Pe bune ca nu stiu cine mai esti.Cateodata esti al meu,alteori esti al nimanui.Te pierd printre degete,printre zambete si parca nici nu am putinta sa le mai lungesc.Uneori am impresia ca sufletul tau este impartit in doua si ca eu nu am nicio parte, si totusi cunosc destul de mult din el.Sau poate nu.Poate ar trebui sa vii la pachet cu un dictionar.Primul volum cu vorbe si fapte,al doilea cu sentimente.Si ai putea atunci sa fugi de mine,o sa-l invat pe tot.Si cine stie...
Uneori esti ca un copil ce se agata de frigider pentru dulciurile puse sus,insa esti prea mic ca sa ajungi la ele.Si stii ca niciun scaun nu te-ar ajuta sa ajungi acolo unde niciunul nu a mai ajuns, si ca ti-ai primi pedeapsa cuvenita.Si totusi incerci.Joci un joc riscant,in care intru de placere sa te vad riscand.Ce risti?Eu te-am pus pe tine la bataie.Tu?Eu mai am doar 17 ani si 3 batai de inima si...cam atat.Destul de riscant sa te joci cu bataile de inima nu crezi?
Si pana la urma cine pe cine cunoaste?Si ce cunoastem?Niste gesturi simple,de care ne agatam ca de frigider si nu stim din ce vin.Si ne privim,asa...printre sticle de vin si ne imbatam ca regii.Cucerim ceva si la sfarsit ne dam seama ca nu avem nimic.Si dormim.
A doua zi o luam de la capat....poate nu chiar in fiecare zi...Treci pe langa mine pe holuri si zambesti.Ma intrebi ce fac.”Bine.Incerc sa ma trezesc,am mate urmatoarea ora si tot ce vreau e sa te tii dracu de promisiunile alea.Mai stii?Promisiunile???”.Si evident ca le mai stii,dar le stau asa de bine cand fac pe-a proastele.Si plec dracu dupa o inghetata si imi dau seama ca la naiba...nici inghetata nu se mai mananca cum stiam eu.
"-Ce senzual mananci inghetata aia..."
Si mi se face rau.Mi-ar mai trebui un dictionar acum.Se pare ca nu esti singurul care ar trebui sa vina la pachet cu el.Dar pentru unii e deja tarziu.

Asta e doar o "chestie"nepostata la timp.Incerc sa fac curat in ce a mai ramas din anul asta.

 

Alexandrina Hristov-De cand ai plecat

Asculta mai multe audio diverse

"Paroxisme intelectuale"

Tineam de mult sa scriu despre acest subiect si anume scoala,clasa mea,cum iar m-am amagit,ne-am amagit ca macar asta o sa mearga...ca la naiba ceva o sa mearga.Care e ideea?Ca m-am saturat sa ii aud pe unii cum pretind ca sunt colegi cu mine doar cand au nevoie de ceva.Cik"hai sa fim o clasa!".Auziti voi ceva de la mine:Duceti-va dracului ca m-am saturat de fitele voastre si de porcariile pe care le debitati.Fac ceva pe clasa voastra ca stiti sa fiti o clasa doar cand aveti voi nevoie,cand trebuie sa se duca careva sa se invoiasca,cand trebuie sa ma convingi sa plec de la scoala ca asa vi se scoala voua.Pfaiii...auziti motiv sa plec de la scoala: E frumos afara!.Bine,o sa fie si maine,o sa mai fie si altadata nu imi pasa...oricum ma duc acasa si ma incui in camera mea,eventual cu tona de teme pentru maine,si la un moment dat tot o sa ma asculte proful ala,asa ca nu vad rostu frate,nu vreau sa plec care e problema ta?Da poti sa pleci singur ce tre sa te tin de manutza?...Si cand ii mai vad pe unii cu care nu vorbesc vin cu o moaca de sfinti la mine si ma intreaba daca merg acasa cu ei?Hellloooooo m-am mutat de mult,daca asa de tare iti pasa!!!!!Sa mor eu...am moaca de proasta ta sau care e faza?Ca vai,"ea chiar nu mai poate sa stea pana la 2 la scoala!".O da?Vrei sa-ti amintesc ce erai in 5-8?"Vai noi nu chiulim,este un pacat..."/"Hai dracu acasa ca eu nu mai pot sa stau pana la 2 la scoala!".Imi vine sa le dau cate una cand le vad cum le zambeste ipocrizia pe fata...De fapt o sa scriu pe rand fiecare chestie care ma oftica,ipocrizie de pe fata lor.
1.Sunt unii care, dupa ce un prof super misto le pune o nota buna(asta dupa ce se lingusesc),se stramba,dau ochii peste cap.Frate da de ai ramane asa e singura mea dorinta.In puii mei, eu nu inteleg ce dracu au...dupa ce ca au nota pe care o vor tot se mai stramba...si frate la fiecare prof...Ce dracu vrei sa-ti faca proful ala?Sa-ti puna note pe degeaba ca esti tu mai cu mot?
2.Daca nu iau nota pe care o vor incep in pauza sa injure.Si injura frate toata pauza,tipa ca nebunele.Nu stiu,ti se pare ca sunt obligata sa te aud?Sau ca nu stiu sa injur si vreau sa ma inveti?Ca daca ma apuc, te injur juma de ora fara sa ma repet.Asa ca mai usor...mai bine ai vorbi tot asa de mult si la ora de romana daca tot le ai...
3.Sa tot aud ca vai nu suntem o clasa unita,sa ne comportam ca o clasa.Da,sa ne comportam ca o clasa si cand are celalalt o parere,cand are si altu nevoie de ceva nu numai cand ai tu nevoie.Nu suntem o clasa si punct.Fac ceva pe clasa voastra ca nici voi nu vreti sa fiti o clasa asa ca lasati-o mai usor cu sentimentalisme si santaje emotionale expirate ca nu ma prind frate.Nu mai pot eu ca nu o sa mai vobiti cu mine.
4.Sa frecati toata ora ceva si dupa sa va vad pe mess ca "ce avem tema la aia...?".Nu stiu frate,ce sunt eu agenda ta personala?Pentru ce mergi la scoala sa freci menta sau sa bati barurile?
5.Acuma de Craciun,cand presupun ca majoritatea pun bani pentru profi pentru cadouri,ca deh asa se face,se trezesc unele destepte ca nu, ele nu pun.Ca cica nu li se pare normal...bine,nici mie nu mi se pare normal,da cand te uiti ce profi ai nu prea iti mai vine sa nu iti convina.Cand o vezi pe aia de chimie cum e,pe aia de engleza ca vine fara sa ceara nimica si sambata si face pregatire cu tine,cand ala de fizica te invoieste de 20 de ori pe semestru,cand vine dirigu cu tot felu de dulciuri si porcarioare cum te simti?A nu iti pasa?Bine da nu suntem o clasa?Adica altii pot sa dea,da tu vrei sa fii mai cu mot.Si unde e clasa atunci?Si nu va ganditi la nus ce suma,e doar 10 lei,cu care nici nu stii ce cumperi,eventual alea 4-5  3 in 1 pe care le bei la ora de fizica.

Si faza de azi care a pus capac.O apuca pe una paroxismul inteligentei sale si isi aduce acum vreo 2 zile parintii la scoala care se pun pe cearta cu profa de chimie,(care nu e cea mai ortodoxa persoana da cu care cu vorba buna te poti intelege).Si incep frate si se cearta ca la usa cortului cu aia pe hol,ca cica o terorizeaza pe ficsa,marea genie in chimie,si ca cica a facuto grasa:)),ca vai ficsa invata de se rupe si ca ea le da teste si dupa nu le mai aduce si ca tot se plange ca nu avem note.Defapt era vorba de obrazul cam gros atunci cand a inceput sa ii comenteze profei.Da,poate ca si eu uneori nu o mai suport pe profa, da' nu ma duc frate sa ma cert cu ea ca la tigani ca la urma tot cu ea raman,si ca daca inveti si iti vezi de treaba si nu lipsesti de la ora ei ca asa ti se scoala tie poti sa ajungi sa ai si note mari.Ei si vine azi profa,cu o falca in cer si una in pamant dupa scandalul de ieri,si ne anunta ca a corectat niste teste la alcooli,de pe la inceputul anului si ca e nevoita sa le treaca ca asa a primit reclamatii ca nu trece testele.Sa pic din banca cand stiam ce porcarie am facut la testul ala.Si se apuca femeia sa treaca notele,ironic desteapta secolului a luat 4 si strica la juma de clasa media ca na o da pe din afara inteligenta.Si asa m-am ales cu un 6 frumos pe langa un 9 si 10,si imi venea sa sar la gatul tampitei daca nu ma tinea colegamea de banca.I-am si zis de fata cu profa ca atunci cand o mai freaca grija de notele mele sa ma anunte si pe mine ca sa nu mai am surprize de genu si ca ar fi cazul sa se cam care.Faza nu e doar de mine...ci si de ceilalti colegi care si-au stricat mediile,celor care nici nu le mai iese media.Frumos cadou,asa ca pentru o clasa ce suntem.Si nu e de-ajuns...nuuu da se poate...tre sa ii faca scandal de-acuma si profei de engleza ca ea cica nu a copiat cuvant cu cuvant eseul ci l-a invatat pe de rost si sa ii treaca nota 10.Fata da proasta te-a mai facut mata aia,cu care apropo semeni foarte bine,si poti sa o chemi ca te si maltratez la scoala ca ma doare fix in cur de ea.Pfaiii deci daca nu imi iese macar 9 la chimie daca nu ii fac viata un calvar si la urma nu o sa o mai recunoasca nici masa aia tare desteapta,ca aveti amandoua IQ cat suma numerelor de la telefon.E 45 apropo:))
A si am hotarat toti sa nu o mai bagam in seama.Si faza tare ar fi sa vina ma-sa la scoala ca de ce nu vorbim cu ea.Eu cred ca o sa vorbesc cu ea...se pune si aia juma de ora de injuraturi?Hai ca poate fac un efort intelectual din ala ca al tau si te injur o ora intreaga.

Dorm...

