Cred ca la un moment dat amandoi am vrut sa ne pierdem urma,umbra.Asa cred ca ne-am gasit noi doi.Am inceput sa ne pierdem unul in altul in incercarea de a ne regasi.Ne-am pierdut fiecare in alt trup,in alti ochi,mai noi,mai veseli,mai verzi.Ne-am pierdut si pe alte buze,pe negatii diferite de data asta,pe cuvinte cu totul si cu totul alt sens.Ne-am prins de alte maini si ne-am pierdut,ni s-au desprins sireturile pantofilor si am ramas in urma....Am incercat alte banci,alte trucuri,alti umeri,alte buze.Am incercat si alte tigari,alt pervaz si alt pat.Nu ne-am gasit nici acolo,niciunde.Pana intr-o zi....dar atunci a trebuit sa pleci.Asa esti tu.Eu sunt pamantul.Tu-vantul ce a facut pamantul sa se infioare pentru cateva clipe.Atunci am stiut ca nu o sa mai fie niciodata la fel.....
Viata ca un platou cu fursecuri...
poti sa imi spui te rog cartea din care a fost facuta poza?
RăspundețiȘtergereimi pare rau ca nu pot sa te ajut,dar chiar nu stiu...nu e facuta de mine...si eu sunt curioasa:)))
Ștergere