Viata ca un platou cu fursecuri....

The artist of soul

  

-Esti penibil....
-De ce?
-Inca le mai pictezi?
-Sunt artist...ce ar trebui sa fac cu ele?Sa le dau foc?Oricum nu o sa pricepi niciodata....
-Da...artist...ti-am zis esti penibil...
-De ce?Pentru ca nu o sa fii niciodata pe una din ele?
-O da...ma si macina o invidie...de asta esti tu asa de penibil...Oricum vad ca macar au fost diferite
-Diferite?...de cine?De tine?
-Ma faci sa rad..nu e ca si cum m-ai cunoaste si ai sti ce inseamna diferit in cazul asta.Cum poti sa le faci asta?
-Sa le fac ce?
-Sa iti pictezi fostele iubite...apoi sa le expui intr-o galerie...sau sa le vinzi unui strain
-Nu e ca si cum ar mai fi ale mele..Si apoi...Sunt un artist..
-O doamne...inceteaza...Castigi bani pe urma unor biete fete care au avut nenorocul sa te intalneasca pe tine...marele artist

Ai si acum acelasi obicei.Iti pictezi muzele...din pacate nu cunosti niciuna din ele.Faptul ca le faci blonde,brunete,roscate,cu ochii albastri,verzi sau buze pline nu zice nimic despre ele.Ci despre tine..cat de putin le cunosti defapt.Pe unele le-ai facut urate,si ele nu sunt.Atata de mult te-au ranit?
Nu cred ca ai fi in stare sa ma pictezi vreodata....Nu te-am lasat niciodata sa ma cunosti...

Viata ca un platou cu fursecuri...

First

Since feeling is first

by E. E. Cummings

i carry your heart with me

i carry your heart with me(i carry it in

my heart)i am never without it(anywhere

i go you go, my dear;and whatever is done

by only me is your doing,my darling)

                                                        i fear

no fate(for you are my fate,my sweet)i want

no world(for beautiful you are my world,my true)

and it's you are whatever a moon has always meant

and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows

(here is the root of the root and the bud of the bud

and the sky of the sky of a tree called life;which grows

higher than soul can hope or mind can hide)

and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart with me(i carry it in my heart)

since feeling is first

since feeling is first

who pays any attention

to the syntax of things

will never wholly kiss you;

wholly to be a fool

while Spring is in the world

my blood approves,

and kisses are better fate

than wisdom

lady i swear by all flowers. Don't cry

—the best gesture of my brain is less than

your eyelids' flutter which says

we are for each other: then

laugh, leaning back in my arms

for life's not a paragraph

And death i think is no parenthesis

Viata ca un platou cu fursecuri...

Like nothing's changed....

Azi,dupa mult timp,a fost ca si cum nimic nu s-a schimbat.A fost ca atunci....fara niciun alt el,fara nici aceeasi ea.Ca si cum timpul a stat in loc,ca si cum n-ai plecat niciodata.

But if you close your eyes,

Does it almost feel likeNothing changed at all?

Viata ca un platou cu fursecuri....

I hope...

“I heard that you’re settled down,
That you found a girl and you’re married now,
I heard that your dreams came true,
Guess she gave you things
I didn’t give to you,
Old friend, why are you so shy?
Ain’t like you to hold back or hide from the light”


Stateam ieri si ascultam melodia asta si ma gandeam...Ma gandeam la tine si cat de bine o sa se potriveasca versurile astea peste cativa ani,cine stie cati.Ma intreb unde voi fi atunci,unde vei fi tu,cu cine si daca o sa merite.Nici nu stiu daca ar trebui sa fiu trista sau bucuroasa,daca ar trebui sa plang sau sa accept unele situatii de acum si din viitor...sper doar sa ma pot bucura atunci pentru tine.Sper doar sa merite tot ce ai facut....atunci o sa promit si eu ca nu o sa te urasc...

Viata ca un platou cu fursecuri....

"cred, nu pentru că am nevoie să cred, ci pentru că la sfârșit, al unei zile sau ale unei vieți, nu rămâne decât un singur lucru, pe care să îl iei cu ține. amintirea unei iubiri, a unei nopți, a unei atingeri. cred, pentru că la sfârșitul unei zile, nici una dintre perechile de pantofi Louboutain sau McQueen, nici una dintre poșete, nici unul dintre inele, și nici bolidul din fața casei, nu te vor face să zâmbești sau să adormi liniștită. și nimic din toate astea nu va mai părea la fel de strălucitor, dacă și când, vei pune singură capul pe o pernă într-un pat imaculat și gol."
Sursa

Pentru ca uneori cuvintele altora citesc pur si simplu din sufletul meu mai bine decat mine...