Vreau sa dorm.Vreau sa dorm mult,sa fie liniste in casa,pace,patul sa fie cald si perna moale,storurile trase peste zi,iar cand ma trezesc sa nu o fac in graba cu gandul la nus ce lectii sau chestii de genu asta,ceasul sa fie sub pat unde ar trebui sa fie tot timpul.Ma simt atat de obosita in ultima vreme ca as vrea sa plec undeva numai ca sa pot dormi,sa uit de lumea de afara si ea sa uite de mine.Sa nu mai aud pe nimeni ca vrea ceva de la mine,nu o sa cer nimic de la ei.Vreau sa se termine totul,sa ma trezesc intr-o zi si sa imi zic”Azi nu am nimic de facut.Azi o sa fiu cine vreau eu sa fiu,azi o sa fac ce vreau eu sa fac sau nu,azi o sa imi pese de ce vreau eu,azi o sa iubesc pe cine vreau eu.Si vreau sa fie azi acea zi”.As vrea o imbratisare puternica.Cineva sa ma surprinda cu o imbratisare puternica,sa ma stranga tare in brate,sa incerc sa imi dau drumu din bratele ei si sa imi dau seama ca nu vreau sa fac asta.Ca vreau sa raman acolo,pana adorm.Sa imi las capul usor pe umarul ei,parul sa-mi acopere fata de lumina zilei,in maini sa simt bataile altei inimi,iar in minte niciun gand.Sa fie pentru un moment liniste deplina,vid.

the perishers - sway

Asculta mai multe audio diverse

Hello,December

Si uite ca a venit si Decembrie,a adus zapada,frigul si spiritul sarbatorilor de iarna.Ce tot vorbesc eu aici?Eu si sarbatorile de iarna?Daaaa...chiar nu am chef de aceleasi clisee care ne fac mai buni,mai...nici nu mai stiu cum.Nu inteleg o chestie?De ce tre sa fim mai buni doar pentru ca vine Craciunul?A si in restul timpului poti sa fii o javra,da totul se indreapta cand vine Craciunul...Sarbatorile nu au fost niciodata pentru mine.Pur si simplu,nu stiu nu ma fac mai fericita sau mai buna,nu ca as da pe din afara in restul timpului.Doar ca ma simt al dracului mai singura si ma apuca nervii.Nervi pe orice,oricine,nu fac exceptii.Si uite asa ajung sa ma injur singura prin casa,sa bocesc ca-s idioata in restul timpului si ca nici de Craciun nu pot sa fiu altfel.Asa ca am decis fara sarbatori,pot trai si fara.Nu ca in anii trecuti am excelat de bucurie pentru ele.Da,si acuma probabil o sa-mi zici ca vai sarbatorile de iarna,Craciunul sunt cele mai frumoase sarbatori si ca merita sa le sarbatoresti cu familia,sa impodobesti bradul,sa faci mancare,sa mai nu stiu ce o sa mai scorniti.Nu imi pasa...chiar nu ma impresioneaza nimic din toate astea.Ati vazut cam cum sta treaba cu familia,la brad ma uit doar cand il face mama si vai se mira din 5 in 5 minute ca e asa de frumos.Bine femeie,acuma poti sa taci ca ma disperi?Ma doare undeva de brad ca ma uit la el acuma si dupa poate sa danseze ca nu imi pasa...si ar trebui sa o faca pentru totii banii pe care ii bagi in el.Si acuma faza cu mancarea,cand nici nu ma ating de ea ca e la toti aceeasi si stau pur si simplu si rabd de foame da tot nu-mi vine sa ma ating de ceva.Singura chestie care imi place e cand vin colindatorii.Da stai frate ca nu orice fel.Imi plac tancii aia mici care abia vorbesc,da cik ei canta.Is adorabili.Si mai este o chestie...cadourile...imi plac cadourile recunosc,imi place sa fac cadouri,da niciodata nu primesc ce mi-as dori.Asa ca prefer sa mi se dea bani si sa-mi iau eu ceva...ce stiu eu ca-mi trebuie,ce mi se nazare mie ca as vrea.
Si hai totusi sa nu fiu rea si sa zic ca nu imi place Craciunul.Imi place,doar ca nu pot sa-l simt cum o fac altii.Cand ii vad pe toti cas asa de bucurosi doar findca e Craciunul mi se face rau,si daca ii intrebi de ce is asa de fericiti si incepi sa le insiri toate probleme tot zambetul ala fals,tamp pe fata o sa-l aiba doar ce naiba e Craciunul.De Craciun tre sa zambesti ca tampitu si sa sari in sus de bucurie,sa bei si sa mananci pana ajungi la spital si cam atat.Ce-mi place mie sa fac de Craciun?Sa ma lamentez frate...asa cu o fac si acuma doar ca in gand.Sa ma plang cat de idioata sunt,ca mi-am ratat existenta,ca s-a mai dus un an si tot la fel ma gaseste si Craciunul asta,sa ma plictisesc si sa ma oftic pe oamenii care stau si o freaca la TV.Ma apuca dracii de Craciun,ca nici sa ma duc undeva nu ma trage inima,de ex la patinoar sa se izbeasca toti in mine,dar nici sa stau in casa de una singura nu vreau.Si duc asa un razboi intre cele doua personalitati ale mele si trece si Craciunul.Si dupa Craciun stau si ma gandesc ce am facut de Craciun,si imi zic asa de consolare ca “mi-am facut planuri”.

Ce fac anu asta de Craciun?Pai primele 2 zile “imi fac planuri”,poate ma duc pe la Diana sa ne facem planuri impreuna,ca si ea e in aceeasi situatie,iar a3a zi mergem ca nebunele la Alex sa-i inauguram camera.

A nu am zis cum simt eu Craciunul.Pai..nu stiu...cel mai tare ma enerveaza de Craciun e ca imi vin amintiri ce nus tocmai placute,ca stau mereu si ma gandesc cum au fost celelalte si imi dau seama ca nu au fost mai bune ca asta,da nici nu fac nimik sa-l schimb pe asta.Adica as vrea da parca nu pot trece peste,si ma apuca bocitul si uite asa repetem figura.Bine,nu fac doar asta...adica nu ma gandesc doar la trecut,ma gandesc si la ce as vrea de la anu care o sa vina,da asta e in alta postare,stau pur si simplu si ma gandesc la chestii de-ale mele.Si dupa ma duc si o sun pe Diana care face acelasi lucru si incepem sa palavragim si sa radem ca nebunele si uite asa Craciunul devine fain.Si ne apuca si pe noi iesitul din casa si incepem sa mergem aiurea,fara tinta prin oras,inghetam de frig si ne ingheata si zambetul ala pe fata care la noi nu e tamp pentru ca nu afirmam niciodata o fericire iesita din comun,ca inca mai ramanem la realitatea pe care unii o cunosc iar doar dupa astea 3 zile(si eu te iubesc Diana :)) ).Happy end.

P.S:Si in mod normal as gandi tot asa,doar ca azi starea a fost amplificata de anumite chestii.Si pur si simplu mi-am gasit obiectul pe care sa-mi vars nervii,si oricum vroiam de mult sa scriu chestiile astea.Si nu vreau sa ma intelegeti gresit,chiar imi place Craciunul,si chiar incerc sa ma schimb,sa imi placa mai mult da se trezeste mereu cineva care sa-mi dea in cap si sa se duca toate planurile mele.Asa ca am inceput sa nu mai incerc,sa las totul asa cum e...cand o sa ma simt eu in spiritul Craciunului atunci o sa-l sarbatoresc ca toti ceilalti,ca mine.Il fac la vara in Iulie...glumesc:))Si spre final, ca P.S asta mai poate continua inca pe atat, as vrea sa-mi spuneti  ce inseamna Craciunul pentru voi si cum il sarbatoriti.

Ce faci?

E greu.Chiar imi vine greu sa scriu despre unele subiecte,desi sunt in afara situatiei.E greu pentru ca viata e atat de cruda uneori incat dor si unele situatii in care nu esti implicat,si incepi sa iti pui mii si mii de intrebari,incerci sa gasesti raspunsuri si te sperii ca sunt atat de putine.Ce faci cand persoanele pentru care contezi cel mai mult pleaca,iar tu ramai in urma stingher si nici nu stii unde sa privesti,pentru ca si aia s-ar putea sa doara,si ca viata nu e asa de trista din cauza ochelarilor?Cand e mai rau decat atunci cand te-ai pierdut cand erai mic si ai tai s-au intors dupa tine?Ca acum nu se mai intorc niciodata?Cand doare mai tare atunci cand esti tu ala care ramane in urma,si ca cel care a plecat in loc de sfaturi ti-a lasat datorii?Cand din poza de pe dulap din patru au ramas doar doi?
Ce simti atunci?Ura,dezamagire,durere,mila?Asta simt eu involuntar de vreo 2 zile pentru o situatie straina mie.Mi-e mila,mi-e atat de mila de o persoana pe care practic nu o cunosc incat imi dau lacrimile uneori si ma apuca disperarea.Mi-e frica ca mi s-ar putea intampla si mie si ca oare situatia mea in ce fel ar fi mai diferita?Si simt ura pentru ca imi dau seama ca nici nu mai stii in ce sa crezi,ca la naiba, toti te dezamagesc si ca...pleaca...
Si unde il gasesti atunci pe Dumnezeu,ca in tine parca nu mai e de mult si in biserica e atata de rece?Si el de partea cui e in toate astea?
Ce faci cand te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca nu stii pe ce sa pui mana si ca viitorul tau,pana atunci incert,acuma e practic inexistent?Si ca mai ai inca unul de hotarat,si ca trebuie sa iei viata in maini si nici macar nu stii ce-i aia?Cand geamul gri parca e mai aproape,iar sticla rece ar durea atat de tare pe pielea ta?Cand iti dai seama ca esti treaz,ca nu visezi si ca nu ai pus o picatura in gura?Ce faci cand fiecare fapt al tau pentru a atinge o aspiratie normala se transforma intr-o tragedie intr-o tara ca asta?Ce faci cand iti dai seama ca nicioadata nu va mai fi la fel, si ca oricat ai incerca tu sa crezi ca ei te vor veghea de acolo de sus, nu le vei mai auzi niciodata vocea care iti va spune chiar si acel rastit”Treci la invatat!”,cand niciodata mana lor nu va mai fi pe umarul tau,cand pur si simplu si gandurile tale dor?Ca n-o sa mai fie pur si simplu.Si nu intelegi un cuvant din toate astea desi incerci sa traiesti cu ele.Ce faci cand iti dai seama ca parca nici amintirile cu ei nu mai sunt chiar asa multe si tu in cate de-ale lor ai fost?
Toate astea sunt cu adevarat apogeul disperarii nu “marile probleme existentiale”cu care ne confruntam noi.Eu nu stiu ce as face....probabil as iesi pe strada si as incepe sa tip de durere.Si ma ingrozesc la gandul ca o sa ramana doar un tipat gol,pentru ca problema nu e atunci cand tipi ci cand nu te mai aude nimeni.Atatea intrebari...la cate ai raspuns?

