))Pe urma mai vedem noi...Offf habar nu am ce sa va scriu sincer:))