Parabola despre un portar, microsoft si mere

Un somer a fost sunat pentru un interviu, in compania Microsoft pe postul de portar. Angajata din departamentul de resurse umane ii punea intrebari, iar la sfarsitul conversatiei i-a cerut sa lase o adresa de mail pentru comunicare.

- Ce este mail-ul? a intrebat omul. Nu am calculatorul acasa.

- Atunci nu putem sa va angajam, dumneavoastra practic nu existi in lumea virtuala- a raspuns angajata de la departamentul de resurse umane.

Barbatul trist, cu ultimii 10 lei in buzunar, ce sa faca? Ii vine o idee. Se duce la piata, cumpara cateve kilograme de mere si incepe sa mearga din casa in casa pentru a oferi aceste mere contra-cost. Cateva ore mai tarziu, somerul si-a dublat capitalul. Apoi, a cumparat mai multe kilograme de mere si le vindea cu mult succes.

In acea zi, somerul a castigat 150 de lei si a realizat ca poate trai cu astfel de venituri. In fiecare dimineata mergea la piata, cumpara mere si le vindea la oameni umbland din casa in casa. Dupa ceva timp si-a cumparat o masina, apoi a deschis o firma pentru livrarea merelor, iar in cativa ani detinea un lant de magazine alimentare.

Acum multi ani mai tarziu, a decis sa faca asigurare de viata pentru el si familia sa. A vorbit cu agentul de asigurari. Acesta i-a cerut sa lase o adresea de mail. Omul de afaceri, la fel cu multi ani in urma a raspuns:

- Dar nu am adresa de mail, nici nu folosesc calculatorul…

- Nu se poate! zise agentul surpins. Sunteti bogat, aveti o afacere mare, dar e-mailul nu aveti! Ganditi-va la ce inaltimi va veti ridica si ce veti realiza daca aveati o adresa de mail!

- Da, as fi fost un portar la compania Microsoft – a spus omul de afaceri.

Morala parabolei: daca nu aveti ceva in momentul de fata, poate nici nu va trebuie?


Sursa: Blogul Nuaisacrezi

Mi-a placut mult povestea asta si am zis ca ar fi dragut sa o impartasesc cu voi:)

Viata ca un platou cu fursecuri...

Doar cand nu sunt prin preajma...

-Ce faci?
-Nimic...te priveam doar...si ma gandeam..
-M-ai gasit?
-Ihi...ma gandeam....ma gandeam ce m-as face daca intr-o dimineata m-as trezi si tu nu ai fi aici...langa mine
-Pai...te-ai trezi,ai vedea ca nu sunt...ai pune repede de o cafea: 2 cuburi de zahar, un strop de lapte,ti-ai trage pe tine blugii aia prespalati si bluza aia mov care te face atat de sexy,te-ai opri in fata oglinzii si ai trece mainile prin par cu gandul:”Man,i feel like a woman”...si apoi ai porni in cautarea mea.Apoi ti-ai da seama ca...
-Vorbesc serios....chiar crezi?
-Stii...nu cred ca asta ar trebui sa gandesti....ar trebui sa te gandesti cum sa faci sa nu se intample asta...
-Stiu...de aia te iubesc
-Stiam eu....tot la tine te gandesti
-Si zici ca sunt sexy cu bluza aia mov?
-Asta doar cand nu sunt eu prin preajma...

Viata ca un platou de fursecuri....

O saptamana frumoasa tuturor:)Va las aici un playlist foarte dragut,cu muzica buuuunaa:)
Vreau sa vina mai repede primavara si calduraaa.....

Si poate m-as schimba....