Viata ca un platou cu fursecuri....

Pick me

Daca nu stii de ce moarte vrei sa mori....alege-ma pe mine,alege-ma pe mine....

Viata ca un platou cu fursecuri...

We lost

Cred ca la un moment dat amandoi am vrut sa ne pierdem urma,umbra.Asa cred ca ne-am gasit noi doi.Am inceput sa ne pierdem unul in altul in incercarea de a ne regasi.Ne-am pierdut fiecare in alt trup,in alti ochi,mai noi,mai veseli,mai verzi.Ne-am pierdut si pe alte buze,pe negatii diferite de data asta,pe cuvinte cu totul si cu totul alt sens.Ne-am prins de alte maini si ne-am pierdut,ni s-au desprins sireturile pantofilor si am ramas in urma....Am incercat alte banci,alte trucuri,alti umeri,alte buze.Am incercat si alte tigari,alt pervaz si alt pat.Nu ne-am gasit nici acolo,niciunde.Pana intr-o zi....dar atunci a trebuit sa pleci.Asa esti tu.Eu sunt pamantul.Tu-vantul ce a facut pamantul sa se infioare pentru cateva clipe.Atunci am stiut ca nu o sa mai fie niciodata la fel.....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Baby,nobody's home...

Mai tii minte garsoniera noastra?In prima zi am stat o zi intreaga intinsi pe parchet cu ochii pierduti in tavan.Spuneai ca ii vom face inima sa bata cu inimile noastre,ca o sa devina una cu ea si ca asa mereu o sa fie cineva care sa ne astepte acasa.A fost primul “acasa”.Si peretii au devenit ai nostri.Ne-am luat visele si le-am tatuat pe ei.Le-am aruncat spre soare.Doamne….era atat de bine,era si real?Mai stii ziua ta?A plouat tare.Am stat in casa,sprijiniti de peretii nostri,de inimile noastre si am mancat prajituri.Imi vine sa rad cand imi aduc aminte.Eram copii,eram banali stiu...poate prea banali pentru tine,pentru ceilalti.Te-as invita uneori in castelul nostru...cel in care am sadit vise si in spatele caruia am devenit mai buni,mai frumosi,in care am uitat sa mai fim noi...Te-as invita...din cand in cand..Dar l-au inchis...Cei de la administratie.Cica se auzeau prea multe batai de inima..Am incercat sa le opresc,am incercat sa stii,am incercat...

-Alo...

-Eu sunt...vroiam doar sa..

-Da..am ascultat tot ce ai zis.Esti beat..inchide...ma suni maine...

-Nu..nu se mai poate asa…chiar nu..tu chiar nu..

-Ce nu se mai poate ?

-Ceea ce facem noi acum !

-Ce?...te rog...inchide...

-Teatrul asta ieftin...piesa asta mizerabila,fara audienta si in care m-am saturat sa joc rolul secundar!Asta nu se mai poate!

-Ce teatru?Tu asta crezi ca facem?

-Daaaa...daaaa ..asta cred...ca tu asta faci...de fiecare cand te intreb ceva...nu stiu...ceva despre mine,despre noi...de fiecare data te prefaci ca analizezi situatia,ca incerci sa cauti raspunsul potrivit si...

-Dar chiar asta fac...incerc sa gasesc raspunsul cel mai potrivit!

-Da!Si de fiecare data e in fata ta si tu nu il alegi niciodata!Asta faci tu!Actor figurant in propria piesa in care eu,nu mai vreau sa joc... Stii care a fost greseala mea?Ca mereu m-am gandit la tine ca la ceva garantat.Da…si trebuia sa imi dau seama.Nimic din tine nu eraazi.... Unde crezi ca o sa pleci cand nu o sa te mai suporti?

-Te-am iubit...

-...M-ai iubit?..De cate ori m-ai iubit??...Cine a numarat??

-...Nu stiu...Inchid....e tarziu...

-Nu,raspunde... Dupa aia poti sa dormi,cu siguranta va fi mai intersant decat in realitate.Chiar daca nu vei visa nimic.

Tiny dancer....

Tu,Eu,un pat si-o tigara.

Meh,October is not so far baby....

Viata ca un platou cu fursecuri....

In nimeni...