” O tragedie este un mijloc prin care supravieţuitorii pot învăţa ceva, nu un ghid de comportament “.Robert Kennedy ( 1925-1968 )

I don't love him and winter just wasn't my season...

3 in 1

Saptamana trecuta am citit “Panza de paianjen” de Cella Serghi.Nu,defapt nu am citito doar...am devenit obsedata de ea,ajungand sa stau la fel ca si personajul Ilincai pana la 2 noaptea ca sa o termin in aceeasi zi.Pur si simplu nu am putut sa o mai las din mana.Parca mi-as fi lasat o parte din viata,aceea in care spunea cineva”am atins apogeul nefericirii si am vandut-o pentru o bucata de sare din suflet”.M-a marcat aceasta carte...Ma regasesc atata de mult in personajul Dianei,incat uneori mi se face frica,simt ca o sa disper si ca o sa sfarsesc sau o sa am acelasi destin ca si al ei.Poate e diferita situatia ei...din aspectele sociale,materiale...dar gandirea ei este atata de “eu”.Aceleasi intrebari,aceleasi moduri de a-si pune intrebari,aceleasi obsesii,aceleasi dileme in noapte.Citeam si ma speriam la unele randuri,mi se parea ca cineva imi citise gandurile si ele ajunsesera pe acolo.Ce fac eu aici?Scriu in caietul Dianei si simt ca e cazul sa imi asum orice vina.
Si totusi pe cine a iubit Diana?Daca ar fi sa analizez toate variantele as zice ca pe niciunu.Da,pe niciunu pentru ca pentru fiecare a simtit diferit si niciodata in favoarea ei,in completarea ei sufleteasca.Am simtito ca pe o hrana a sufletelor celorlalti,din care ea mereu a avut de pierdut.Sau poate ca nu a fost asa.Poate ca fiecare dezamagire a fost o lectie din care a invatat.Dar de ce trebuie mereu sa invatam din dezamagiri?.Poate pentru ca pana atunci nu esti constient de ceea ce ai si speri sa ca nu vei pierde niciodata ceea ce ai.Cartea mi-a aratat ca uneori,deciziile pe care le consideram bune nu sunt decat o modalitatea de a ne prinde si mai bine in panza de paianjen pe care ne-o formam in fiecare zi,din ce in ce mai deasa si cu mai multe obstacole,si noi din ce in ce mai slabi.Cine sunt eu?O alta panza de paianjen.Cine esti tu?Te-ai lipit de mult in propria panza.Ce apogeu atingi?

Jumatate de an inseamna o eternitate, o secunda se masoara in ore iar fericirea se masoara in hug-uri pe minut. Cantitatea optima de hug-uri: 0.4hugz/min.Asta e ce am invatat eu pentru teza la fizik de joi.Super fitza:)

A si inca o chestie.O sa scriu,sper sa am timp,chestii faine si chestii naspa din fiecare luna.Gen chestii faine:am citit 3 carti luna asta,am ras ca nebuna de monitorul Dianei care a explodat,m-am uitat in reluare la Badea si am ras ca disperata de cat de prosti pot fi unii oameni si cam atat.I know.My life sucks.Scz Diana da asta a fost cea mai tare faza."It was a misunderstand,if you can read me":)).Chestii naspa:de unde sa incep?Am facut o porcarie la teza la bio,urmeaza aia la fizik unde vedeti si voi ce am invatat,luni test la mate.Am aflat,defapt stiam,ca unii oameni pot fi mai mult decat o data prosti si ca fac aceeasi greseala si a doua oara doar ca sa vina dupa sa se planga la mine.A si cea mai tare...ma doare spatele in draci si daca o sa o tin asa nu stiu cum dracu o sa ajung eu sa am un servici pe viitor daca acuma abia ma misc si toata vara aia de kineto nu a folosit la nimic,ca ma doare spatele mai devreme decat anul trecut in iarna.Macar puteam si eu dormi mai mult in vacanta.Da nuuuuu...fa kineto ca te ajuta...Da' am vazut deja...
Stiu sunt o dezamagire.Ehh,soarta,poate o sa vin luna viitoare cu chestii mai faine.

Family portrait

Am avut azi o chestie in familie,ca nici nu stiu cum sa o numesc da’ oricum nu conteaza.Ideea e ca nu ma omor dupa chestiile in familie.Nu sunt genu care moare de exemplu dupa masa de Craciun sau Paste in familie.Si nu inteleg de ce,da nici nu ma complic prea tare sa ma schimb.Am acceptat ca asa sunt si ca pur si simplu nu ma vad altfel in peisaj si ca parca m-as minti daca m-as preface ca da!imi place,hai sa ne unim toti!Nu frate..asta nu sunt eu.Duceti-va voi.plangeti-va de toate,stati la barfa sau ce faceti voi acolo.Eu raman cu mine.Ei si azi am acceptat sa merg doar din simpul motiv ca nu mai aveam centi si vroiam sa ii zic bunicii “la multi ani” fata in fata,ca ea e singura care nu ma critica,care ma intelege si care ma iubeste asa cum sunt eu.
Buuun si au inceput toti sa vorbeasca de simteam ca o iau razna.Vesnicele intrebari”cum e cu scoala”,”a da esti deja in clasa 11a ?vai da ce mare te-ai facut...” de parca nu eram in clasa 11 si cu 5 minute mai devreme cand am mai zis asta.Sa zicem ca nu a auzit toata lumea.Si a ajuns matusmea,unchiumiu si cu varamea.Pe varamiu nu-l bag la socoteala ca ala ma striga pe alt nume deci pentru el eu sunt aia normala.Si nici cu unchimiu nu am nimic.Da frate...astea 2 ma oftica la culme.Deci incep sa cred ca au o problema cu mine si ca incearca sa ma convinga si pe mine ca am o problema,pe care daca as aveao intr-adevar ar fi doar problema mea nu?Toata faza a inceput in vara cand li s-a pus lor pata ca eu am 17 ani si nu am prieten.Vai...tragedie...da cum se poate?Am incercat sa le fac sa inteleaga ca nu simt nevoia sa am orice retard langa mine si ca nu vad care e problema lor.Mama imi lua si ea apararea cand a vazut ca incep sa o sece si pe ea zicand ca daca eu nu am nicio problema,ea de ce ar avea?Asta doar ca sa intelegeti.
Si au inceput iar,ca tot nu am prieten?Si nu stiam care e cu gura mai mare pe mine.Si a inceput varamea,cu un an mai mica decat mine,ca ea are prieten.Bun si?Vrei sa ma dau la al tau sau ce?Ca nu vad unde duci ideea daca exista una.Ca cik ar fi normal sa am un prieten.Woooowwww...normal?De cand sunt eu normala?Si de cand fac eu lucrurile doar pentru ca asa ar fi normal?Si de unde stii tu daca am iubit eu,daca iubesc,ce iubesc,cand iubesc,cum iubesc etc ca ma scoti din sarite si o sa incep sa....Bun,sa revenim.Si am inceput ca o nebuna la fel ca ele sa ma gandesc ca poate totusi am o problema.Ca,de ce chiar nu am niciun prieten?Raspuns:pentru ca nu simt nevoia si pentru ca nu vreau sa imi pun sperante in cineva mi le poate frange doar pentru ca asa i se scoala lui.Si nu stiu....poate nu stiu sa iubesc,iubesc gresit,iubesc chestii nu persoane.Iubesc gesturi,fraze,zambete.Si vreau sa fiu la fel iubita pentru ele,nu pentru fondul de ten pe care il are ea pe fata,mai mult decat praful de pe tenesii mei,si credeti-ma nu i-am spalat de mult.Vreau sa iubesc si sa fiu iubita pentru ceea ce sunt,nu pentru a ma afisa cu cineva pe strada,si doar pentru a indeplini un concept stupid.Si unde scrie ca la 17 ani trebuie sa iubesti?Da poate am iubit de 100 de ori pana acum.Si uite asa toate privirile s-au indreptat asupra mea,eu devenind principala problema acuma a familiei.Cred ca o sa faca o emisiune gen “Alege ASIA” si o sa se numeasca “Alege Diana”.Bine,poate am exagerat cu toata familia,da mare parte din ei deja ma priveau cu aceeasi ingrijorare.Da stiu cum o sa rezolv situatia.O sa fac un casing la scoala,si dupa ce mi-l iau pe cel mai dragutz,cel mai fara creier o sa merg pe strada si nu o sa mai cunosc lumea cum face varamea in prezent cu mine.Imi cer scuze daca i-am jignit prietenul,nu-l cunosc,ca nici cum il cheama nu a vrut sa-mi zica,probabil de frica sa nu ma dau la el.Eu,a carei singura atentie este indreptata catre profu de mate.Glumesc!!!!Si uite asa o sa-mi fac familia fericita si varamea si matusmea vor putea dormi la noapte.Si rectific...daca baiatu ala o place pe snoaba de varamea atunci e clar.Ca sa nu mai amintesc si de alte chestii daca tot ii e rusine lu varamea cu mine gen:cum tipa ea prin casa?Nu,nu cred ca stii si nici nu vrei sa stii.
Si ca sa inchei,mai am de zis doar ca mai bine imi vad de scoala mea,pentru ca am vazut ca daca vreau sa fac ceva cu viata mea trebuie singura sa muncesc,ca nu muncesc altii ca pentru varamea careia nici macar nu ii pasa si nu respecta niciun sacrificiu.Si pentru asta mi-e mila de unchimiu.

M-am temut...