Intr-o zi o sa-mi ceri sa ma schimb...O sa-mi zici ca nu asta eram cand m-ai cunoscut,ca m-am schimbat si ca ma vrei inapoi...pe mine.Poate ca dincolo de incapatanarea mea o sa te ascult...Te-ai gandit vreodata ca poate m-as schimba in cineva pe care nu cunosti?Poate mi-as taia parul si mi-as vopsi buzele in negru de doliu.Ochii mi i-as picta in verde si nici la strigarile tale nu as mai raspunde caci mi-ai gresi nestiutor numele.Mi-as schimba modul de a merge,as pluti usor prin aer in felul in care pana acum nu am putut sa o fac,as vorbi doar atunci cand este necesar si mi-as modifica voit vocea.As renunta la muzica si m-as scufunda in pictura.In apa din paharul ei as inota noaptea sperand ca o sa ma inec.M-as face mai inalta,m-as face mai urata sau mai frumoasa,i-as cere soarelui o alta piele si lunii alte ganduri.Poate as renunta la scris si m-as face postas.In felul asta as duce scrisori de dragoste celor care se simt singuri.Poate le-as duce si ceva prajituri,facute in felul meu in care nu stiu sa gatesc.Poate as invata sa merg pe bicicleta doar cu gandul ca ti-am spus ca nu voi face asta niciodata.Mi-as schimba filmul preferat intr-unul mut,alb negru, care sa imi aminteasca de viata noastra si mi-as vopsi parul in rosu ca sa atrag atentia cat de nebuna sunt.As iubi macii si mi-as lua o pisica sa imi tina dorul de tine cald.Seara mi-as pune o mie de dorinte si mi-as promite cu voce tare ca o sa le fac pe toate doar ca sa imi aud vocea cum minte.
M-as naste din nou,de data asta intr-o zi de vineri Septembrie.M-as muta...din nou...pe o strada cu nume de floare,langa o gradinita de copii ca sa ii pot privi dimineata cum plang dupa singura persoana care ii iubeste.As iubi doar noaptea si as saruta plapand,cu vant pe buze ce sopteste dulce "Vara".M-as tatua la fiecare intrebare la care nu as gasi raspuns si in felul asta m-as transforma intr-o carte cu povesti de dragoste pe care doar indragostitii o vor putea citi.Apoi as stinge lumina si m-as culca cu gandul ca poate o sa primesc vreo replica la ea.Sau macar un premiu de consolare.
Dar vezi tu...s-ar putea sa te trezesti intr-o zi sa te intrebi cine e femeia de langa tine.Sa o dezbraci de culorile reci in care este imbracata,apoi sa o vopsesti in culori calde si sa iti dai seama ca nu e vorba de infatisare,ca nu e vorba de rujul ala negru sau de pletele ei rosii.E vorba de cuvintele din ele,e vorba prea mult de ea si prea putine iti zice.Asa ca nu-mi cere niciodata sa ma schimb daca nu ma cunosti....

                            Viata ca un platou de fursecuri....

“Unii oameni din drumul vieţii noastre zăbovesc mai mult ca alţii între amintiri şi ne sunt cu atât mai dragi cu cât ne depărtăm mai mult de ei.”

Viata ca un platou de fursecuri....

This spring...

Oare cum sa mai incep postarile astea asa de rnu imi vine sa cred ca deja e Martie...deci nuuu...
Vedeti voi?Viata trece mult mai repede,nu doar cand esti student daca la asta va asteptati sa spun,ci atunci cand ai o gramada de chestii de facut si multi oameni pe care sa ii cunosti inca.Viata trece mult mai repede cand faci ceva ce iti place,cand stii pentru ce muncesti,inveti si alte chestii si cand nu ai timp sa iti plangi de mila,ci treci direct la actiune.Ma uitam la postarile de anul trecut.In mare parte mi-am plans de mila....doamne si cum mai stiam sa fac asta:))Pe mine sincer terminarea liceului,vara in care am ajuns la atatea concluzii si in care mi-am dat seama de o gramada de chestii,faptul ca am schimbat orasul,peisajul,anturajul,m-a schimbat enorm.Si poate as fi prea optimista daca as spune ca in mare parte in bine.Dar de ce sa nu zic?:))Am scapat,nu de tot ca ar fi prea de tot,de prostul obicei de a imi plange de mila.Poate si pentru ca am realizat ca nu ma ajuta la nimic,ca lucrurile nu o sa se schimbe cum vreau eu sau o sa fie mai bune daca imi plang eu de mila si sunt nemultumita,dar si datorita persoanelor din jurul meu care nu imi mai dau voie sa ma plang.Conteaza sa stiti...conteaza foarte mult anturajul si persoanele care iti sunt alaturi.Noile persoane sunt ceva de genul:"taci si invata acolo...invata!" sau "nu te mai plange atata si misca:))"...sauuuu..."hai...haina pe tine,mergem in parc sa numaram copacii poate asta e mai interesant decat sa te plangi":))Stiu...adorabilii de ei:))Dar m-au lecuit?Gata nu ma mai laud atat ca parca vad ca acusi ma apuca:)))
Altceva?Am inceput semestrul doi si am un orar usor spre groaznic,dar asta e...Majoritatea materiilor sau chiar toate is cele de la medicina...deci stau si ma intreb inca care mai este diferenta:))Ceea ce le face foarte naspa binenteles si deja ma gandesc la urmatoarea sesiune.In putinul timp liber care imi mai ramane ori dorm,ori citesc,tot pentru scoala nu va entuziasmati ca n-am timp de alte carti ceea ce e fooooarte ofticant,ori ies cu prietenii in oras.
Viata voastra cum mai e?Cum aveti de gand sa va bucurati de primavara?

                                                                                                       Viata ca un platou de fursecuri....