   

Stii,in tot acest timp cel mai mare dor mi-a fost de tine.Mi-a fost dor de tine si de clipele in care vorbeam.Parca nimic nu se compara cu clipele in care te ridicai de pe scaun si veneai langa mine in pat.Zaceam minute in sir unul langa celalalt,cu ochii in tavan si vorbeam.Diverse.Prostii,tampenii de cel mai multe ori,chestii in contradictoriu, vorbe care sa alunge plictiseala,barfe. Sau ne spuneam ofurile,amintirile,dorintele si viitorul.Ne dadeam jos mastile.Era usor...nu ne privea nimeni in fata...poate doar tavanul...Mi-e dor de momentele alea.Erau putinele momente in care parca totul se linistea,in care timpul parca se incetinea,caci nu s-a oprit niciodata,in care totul parea ca o sa fie bine,ca are rezolvare,ca parca nici dracu nu mai era chiar asa de negru.

Stiu ca suna a ciudatenie,dar si acum,cand ma gandesc la tine si la lucruri pe care as vrea sa ti le spun,pe care mi le spun intai mie in gand,ma intind in pat,cu ochii in tavan si incep sa vorbesc.Incerc sa-mi imaginez ca esti inca langa mine,ca ma asculti si uneori ma gandesc la ce raspunsuri mi-ai da.Apoi totul revine la normal,ma trezesc la realitate.Aceea in care te gasesc intr-un monitor cateva ore pe zi...

De cand m-am intors am incercat sa caut si sa gasesc acest lucru si in alti oameni.Oameni pe care ii cunosc,sau mai bine spus am crezut ca ii cunosc,oameni cu care aveam de asemenea amintiri si momente frumoase,oameni cu care am impartasit multe.Am incercat sa te gasesc in alti oameni,sa ii aduc langa mine.Nu stiu daca e din vina mea...poate nu e vina nimanui la urma urmei...dar nu am mai gasit nimic din ce credeam ca am.Nici amintirile,nici momentele,nici macar oamenii.

Am incercat sa te gasesc in alti oameni....si intr-un fel imi pare bine ca nu te-am gasit....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Dear darling...

.....si in unele nopti ma gandesc la tine.Imi simt apoi ochii zvacnind si buzele tremurand.Nu imi dau seama ca plang abia cand e prea tarziu.Lacrimile fierbinti aluneca pe obraji.Fara directie sau vreo tinta cunoscuta.Asa ca noi...Fug cu pasiune,cu patos din ochii mei de parca ar vrea sa dea afara tot dorul,toata ura,toata durerea...toata iubirea defapt.Parca te-ar da si pe tine afara din mine,parca te-ar lua inapoi de pe obraji si te-ar legana....usor,usor spre gatul meu....Acolo ti-ar da intalnire cu saruturile pline de parfum si amintiri.Ar zvacni toate in ritmul inimii,pe aceeasi artera pe care s-au intalnit si alta data.Pe care ne-am intalnit odata....Le-ar inneca parfumul in fumul tau de tigara pe care piele mea inca il pastreaza dupa tine.Pe asta lacrimile nu au reusit sa-l dea afara...asa ca o sa mai tina o vreme....

It was short. It was sweet. We tried....

Viata ca un platou cu fursecuri....gol...

I like complicated...

"....stii Diana...poate daca nu ar fi fost asa de complicat...adica chestia asta s-a complicat foarte tare,stiu...eu am facut sa fie complicat.Dar trebuie sa intelegi...cu ea mereu a fost complicat....si am complicat lucrurile si cu tine si nu e corect stiu.

-De ce le-ai complicat?Sau de ce sunt tot timpul complicate?

-Pur si simplu...Si stiu ca nu e corect,ca m-am jucat cu tine...dar adevarul e ca si tu ai avut niste jocuri...

-Pai daca a fost sa ne jucam macar sa jucam dupa regulile mele nu?:))

-Oricum....daca nu ar fi fost asa de complicat poate..."

Poate ce?Nu am avut curajul sa-ti pun intrebarea asta atunci.Nu stiu de ce...poate pentru ca nu vroiam sa aud raspunsul...sau poate imi doream prea tare si nu eram sigura ca te-as crede daca mi l-ai spune.As putea sa iti cer sa continui acum,dar e cam tarziu nu crezi?Plus...deja m-am obisnuit cu raspunsul din capul meu.Sau macar incerc sa fac asta...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Bones

  

Inima ta mi-a intrat in oase
Doare atat de rau....imi mutileaza sufletul.
I-am aplicat comprese reci
Iar acum isi mai pierde din esenta
Probabil i-a ruginit vreun atriu

Viata ca un platou cu fursecuri....

Breathe

-Stai...

-Ce..?

-Stai...nu mai respira...

-De ce ?

-E ceva frumos in tine…si se pierde cu fiecare suflu...

-Stii…cineva…ar putea scrie o carte intreaga despre tine…despre gura,despre ochii,genele…despre obrajii tai…file intregi din tine

-Si cate din ele ar fi cuvintele tale?