"Discutia pornea totdeauna din acelasi punct."Ce mai faci?".Apoi curgea la intamplare.Imi povestea fel de fel de lucruri.Eu mai mult ascultam.El stia despre mine cate ceva,insa niciodata nu m-am intreabat de unde."Cum arati?",l-am intrebat odata si in clipa aceeas mi-am dat seama ca,in schimb ,eu nu stiam,de fapt,nimic despre el.Nici ce profesie avea,nici cum arata."De ce te intereseaza?"mi-a replicat dupa o lunga tacere."Asa....As vrea sa nu fii numai o voce"am zis.Mi-a raspuns pe un ton,brusc,uscat:"Lasa,poate altadata."Era evident ca nu-i facea placere.Evita.De aceea nu l-am mai intrebat nimic.

Apoi am inceput sa-i povestesc eu tot felul de fleacuri.Il amuzau grozav.Pe mine ma sacaia inca din ce in ce mai mult intrebarea:de ce nu vrea sa ne cunoastem?"Crezi ca vom discuta astfel toata viata la telefon?"l-am tachinat eu intr-o zi.Si iarasi m-am lovit de tonul uscat,care nu era al lui."Cand te plictiseti,spune-mi.Te las in pace.Vrei sa inchid acuma?"."Nu,n-am zis asta,i-am raspuns cam descumpanita.De fapt ar trebui sa intelegi....Inseamna ca doar te distrezi".Vocea lui deveni dintr-odata aspra."Nu glumi,te rog,pe tema asta."Atunci am fixat,in sfarsit o intalnire.M-ma dus si am asteptat o jumatate de ora.N-a venit.Cand am ajuns acasa,a sunat telefonul."De ce nu ai venit la intalnire?"l-am intrebat."M-am temut."Numai la acest raspuns nu ma asteptasem."Te-ai temut?De cine?"."De noi,a zis el.Daca eu nu aratam cum te asteptai tu?Daca tu nu aratai cum te-am vazut eu?" "

O.Paler-Viata pe un peron

-Si ce s-a intamplat dupa?intreba ea.

-Nu a mai fost "dupa"...

Little lies to me

A plecat si Octombrie.As vrea sa plec si eu... undeva...departe.Sa calatoresc ziua,sa rad,sa plang,sa beau,sa-mi fumez mintile,sa le strecor incet in buzunarul de la spate,sa le uit acolo,sa fac dragoste cu ceata si apoi sa ma inec intr-un rau,sa mint, iar seara sa ma intorc in patul meu.Iar a doua zi sa o iau de la capat.Sa uit de mine.Sa-mi uit parul saten care nu e blond,ochii caprui si genele dese,privirea uitata si ea pe undeva.Sa uit de tine.Asta ar fi usor...dar ar fi tarziu.M-as trezi devreme pentru asta si as lua primul tren.As ocupa doua locuri si m-as certa cu controlorul pentru locul tau.M-as imbraca in hanoracul tau,mi-as pune gluga si as trage fermoarul cuvantului “suflet”.Apoi as dormi pana la capatul liniei,m-as da jos si as luao de la capat..Te las...plec... undeva...departe.Era,este,si va fi prea tarziu pentru noi.Eu,nu mai am ce sa-ti dau,tu...nu mai ai ce sa-mi oferi....Azi nu ma cauta...si nici maine.Am sa umplu cerul cu prostii.Ma suni degeaba....

So maybe I’m a masochist

I try to run but I don’t wanna ever leave.

Til the walls are goin’ up in smoke with all our memories.

Ori suntem golani,ori nu mai suntem?

In sfarsit s-a terminat si saptamana asta...a fost de groaza cu 2 teste,la mate,respectiv bio.Ce s-o mai dregem....vineri a fost teroare.Mai teroare ca deobicei,avand in vedere ca la chimie nu am dat testu' "de fiecare ora".Da' visu' nostru s-a spulberat repede cand a urmat Tic-ul,unde cik aveam de gand sa mai repet odata pentru bio.Da, repetat pe dreku, ca a inceput "scumpul"nostru dirig sa urle cat il tineau plamanii ca,vai !nu lucram fisele si ca ne repetam pentru bio.Da cum se poate asa ceva?Da chiar suntem nesimtiti si el in 16 ani nu a mai vazut o asemenea clasa!Ca la bac competentele digitale sunt obligatorii si ca daca ne da un test nu stim nimc.Ei nu mai fi tu asa de sigur...si de aia fac Ecdl ca sa nu mai dau competentele alea.Si din cate stiu, tu primesti bani pentru asta, asa ca nu mai urla ca nu ma impresionezi.Si ma doare pe mine undeva de fisele tale.Sunt la chimie-bio nu la mate-info deci bio is the first so get a fuckin' life and let me live mine!

Bine frate si tre sa urli in halul ala?Asa, ca pe camp...ca la tara...Daca nu iti convine poti sa ne lasi ca nu plange nimeni dupa tine fii sigur.Da si incepe sa urle si mai tare si ii spune unui coleg nou venit ca daca nu ii convine nu trebuia sa vina in clasa asta.Alooooo nu a venit pentru tine,e liber sa vina la orice profil si nu te freaca pe tine grija de ce a venit...A venit sa invete, nu sa te vada pe tine cum te dai in spectacol si urli ca nebunul.Faza tare a fost la sfarsit cand mai aveam 4 minute pana la pauza si dupa ce a tipat toata ora hai acum apucati-va si repetati la bio.Ei ,ar parea dragut daca nu ar fi inceput sa urle si mai tare si sa-l ia cu palpitatii ca deh' omu e expresiv si traieste totul cu pasiune si nu ar fi prima data cand ar lesina la ora cat de crizat e.Si vaiiii ce o sa zica doamna directoare ce e cu clasa asta?Wake up man...are treburi mai importante de facut decat sa te asculte pe tine si sigur o doare fix in cur de ce ai tu de zis de noi...Si pe noi la fel de ce are ea de zis.Deci sentimentul e reciproc,nu avem nicio problema,putem pleca acasa:))Si cik nu se trage el de sireturi cu noi.Nu,ca da daca te trag de sireturi lesini si te iau si convulsiile.

Ei si asa am iesit cu totii din clasa dupa ora de TIC,fie binecuvantata ca nu mai dau pe la ea,cu o durere imensa de cap la propriu.Si urma mate,unde am aflat ca dirigu e cel mai productiv "gossip girl"ever.In 5 minute toata cancelaria a aflat de "marea noastra isprava".Si a aflat si profu de bio care ne-a binecuvantat cu un test pe cinste.Da' ce sa mai stii tu cai ascendente,cai descendente,fascicule spinobulbare dupa ce Doby urla la tine o ora?

Am facut bine la test,da' durerea de cap tot nu a disparut si nici nu puteam adormi cand am venit de la scoala ca ii auzeam tignalul lui Doby care cu "manutzele fremantande" se gandea ce puii mei o sa zica directoarea.

Pentru mine

Diana a plecat.E greu...recunosc.De trei zile noi am devenit eu si ea.Ea nu mai vorbeste,eu nu o mai chem,ea nu mai priveste,eu inchei noptile fara “noapte buna”.Dar inca ii mai aud inima.E langa a mea,sau chiar in ea.Si inca ii mai pasa,asa cum i-a pasat si cand a decis sa fiu doar eu.Fara ea.Imi facea rau. Ea nu se mai alinta,eu nu mai primesc bomboane.E plecata din Septembrie.
Reiau in minte clipele cand plangea,cand tipa la mine,urla la propriu sa nu ii mai spun ce,cand si cum sa faca.Cand am schimbat rutine,strazi,si am lasat in urma ruine.Cand i-am taiat o mana din suflet si am dat cu ea in stanga si in dreapta.Dar carnea a ramas aceeasi,mereu perfecta ca si cum toate astea nu s-ar fi intamplat niciodata.Toate cu sufletul ei,toate pe carnea ei.Reiau momentul cand mi-a spus ca s-a terminat.Nici nu a clipit cu ochii ei caprui la fel ca ai mei.Nu am privit-o.Doar am lasat-o sa plece,fara sa spun nimic,de teama ca ar fi suparata.Si mi-a spus clar ca e ultima data.Ultima data cand ochii ei vor mai fi si ai mei.Ai nostri.
Eu nu sunt Diana si n-as putea niciodata sa fiu.Eu nu vorbesc prin ganduri puse pe foi de hartie,imprastiate peste tot.Eu nu adorm cu avioane de hartie,nu-mi place ceaiul de menta,sa vorbesc,sa ascult oamenii,sa ii privesc si sa incerc sa imi dau seama ce gandesc,sa ma prostesc ca un copil,sa fiu copil...eu nu sunt Diana.Si poate ca daca mi-ar fi placut si mie sa scriu,sa cant si sa imi arunc toate gandurile spre soare as fi semanat mai mult cu ea si poate ca as fi invatat sa o iubesc.
Imi pare rau pentru tot ce am facut si pentru ca am facut-o sa plece de langa mine.Imi pare rau ca nu am putut sa o iubesc.Paaaa.......

"Sometimes I wonder if God hides out in cities to set us freeCuz yeah this room is crowded but I am so alone in it, help me please..."

Asa si?

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva;cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta."

De ce toata lumea foloseste aceste versuri pentru a-si exprima regretul,melancolia,orice alta chestie care ii trece prin cap,pentru ca a venit toamna?Da a venit..si ce-i cu asta?Te bucuri?Las’ ca o sa-ti treaca repede...da da o sa-ti treaca...Te simti naspa?Ei bine...atunci bucura-te pentru ca o sa fie si mai naspa...Si oare nu mai sunt si alte versuri?Doar alea?Da bine...am inteles...e despre toamna,ca doar asa scrie,e despre inima ,despre ceva cu acoperit,ceva cu umbre si ceva cu tine...Ce dragut...Asa si?De ce as vrea sa imi acopar sufletul cu tine..a stai si mai bine cu umbra ta?Ti se pare persoana mea mai putin importanta ca sa o acopar cu impasibila ta umbra?De ce as vrea sa imi acopar sufletul?
A stai asa...ca poate vrei sa zici ca toamna a venit in sufletul tau...Vezi tu?Nu orice vers e ceea ce vezi...sau ce citesti in el.Poate ar trebui sa te duci pana la coltul blocului si sa mai privesti o data ca poate poate...

P.S.Imi pare rau...defapt nu imi pare,pentru cei carora le place aceasta poezie...da' pe bune...m-au frecat prea multi la cap cu poezia asta si ma oftica faptul ca o folosesc si in ipostaze gresite sa zic asa...gen langa poza de pitzi:)

Wake me up when september ends...

Stii ziua aia cu soare care cica trebuia sa dureze pana in Septembrie tarziu?Ei bine,ieri mi-a fost clar ca s-a terminat.Da,s-a terminat...si ziua si Septembrie si noi si tot.Tot ce a fost si n-a fost,tot ce ar fi putut sau nu fi.Am redevenit aceeasi straini...
Au ramas in urma doar cateva amintiri,dragute ce-i drept,si cateva promisiuni.Si alea cica nu s-au uitat,doar fac pe-a proastele.Pana cand?Pana cand o sa se termine si “septembrie” dintre noi.
Urasc luna Septembrie.O urasc ca mi-a furat vara,o urasc ca mi-a adus scoala si ca te-a rapit si pe tine.Defapt urasc ca te-a adus mai aproape.Trebuia sa ramai acolo departe de mine.O urasc pentru ca am avut mereu dreptate in legatura cu ea.Ma deprima,ma distruge,ma alunga de mine...
Ma urasc pe mine.Defapt urasc faptul ca unele persoane au avut dreptate...fiecare la momentul ei.Urasc ca mama,din nefericire,are tot timpul dreptate si ca la naiba nu e prima data.Da’ pana la urma si ei i-ai parut ceva mai normal si a revenit la aceeasi opinie cu mine.Soo bad...Urasc ca voi ati avut dreptate, si tot din nefericire doar cu partea negativa a intregii povesti si ca la un moment ati crezut mai mult ca mine.Ma urasc ca azi mi-am dat seama cat de putin doare toata chestia,si ca defapt nu doare mai putin ci doar m-am obisnuit eu cu durerea si sfarsiturile gen.Nu e prima data si aproape sigur nici ultima.Este prea “eu”toata treaba cu sfarsitul ca sa se termine asa de prompt.Oricum pentru asta o sa fac o alta postare...
Nu te urasc caci in fond nu mi-ai facut nimic.Imi pare atata de rau insa ca ai fost atat de bun cu mine,si pentru asta te admir, si acum faci asta.Parca nu ai fi tu....Septembrie te-a schimbat.Nu mai cunosti oameni si te ascunzi chiar si de mine.O sa-mi fie dor de tine...de serile de vara in care prima intrebare era “de ce nu sunt stele?”,de grijile fata de mine,de promisiuni,de pisici,de “vise placute”,de tot.De tine.Daca te-as ura, pentru asta ar fi.Ca mi-ai dat toate astea fara sa ceri nimic in schimb si tot atat de usor le-ai luat inapoi.Noi nu ne mai cunoastem....noi nu mai promitem...noi nu mai suntem copii.Am crescut in Septembrie si am crescut tristi.
Urasc faptul ca s-a terminat totul,dar absolut totul inainte sa inceapa.Si nu sunt sigura de ceea ce am pierdut din tine.Si mi-e frica...mi-e frica ca desi lucrurile ar reveni la normal nu ar mai fi acelasi lucru.O sa ma astept oricand la asta si daca pana acum am asteptat atat sa imi dau seama,data viitoare nici nu o sa mai incerc sa imi dau seama.De absolut nimic.
Si inca o chestie...nu mai vreau sa vorbesc despre tine.E ultima data.Si ultima data cand ceasul e fix.O sa-l urasc si pe asta de-acum.O sa urasc totul.O urasc pe Diana,copilul blond,crescut in Septembrie vechi de tragedii si mai vechi.Si nu o sa mai fiu niciodata ea.Poate nici nu o mai cunosc deja.Si da eu plec,tu mai ramai.Dorinte?Le-am postat si pe astea...aleas toate.Tu ai fost dorinta altora.Si poate asta a fost greseala mea...De-acum e "Septembrie,luni"...Goodbay my lover,goodbay my friend....

Perechi de cate 2

Incep prin a ma plange ca s-a terminat vacanta si ca ultimele saptamani au fost naspa avand in vedere vremea de afara.Asa ca am ajuns sa stau in pat si sa citesc cate o carte pe zi,revenindu-mi astfel “gustul” pentru citit pe care l-am pierdut odata cu venirea vacantei.Intr-una din zile am citit “Nunta” de Nicholas Sparcks.O carte superba,continuarea unei alte carti superbe “Jurnalul unei iubiri”a carei ecranizarea a fost dupa parerea mea exceptionala.Ce rol au toate astea? Au,pentru ca m-au facut sa ma gandesc daca exista asa ceva,o astfel de dragoste si daca exista suflete pereche.Sa luam ambele situatii:
-exista:daca exista de ce nu toata lumea si-l gaseste?Adica asa ar fi logic.Si de unde stie ca ala e sufletul lui pereche.Ma face sa ma gandesc.Daca singura persoana de pe lume ar trai in celalalt colt al lumii si tu nu ai intalni-o niciodata?Sau daca deja ai lasat-o sa plece si nici macar nu te-ai uitat o clipa inapoi?Sau ca poate treci in fiecare zi pe langa ea,iei acelasi autobuz dar coborati la diferite statii?Sau ca poate a murit deja si ca tu nu o sa stii niciodata acest lucru si o sa cauti pierduta ceva ce nu mai exista?Ma sperie....ma sperie gandul ca poate sunt oarba,ca poate iubesc persoana gresita si ca nu o sa aflu decat cand va fi prea tarziu sau poate niciodata.Dar imi trece...poate prea usor...viata nu poate fi asa de cruda si ca intr-un fel sau altul ne da de inteles care sunt persoanele cele mai potrivite pentru noi.Pentru ca ele te vor accepta asa cum esti,vor fi mereu acolo cu tine indiferent cat de tare le vei rani.Sper
-nu exista:nu cred ca exista persoane facute special pentru noi.Exista doar persoane pe care le iubim,care ne iubesc,persoane pe care le iubim si nu ne iubesc.Persoane carora le acceptam orice cu indiferenta si care daca ne iubesc vor deveni intr-un sfarsit sufletele noastre pereche.Cu toate acestea mi-e greu sa cred ca cineva poate iubi atat de mult si ca exista o astfel de dragoste si astfel de oameni.Caci in sfarsit fiecare avem un interes bine ascuns.Poate exista...doar in carti.Oricum o sa citesc in continuare si o sa va anunt daca am intalnit vreodata asa ceva.

Ieri era vara

Ieri era vara.Ieri eram inca copii, iar zilele erau pline de soarele din zambetul nostru.Eram copii verii,umblam descult pe pamantul fierbinte fugind de emotii covarsitoare.Imparteam zambete,gropite in obraji si bomboane cu mainile arse de soare.Ochii nostri erau mai limpezi...in ei se oglindea cerul senin al verii pierdute mult prea devreme.Ii aveam rasaritul, prima privire,roua si iarba proaspat cosita.Aveam amiezele si somnul dulce de copil rebel.Aveam serile si povestile cu zmei si zane.Aveam totul...marea,soarele,copacii umbrosi si cerceii din ciresele amare.Aveam stelele,iarba si cantecul serii cu prietenii.Erau toate ale noastre.Aveam timp...era vara.

-Azi?

-Azi e frig si ploua si in noi si afara....

Azi mi-e bine...

Azi...dupa foarte mult timp m-am trezit zambind.Imi zambeste sufletul si il simt plin de soare.Azi sunt o persoana buna...mai buna poate.Azi nu am spus "nu" si nu mi-a parut rau caci ti-am simtit soarele aproape.Azi a fost ziua mea buna.

Te-ai trezit vreodata dimineata stiind sau avand raspunsul pe care l-ai asteptat atat ca inima sa ti-l dea?Tot acea inima care a intarziat atat cu acel raspuns incat nu ai dormit nopti intregi cu gandul la el...la acel raspuns.Azi da,si sper sa tina.Sa tina acest soare pana-n septembrie tarziu...

Te cheamă visele să le desenezi paradisul

ele nu mai ştiu...

E seară, e linişte,

întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.

Pasii te strigă în disperare,

Numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,

paşii dor;

mâinile imaginează contururi,

părul tău cade peste frunte,

ochii îţi lucesc a soare...

M-era dor!...

Şi ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?

Poveştile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,

tu te ascunzi la umbra.

Adio raze calde,vara mă doare,

tălpile fierbinţi fug de lumină,

mi-e dor iar...

Daca frigul mi te-ar aduce,l-aş iubi!

(Alina Calin-Soare cald)

Eu sau Tu?

Gata...ma dau batuta..recunosc totul si nu va spun nimic.Nu sunt nici frumoasa,nici desteapta,si nici macar clatite nu stiu sa fac.n-am bani,n-am citit nimic de Tolstoi si inca ma alint ca o pisica.
Sunt nesuferita si tac doar cand dorm.ma uit adesea la fix la ceas si uit mereu cine ma iubeste...sau ii incurc.si atunci va enervez pentru ca”tu nu stii ce vrei defapt de la mine,si nu sunt eu vinovata”...”e hai ca esti blonda””fata tu n-ai viata?”
Nu imi plac oamenii dar totusi nu as putea trai fara ei.imi place sa vorbesc ore si tampenii la telefon,si te sun imediat ce ai inchis caci am uitat sa te intreb ce faci.ma enervez pentru casuta ta vocala.si pentru faptul ca tipi la telefon la mine.sunt o ciudata...am fobie de soareci,mi-e frica de apa,foc si intuneric.daca se stinge lumina cred ca o sa uit sa si respir.creierul meu doar asa functioneaza.sunt alergica la struguri si uit sa imi iau vitaminele.imi place lacul de unghii de culoare ciudata si imi admir adesea mainile desi nu imi plac.imi place si nu imi place sa stau singura.imi place sa stau cu tine si sa nu vorbim.ascult de mii de ori aceasi melodie pana o invat,imi place sa cant si o urasc pe Selena Gomez si nici pe Madonna nu o inghit.as vrea sa am parul blond,drept si ceva centrimetri in inaltime in plus.daca se poate mai multi.sa o cunosc pe Lady Gaga si sa merg la Disney cu Matthew Gray.
Inafara de mama nu consider pe nimeni familie si nu cred ca cineva te iubeste fara sa aiba in cele din urma vreun interes.de aia nu ma doare prea tare de ceilalti.hai injura-ma si zi-mi ca nu e asa.am role,nu stiu sa merg pe bicicleta si nu o sa invat vreodata.nu stiu ce imi place....imi place simplul,imi plac floricelele multe,maine nu.imi place inghetata de ciocolata ,de fructe de padure si ceaiul de menta.Imi place vara,urasc iarna pentru ca e rece si am tot timpul nasul rosu...stiu...Rudolpha...nu rade ca fraieru’
Imi place sa scriu,desi nu stiu despre ce.si acum probabil ma faci nebuna si ca o sa inchizi pagina ca poate e molipsitor.da...poate sunt nebuna...nu poate...sunt,dar moderat fara reteta si diagnostic clar,desi ceva in mine nu e bun.si cred ca sunt defecta oarecum.si nici nu cred ca as putea sa ma iubesc la cate toane am.sau poate ca as putea dar mi-as da palme zilnic.a sunt si violenta.trece pe fisa de observatii te rog...
P.S.-Si la noi e soare...Unde semnez pentru externare?