-Nu as citi-o oricum...

-De ce?

-Pentru ca as fi un prost daca as crede ca el ar face-o mai bine decat mine.

P.S.As vrea sa plec in Vama...si nu stiu ce bagaj sa-mi iau.Sugestii?:)

Viata ca un platou cu fursecuri....

Shine bright....

“-apoi scanteierea se stinse,si lumina ii parasi cu regret trasaturile,intarziind pe fiecare dintre ele,intocmai ca niste copii care se joaca seara pe strada si nu se-ndura sa intre in casa”

Viata ca un platou cu fursecuri...

Poemul cafelei negre....

Iubito, azi parul tau parca e mai greu.

Cantareste kilograme de dezamagire si cateva sute -scrum al sufletului necrozat.

L-am despletit de secrete si mi-a schimbat anotimpul cu o singura picatura de apa din el.

Unul din sufletele mele s-a inecat cu ea.

Ii cresc acum aripi prin podeaua palida. Sub ochii tai miopi iubito...
Am muscat din talpile cuvintelor si am tras fermoarul cuvantul “suflet”.

Am exorcizat din el toata violenta .

O beau acum ca pe o cafea prea tare....
Inainte sa ne fure cerul...

Viata ca un platou cu fursecuri....

War

Ce-ti pasa tie chip de lut daca sunt eu sau alta?

Priveste-ma si taci.Nu-mi spune ca gresesc,nu-mi da dreptate,nu imi zambi de parca m-ai cunoaste.Nu ai dreptul,nici nu-ti dau voie.Privirea mea e interzisa tie si poti sa pleci oricand;niciun fir de par de-al meu nu te tine in loc.

Uita de noi.Lasa-ne asa tacuti cum suntem.Lasa-ne privirea sa vorbeasca,las-o sa zambeasca si sa planga.Lasa-ne sa mintim,sa iubim,sa uram.Lasa-ne sa trantim usi asa cum o faceam odata,sa spargem geamuri si sa fim la sfarsit iarasi copii.Lasa-ne in razboi si sa cucerim teritorii ale inimii lasa-te de altii in urma.Lasa urmele pasilor nostri sa nu se cunoasca,nici talpile,nici palmele,nici macar buzele astea blonde.

Viata ca un platou cu fursecuri....

Illegal

Dusman al inimii,caligrafiezi frumos doua cuvinte si esti expert.Privesti in ochi cu incredere in tine si o inspiri gresit oglinzii ce te priveste.Iti inneci amarul in alcool si incerci sa ma descoperi si sa ma sperii.Incheietura mainii doare al naibii de tare si totusi lasi scrumul sa cada peste mine si ma dezbraci din priviri.Ma impingi de langa tine doar ca sa ai de unde sa ma culegi,doar pentru senzatia aia ca ma ai din nou.Te apropii subtil,indecent as zice chiar si ma lasi sa astept.Uneori ma obligi sa te privesc in ochi,sa nu clipesc pentru ca as da dovada de slabiciune si sa ascult ce imi spui.Nu stiu de ce ai impresia ca iti citesc gandurile...alea in care imi spui tot ce nu ai curajul sa imi spui in fata.Ma lasi din nou sa astept cuvinte ce stiu foarte bine ca le gandesti,pe care le vad foarte clar in ochii tai.
Uneori ma faci sa imi sterg tot trecutul...tot trecutul de pe usa dulapului meu,din creierul meu,de pe pielea mea,din trecutul meu.Al meu.Cu numele tau,care nici macar nu imi place asa de mult, pe el.L-am scris eu oare?Mai sunt si cateva versuri ce spun minciuni...ceva despre o iubire.Ce bine...incepeau sa ma enerveze si totusi le lasam acolo amintindu-mi mereu de ceva fara sens si fara directie.Si se streg al naibii greu...parca sunt scrise cu sange ,dar nu se vinde asa ceva la magazin.Profunzimea lor prinde culoare si o acopar cu cenusa ramasa cand ti-ai ars sufletul.

Apoi te descopar.Faci trafic cu sentimente si eu sunt una din victimele tale.Lasa-ma in viata, dar ucide-ma.

 

Viata ca un platou cu fursecuri...

Se lipise de crestetul ei,iar parul ii lasase urme pe obraz.

Mana ii aluneca obraznica pe soldurile ei verzi.

Diagonale de ganduri ii vin despre ea
Despre ceaiurile prea lungi,despre negrul pisicilor in noapte

Si toate astea erau doar in buzunarul de la spate.

Viata ca un platou cu fursecuri....