No roads,No rules....Just Romania

Am revenit...in ambele sensuri..si pe blog si in Romanica..Si pentru inceput, atat am de spus: am simtit ca am intrat in tara de cum am calcat pe asfaltul gaurit al aeroportului Baneasa.Prima intrebare a fost daca e totusi ala aeroportul sau tinta pentru teroristi si intre timp a fost bombardat dupa gropile de pe acolo.Cica totusi era aeroportul.In conditia de a trece la un next level va spun ca drumul pana la autogara a fost...groaznic?Insa nimic fata de ce ma astepta dupa.Bucurestiul...sau mai bine zis”santierul”nu mi s-a parut atragator nici cat sa deschid geamul masinii,si nu vad de ce ar veni unii din alta tara sa viziteze Romania.A ba da.Am gasit un motiv...pentru scoala de arheologie cu practica pe sosele din Bucuresti.Iar in titlu am gasit si noul slogan de promovare asa ca Udrea mai are timp de inca o geanta.(P.S.Alea de la Gucci deja sunt din colectia veche fataaaaaa).Ma rog,sa trecem si peste asta...
Si iata-ma in autocar...hmmm...destul de bine...Am dat peste un scaun cu spatarul stricat care era mult mai comod decat restul,plus aer conditionat...pana aici ceva normal.Si sa dam o ocheada peste restu lumii facand un scurt rezumat:
1.O fetita de vreo 10 ani de pe celalalt rand care tot drumul a stat intoarsa catre mine si a mancat snacksuri.I-am facut si din mana dar se pare ca nu am intimidat-o deloc.:))
2.Prototipul de Pitzi cu trusa de machiaj dupa ea si retusare stationala.Din pacate nu avea destul fard sa ascunda si cele 30 de kile in plus...da' ma rog...le resimtea in minus iubitu’ cu camasa de nailon si punga de napolitane
3.Nume de cod:Saftica.Ocupatie:Vorbitoare la telefon cu viitorul mascul feroce pe care l-a cunoscut pe net.Durata:Juma’ de drum, ca restu l-a vorbit cu “dadaia”de la tara.Vestimentatie:Camasa de birou,pantaloni trei-sferturi de trening si sandale cu toc cui.Tare nu????Si mie mi-a placut...
4.Milostivul vorbitor la telefon a carui dorinta de a se instala la o manastire a fost anuntata de vreo 4 ori catre popa.Neinteresant?da...convorbirea era mai tare oricum
5.La o oprire am nimerit peste o nunta...Stiu...distractie mare...Ei pe dracu...cred ca am nimerit la sfarsitul alor 3 zile de distractie si au uitat-o in urma pe mireasa,ca doar ea mai era pe acolo...cu parul putin ciufulit si cu rochia “de printesa” in mana.
6.Cocalarul cu frizura “pa trend”ca asa se poarta.Model:Traditional cu floricele.Nu am reusit sa localizez insa provenienta:ia lu’bunica sau celebrul “rol de varuit”.Accesorii:obligatoriu 2 cercei plus tatuaj cu sirena si o pizti din dotare.Necesitati:bere,seminte,placa de par pentru “ubita”.
Cam astea au fost “specialitatile”de pe drum.In rest cateva filme destul de bune si gropile care cik sunt si alea din dotarea Romaniei.Bai cum fac astia autostrazi invizibile si noi ca prostii pe sosele...e asta e...n-avem ochelari 3D,nu suntem “tru” si cu asta inchei memorabilul drum pe care sper sa nu-l mai fac prea curand.Nu de alta...da’aeroportu’de la Suceava parca arata mai sigur...

Shooting stars..

De ultima data cand am scris nu mi s-au mai intamplat foarte multe chestii....Am noi intrebari la care trebuie sa gasesc raspuns,noi locuri de vizitat,oameni noi de cunoscut...Ideea e ca plec,iar pentru 2 saptamani o sa las in urma tot ce inseamna Romanik pentru a cunoaste...ceea ce poate fi numita o tara normala.

So,France...here i come!

Can we pretend that airplanes/ In the night sky/ Are like shooting stars...(stiu, titlul nu e foarte inspirat da' asta e....)

Stop cadru.Punct...si poate de la capat

Mi-am dat seama ca pun prea mult suflet la tot,sau ca poate nu pun si sunt o persoana rece,greu impresionabila de suferinta celor din jur.Poate ca sunt din ambele bucati,gemeni pana in varful firelor de par,ce se incretesc enervant sub umezeala zilelor de toamna.Poate ca traiesc o clipa fara sa insemne ceva,sau poate ca ea inseamna mai mult decat imi pot eu imagina.Poate scriu cuvinte ce dor direct pe pielea ta si nici macar nu clipesc pentru durerea ta.Oricum ar fi,cert e ca pun prea mult din sufletul si timpul meu pe acest blog,si imi iubesc avatarul creat prin prisma lui.Aici iubesc,aici sufar,aici tai si crut,aici scriu minciuni ale caror raspunsuri doar inima le stie.Repet a nu stiu cata oara ca zic prostii,accept si merg mai departe.Dar,chiar si prostiile astea au un sens,desi au devenit ceva exterior mie,o dependenta ce satisface o cautare spre nicaieri.Ce caut?Imi e greu sa raspund,atat timp cat am senzatia ca blogul a luat viata si cauta in continuare pentru mine acel nicaieri in care dependenta sa se transforme in creatie.De orice fel.Sau poate ca ma insel si o iau de la capat,de acolo de unde nu stiu ca am ramas vreodata.Stau cu ochii inrositi,cu mainile mangaind tastatura si privind foaia goala.Scriu cuvinte haotice,idei ce se pierd la fel de repede cum au luat viata.O scurta viata,a carei destin il insir pe foaie si il conduc unde nici mintea mea nu stie.Spre nicaieriul din ratiunea inimii pe care ratiunea mintii nu o cunoaste.Si punct.Astfel am distrus tot ce am avut pana acum,dandu-mi seama ca defapt sunt eu,eu conduc aceste cuvinte,acest blog.Ca sunt eu cea care da viata acestor cuvinte,acestor ganduri,si tot eu sunt cea pe care le asculta.Si apoi mai sunteti voi.Voi cei care cititi,voi cei care nu cititi dar scrieti la fel ca mine pentru voi.Si atunci?Sunt eu la fel ca voi sau sunteti voi la fel ca mine?Suntem noi la fel ca noi?Uita de asta.Nu-mi raspunde.Nu ma intereseaza.La urma urmei am fost doar eu,voi,noi si cateva cuvinte.Si alte mii de ganduri nescrise care au murit.
Poate e vina mea.Poate la fel cum am dat viata acestor idei,acuma le iau viata,inspiratia si nu mai pot scrie.Si poate ca nu mai are rost sa plang,caci va mai fi de plans,iar acest blog va fi tot aici.Asteptandu-ma pe mine,sa vin sa ii dau din nou speranta,sa ii repar chitarile dezacordate lasate in urma pasilor mei alungati de...neputinta?o moarte subita a unui avatar incert?Si vreau sa ma opresc aici,caci as mai putea scrie inca 10 mii de prostii pe care apoi le-as sterge.
Si aici se termina totul.Bine,o pauza pana cand inspiratia va bate din nou la usa ratiunii.A mintii si a inimii.Mai promit doar o postare...nimic serios.Asa...in loc de ramas bun.

R.I.P

"Aşa cum a înţelege pe cineva presupune să îi asculţi cu răbdare povestea, tot aşa, pentru a descoperi un interpret presupune să îi asculţi muzica."Madalina Manole

De multe ori oamenii, in incercarea da a-i intelege pe cei din preajma , se opresc doar la lucrurile evidente, aratate direct, uitand sa mai caute dincolo de aparente.Poate ca ar trebui sa ne oprim macar pentru o clipa si sa privim mai atent oamenii de linga noi, reusind astfel sa evitam tragedii de genul celei intamplate cu Madalina.Si pentru a o cunoaste mai bine , sa dam un sens gestului ei , sa-i ascultam muzica si sa incercam sa vedem dincolo de cuvinte ceea ce a simtit.Dumnezeu sa o odihneasca in pace.Adio,fata draga...

Epilog

" Ce rost ar mai avea acele nopti pierdute, nopti cu miros de cerneala si scârtâit de penite pentru continuarea unei povesti din care personajul lipseste?
Povesti despre un abur pierdut peste vremi, despre o idee, un vis sau o fantasma a trecutului? Personajul disparut de mult, dar pastrat viu printr-o obsesie fara sens.
E timpul sa îmi ridic ochii din pamânt, alte suflete viseaza sa desenez în jurul lor castele, si mult soare, sa atinga corzile ce tu le-ai rupt odata. E timpul sa închei acest capitol, în care ma trezesc dimineata si cerneala s-a varsat peste ultimele rânduri scrise. Închid coperta roasa de nisipul din clepsidra, si o asez pe un raft, sus, în inima mea.
Poate peste ani o voi deschide, si ma voi întreba cine a varsat cerneala, prefacându-ma ca nu stiu sfârsitul pe care nu îl pot citi. Ma voi întrista poate, si voi lasa deoparte cartea, caci alt personaj ma va privi în ochi si îmi va zâmbi, nu mai frumos ca tine, dar va fi un zâmbet sincer.
Acum sa varsam cerneala peste tot. De azi, noi...suntem doar istorie..."

Pe asfaltul cerului

Nu te-am vazut venind....nu te-am vazut niciodata.Asa cum nu am mers cu trenul niciodata.Dar am stiut mereu ca esti acolo...si am sperat mereu sa fiu si eu acolo langa tine.Si poate am fost...pana intr-un moment in care mi-ai dat drumul la mana si ai fugit de langa mine. De ce ai fugit? Poate daca te-as fi strans mai tare mi-ai fi simtit inima pana in varful firelor de par,pana in genele pleoapelor tale obosite...si poate ca ti-ar fi parut rau sa mai pleci.Dar nu am facut-o....te-am tinut gingas si te-am incalzit cu sangele sarat si cald ce inca imi curge in venele albastreAi fi plecat oricum....Si poate ca e mai bine asa cum s-a intamplat...
Vad cerul intunecandu-se si luand cu el imaginea ta.Imi tin picioarele stranse la piept si incerc sa imi dau seama daca inima mea inca mai bate.Da,inca.Nu simt frigul...si nici vantul care iti aduce vocea.Privesc orasul si marea de lumini in abisul staveziu al sufletului.Sunt pe bloc.Sunt pe bloc singura si stau pe marginea lui privind in gol si lasandu-mi lacrimile sa ajunga pe asfalt impreuna cu particule de vise argintii.Se zdrobesc de el,bucati si cioburi de vise peste tot.Vorbesc prostii,gandesc prostii,fredonez prostii si tremur de frica ca nu a mai ramas nimic de care sa ma tin si ca as putea sa ma prabusesc ...iar..si iar.Bucati si cioburi din mine.Deschid cutia neagra si scot din ea poze,lacrimi,parul tau blond,zambete si surasul din note muzicale pe care le-am pastrat atata timp.Le rup in bucati de orgoliu,circuite ironice de falsuri indignante,fir cu fir,le arunc de pe bloc si cad.Cad si tipa de durere, se prind de mana mea si eu le alung.Ma prind de par...dar le dau drumul mai departe.Atat de usoare... Le privesc cum cad.Bucati si cioburi din tine peste tot...Nu le prinde nimeni.Caci in fond...cine ar vrea niste poze distruse de zambete false,lacrimi....cine?Iti spun eu...nimeni.Nici macar eu....Asa ca am aruncat-o....nu cutia...lucrurile din ea....Iar acum stau toate imprastiate pe jos si te asteapta sa le iei ....dar tu nu o sa vii...si or sa ramana acolo pana cand un strain isi va face mila de ele si le va lua acasa...in garsoniera lui de student si va face o autopsie a sufletului gasit pe strada.Ii va rascoli pieptul impregnat de parfum puternic,ii va privi ochii intepati goi,ii va sfasaia carnea si ii va privi tendoanele albe si venele ruginite de ploi crunte si ace infecte ....Sau...vor ramane acolo pana cand va ploua din nou si se vor sterge de pe asfalt impreuna cu praful si mucurile gri de tigara fumeganda...

Ne-am pierdut.Undeva in drumul nostru cu multe statii mi-ai dat drumul la mana si am vazut ca....nu ne mai leaga nimic.De ce?

Aliniate zbucnind la colt
Vor tremura zgomotos
Circuite vechi si prafuite
Vene ruginite Fire de vise si usi inchise

Prea...devreme?

Ora 9.Am pus ceasul sa sune la ora 9.De ce?De ce am pus ceasul sa sune? Nu stiu...chiar nu stiu sa iti raspund la acesta intrebare...nu stiu de ce pun ceasul sa sune de cateva zile,luni...ani...incoace...Dar l-am pus in fiecare dimineata....ca si acum.
Cearsaful alb...atat de imbietor...atat de alb...ca si mainile tale pe care inca le mai pastreaza asa cum si eu le mai pastrez...Am aruncat ceasul.S-a trantit de perete si am oprit timpul.E doar soare...un soare cald care ma cheama...dar nu vreau sa ma duc...si el ma cheama la el prin perdeaua mea alba...Vreau sa stau aici sa te simt,sa te ascult,sa iti simt mirosul...sa te ating usor cu piciorul gol...Dar realizez imediat ca tu nu esti aici si ca iar am pus ceasul sa sune...de ce sa sune?Nu mai conteaza....
Veioza clipeste haotic.Stau infasurata in cearsaful alb ca sa te simt langa mine...pe masa.Am impins usor cu piciorul cana de cafea si vaza cu frezii....Chiar stii ca imi plac freziile?Da,sunt atat de...eu.Eu pe masa.O carte veche aruncata langa pat zace de cateva zile...nu am curajul si nici dispozitia necesara sa o ridic...sa o inchid,sa o pun la locul ei alaturi de...celelalte carti pe care nu le am.Asta e singura...si nici macar nu este a mea...Iar poza de pe noptiera,e aiurita de lumina galbena a veiozei...s-a pus praful pe ea...S-a pus praful peste tot...peste tot.Totul in jur e numai praf...scrum...lacrimi...zambete...nestire.Mai sunt si cateva monezi aruncate...totul e o vraiste in continua ordine...iar telefonul scos din furca inca mai are ton,deci nu l-au taiat....Oricum singurul numar pe care il stiu este al tau...dar nu te-am sunat niciodata...
Cd-uri imprastiate pe jos fac drumul spre pat...Miroase a portocala.Pervazul prafuit de atata vreme si cenusa gri este trezit de doua mere rosii...stau acolo de ceva timp...si imi aduc aminte de clipele in care imi aruncai portocale pe fereastra....Acum le aduci intr-o punga si le pui direct pe masa...Ai uitat.Asa cum ai uitat si de bomboanele din buzunar...asa cum m-ai uitat si pe mine intr-un buzunar dintr-o haina veche si ponosita.Da,hai sa uitam....Vrei?...
Este ultima scrisoare si inca iti mai tulbur linistea cu tampeniile mele...dar nu mai este mult...flaconul e deja gol...una cate una.Parca soarele bate mai tare....iar lumina veiozei a devenit brusc din galbena alba...Hai sa ne amintim...hai sa ne amintim cum m-ai lasat sa plec cand ti-am zis ca voi ramane doar daca tu ma vei opri...si tu ai tacut..deci ai ales sa plec...Sper ca ti-a fost mai bine...mai bine decat mie....Hai sa ne amintim...ce sa ne amintim?Mai avem noi vreo amintire?Sau am murit demult si nu am trait nimic din ce a fost vreodata?....Am sa te strang in brate pentru ultima data si am sa vars ultima lacrima neagra de la tusul de ochi pentru tine...si o sa ma usture la fel ca si apa sarata a marii si o sa cada la fel ca si parul taiat de soare...si atunci o sa imi dau seama ca traim vieti diferite si ca lumea noastra nu mai exista...e doar lumea mea,si lumea ta...fara lumea noastra...Si m-as preface ca as putea sa iti explic asta in mai multe cuvinte...dar nu ar fi asa...As trage de timp doar ca sa iti mai vad ochii negri si sa ma mai caut inca o data in negura lor...sa iti mai vad zambetul cald si sa iti mai simt inca o data parfumul si caldura....Si apoi te-as lasa sa pleci...si ti-as privi inca o data pasii goi pe nisipul umed al marii...pana cand cerul va cadea in bucati de praf de dorinte sfarmate in talpi ce nu vor sa ierte...
Si voi minti ca nu m-a durut...ca nu am adormit nopti intregi plangand,pana mi s-a terminat aerul din plamani si calmantele de pe noptriera prafuita,ca nu am mancat zile intregi caci nu puteam inghiti nimic inafara de pastile...Caci nu ar crede nimeni...nici macar eu...ca nu mai suntem noi ci doar eu , tu...si ca nu mai exista un al treilea cuvant...
Reiau in minte clipele in care am tipat,in care am dat in tine,in care te-am ranit desi nu meritai asta...in care m-am purtat ca o ticaloasa...Ai toate motivele din lume sa ma urasti...iar eu nu te urasc pentru asta...ci te iubesc si mai mult pentru ca mi-ai aratat ce fel de persoana sunt...si ca nu merit nimic...nici macar un sarut sau un cuvant...nici macar un “adio”...Nici macar atat...Iti multumesc ca mi-ai aratat cine sunt si pe cine vreau sa iubesc...Si poate ca ar fi mai bine sa nu mai scriu povesti,sa nu mai vars lacrimi pe foaie,sa nu mai visez,sa nu mai sper,sa nu mai tip...ci sa tac...si sa te iubesc in tacere...Asa cum ai facut-o tu cand m-ai lasat sa plec si nici nu ti-a pasat ca am urlat....ca am urlat si atat.
Promite-mi doar atat...Ca au ramas furtuni in urma pasilor tai de la mal...ca ai strabatut un lan intreg ca sa ma gasesti...si ca secundele care mi-au mai ramas m-ai iubit....asa ...in tacere...si ca in ele ai inghesuit lacrimi,maini reci,par ars si pupile inrosite...DNR(do not resuscitate)

P.S. Am trait o viata fara tine....

Nimic

Si prefer sa cred ca eu am fost un nimic.Da da...acel nimic care prin nimicul lui prea banal gandurilor tale ,candva ti le-a ocupat....Macar pentru un sincer si uitat minut.Acel nimic pe care l-ai putea gasi oricand in gandurile tale si ai sti ca am fost si sunt eu.M-as multumi si cu atat.60 de secunde in care, poate prin nimicul meu am umplut un gol al gandurilor tale absurde.59 de secunde pentru un nimic fredonat intr-o dimineata de vara ploioasa,58 de secunde pentru un rasarit de soare vesel,57 de secunde pentru o motaiala copilaroasa,56 de secunde pentru un sarut trist si un simplu “la revedere”.55 de secunde pentru o cruce facuta din reflex,54 de secunde cu ochii pe ceasul ce iti numara zilele care ti-au mai ramas,53 de secunde pentru o toana proasta,52 de secunde pentru o cravata desfacuta,51 de secunde pentru 2 lacrimi,50 de secunde pentru tine.
Atat mai sper...50 de secunde in care un nimic sa se aseze pe bratul tau si sa iti intipareasca in el 2 batai de inima usoare,pe care apoi sa le intorci ca pe doua file a unei carti nescrise...Deschide-ti atriile,tine-ti venele aproape,musca-ti buzele si inchide ochii caci nu e nimic mai dureros decat bataile de inima fara inima ce le da si secundele fara acea persoana...
Si poate ca 10 secunde care trec criminal,duios si fara simturi amagitoare au fost frica...frica ca tu existi si de ce ai putea sa imi faci...Ai putea sa pleci, sa iei cu tine cele 60 de secunde,sa le opresti undeva si sa nu te mai intorci niciodata. Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii...Stai...stai in coltul tau de lume,pe asfaltul tau murdar de povestile cu creta,pe prima banca de sub teiul din parc ...ne vom privi prin lentile zgaraiate din departare poate,ne vom intreba intr-un monolog absurd ce vise insira pe un sirag de margele albe celalalt si ne vom imagina in culori ceruite unul altuia viata.Dar te rog sa nu vii,sa nu gandesti...sa nu speri la acele imposibile 60 de secunde pe care un nimic ti le ofera, nimic din ce nu ai putea sa ai din nou si nimic din ce ai avut vreodata.Sa nu vrei nimic mai mult decat ceea ce ti se ofera pe tava... Un nimic fara curaj sa spere si sa stie ca tu existi....pentru ca tot ceea ce sunt si tot ce as fi putut fi este ce ai fi vrut tu sa fiu.

So hold me when I’m here,

Love me when I’m wrong,
Hold me when I’m scared,
And love me when I’m gone.

Maybe I’m just blind...

Piesa asta n-are nume...

Am oprit masina in mijlocul pustiului...Stiu..nu am condus niciodata.Doar am stat in dreapta ta si ti-am privit orice miscare,orice clipire,orice suras....Te contemplam si imi doream adesea sa stiu ce gandesti,daca sunt si eu acolo...in gandurile tale...Si poate ca am fost...pana la un moment dat cand m-ai pierdut printre ele...si m-ai alungat cu toate cele rele...
Ironic...melodia noastra e la radio...si mai ironic e ca niciodata nu au dat-o pana acum...Privesc in dreapta mea si vad lanul rosu de maci.Fredonez melodia si pun piciorul descult pe sufletul meu.Da...pe sufletul meu...mai jos decat praful de pe asfaltul incins.Arde....dar nu o iau la fuga caci ma trezeste,iar senzatia durerii este placuta.Inchid portiera incet...asa cum iti place tie sa o faci si merg spre...”nicaieriul” rosu...El ma asteapta...cu bratele deschise sa ii dansez in jur si sa ii dau sarutul meu,sa ii las drept plata lacrimile si amintirile...Imi infing picioarele in noroiul rece si ma scufund....ma trage la el...ma cheama...iar eu ii intind mana.Dar nu e noroiul acesta...e rosul...sunt macii...si melodia...vorbeste despre suflete pereche...
Totul este ironic...viata este ea insasi o ironie....m-am saturat...si vreau sa stiu...Da,vreau sa stiu!Vreau sa stiu de ce?De ce nu mi-ai spus ca viata este o ironie?Si ca tu stii asta...si de ce nu mi-ai spus ca nu ma mai iubesti...si ca nu iti pasa daca plec..Nu, tu ai tacut.A fost mai usor asa....Doamne...fa-o sa taca...sa taca melodia...sa tac eu...sa tac pentru totdeauna...asa cum am facut-o si atunci...Am luat-o la fuga...o naluca in vant si soare...rochia mea alba...rochia mea rupta...parul meu ravasit...talpile mele arse...nu ti-a pasat de nimic...Stiu,vorbesc prostii...si o iau si mai tare la fuga...poate se termina oxigenul,poate se termina rosul,poate se termina pamantul,poate se termina durerea...poate...Si ma arunc la pamant ca o pasare impuscata de vanatorul ei...dar nu e niciun vanator prin jur...si nicio pasare...
E atat de bine...e atat de bine in noroi...racoare...Imi infing mainile in el si il framant incet....ii privesc umbrele,ii simt mirosul,ii simt moliciunea...si imi amintesc de mine...de copilul din mine...de tine...de copilul din tine...Unde au disparut toate?Privesc in jur si nu le mai gasesc...au fost vreodata ale mele?Si ce am facut cu ele?Unde le-am pierdut?Le ai tu?Ti le-am lasat tie?Sunt la tine?
Nu....nu le-am pierdut....nu am putut sa le pierd...nu le-am avut niciodata...doar ti le-am inapoiat atunci cand ai ales sa taci....asa ca taci si acum...caci noroiul rece inca te asteapta...

P.S Am alergat un lan intreg fara tine...

Remake Twilight

Distributia:Bella-EU,Matei-James,Marcellino(are nume adevarat dar nu-l pot pune)-Edward,Oana-Victoria,.....pers secundare:profu de mate Bajetu,dirigu Scenarist,regizor etc...Diana

baby_blue_anny 14: si pe matei in rolul lui james
Diana: fata stii emisiunea aia scream queen?tu o sa fii dramaqueen
baby_blue_anny 14: ca are parul semipletos..
baby_blue_anny 14: ca a lui james..
Diana: era alec fata k era frasu’ lu’ oana
Diana: d'oh
baby_blue_anny 14: si oana e victoria..
baby_blue_anny 14: alex e jane
Diana: io sunt regizoru scenaristu si orice vrei tu
Diana: deci io fac scenariu
Diana: tu esti bella pe Marcellino il chemam il mituim k in sala respectiva se da ecdl-ul si mai vedem noi
Diana: stai sa ma gandesc
Diana: facem decorul la noi in clasa
baby_blue_anny 14: de ce?ca avem pestera?
Diana: pe matei il punem sa stea pe tavanul mucegait si ud la panda
baby_blue_anny 14: =))
Diana: tu intri te uiti si ti se face frig
baby_blue_anny 14: si ca sa il enervez ii spun ca o fac pe oana noua hannah montana...si ca ea accepta..:))
Diana: el sare de pe tavan si usa ramase blocata din cauza frigului
Diana: te alearga matei prin clasa si ii zici k dak te lasa in pace mai ai niste stickusri de o saptamana in banca
Diana: asa el te lasa in pace pana termina de mancat sticksurile
Diana: da' ink ii este foame
baby_blue_anny 14: stai ca mai am si niste Viva..
baby_blue_anny 14: de la inceputul anului..
baby_blue_anny 14: si covrigul ala..de la Craciun
baby_blue_anny 14: asa ...the next personaj..
baby_blue_anny 14: oana alias victoria..
Diana: si te alearga iar...apoi apare laurentiu si din dorinta lui nestavilita de a da testul de la ecdl la acces si mai mult de a scapa de dirig deschide usa...il vede pe matei flamand si sare sa-l opreasca
Diana: tu stai acolo inghetata si apoi nush
Diana: urmeaza pauza de masa. nu-i bun?hollywood-ul ma asteapta
bn..cat oferi?drepturile cde la copyright s pastreaza pe toata durata vietii+70 de ani de la moartea autorului(de la ecdl stiu).scrii din nou fata,k dak vede careva gramatica mea o considera pe lacteea the godess of romanian.: e...si scrii si tu acolo cui ii apartine scenariul?
baby_blue_anny 14: scriu scenarist-diana the best
Diana: the best fata da' ce sunt manelara din dorobanti?
Diana: ce?sunt ultimu lihnit kre a crapat mancarea de la Kaufland?
Diana: stai fata unde am ramas
baby_blue_anny 14: l-ai bagat prea repede pe edward
Diana: k erai moarta de frig pe parchetu nostru nelaminat in care profu de mate si-a rupt 2 perechi de pantofi impiedicandu-se si marcellino se lupta cu matei
Diana: ei habar n-au pt ce se lupta unul cu altul dar fiecare crede k celalalt vrea sa-i fure ce-i al lui:matei crede k Marcellino ii fura mancarea si Marcellino crede k matei vrea sa-i fure locu la ecdl
Diana: asa apare victoria cu o moaca tru trantind usa in bajetu style
baby_blue_anny 14: hai fata.,..ca tu tre sa stii...doar esti scenarista..
baby_blue_anny 14: eu sunt doar o rasuflata de actrita cu artrita
Diana: )))))))))))))))
Diana: )))))))))))
Diana: fata dak as avea blog discutia asta ar fi cel mai inteligent lucru pe care l-as fi scris vreodata
baby_blue_anny 14: o da?
Diana: pe bune nu mai stiu...oana ma blocheaza mental prin cealalta emisfera si nu pot sa gandesc
baby_blue_anny 14: imi fac eu blog..si o scriu eu
baby_blue_anny 14: ce?
Diana: stii k io si oana avem acelasi creier si emiosfere diferite
Diana: si knd una nu stie ce sa zica dam vina pe emisfera celeilate k ne blocheaza
Diana: mental vorbind
Diana: fata si se terminase lupta si Marcellino victoriuos k a castigat locuc lui la ecdl ia punga cu un ultim sticks ramas si rupe savurandu-l si te vede pe tn acolo dardaind pe podea si i se face mila de tn te ridica te pune in banca si iti scrie nr de telefon pe banca...da' cum banca era aia unde sta dumi curgea apa de sus si te-i ales si cu un dus rece si cu nr sters si pana la urma aio ramas cu buza umflat si emo si victoria nu si-a mai batut capu cu tn...nici sictir nu ti-a mai zis
Diana: si gata
Diana: end of story
Diana: acuma trebuie sa discutam dsp onorariul meu. scenarist de renume intergalactic...regizor interstelar...de la marea super productie:"th remake of twilight:amurg in pestera cretacica 10 f" va prezinta....
Diana: bella-diana
Diana: edward- marcellino C
Diana: victoria-oana montana
 Diana: james-matei
Diana: si nu in ultimul rand cel mai important
baby_blue_anny 14: fata alex
Diana: EU SI CU PERSOANA MEA UN GENIU NEINTELES O COMOARA ASCUNSA IN CURUL ASTA DE LUME NUMIT COLEGIOUL NATIONAL MIHAI EMINESCU
Diana: LAS-O PE ALEX SUNT IN PLINA GLORIE ACUM
Diana: zi-mi cum o sa scrii
Diana: dak tot esti asistenta mea
Diana: macar sa stiu cum lustruiesti diamantul meu brut adik opera mea...copilasul meu...acest viitor succes al filmului care il va intrece si pe avatar
mentionez ca nu e toata convorbirea dar sunt printre cele mai tari faze:))=))

Ochii tai....si marea...

Sunt tot eu.Eu..aceeasi...dintotdeauna.Stiu...nu ti-am scris de mult.Mi-a fost frica sa o fac.Nu pentru tine,caci tu ai fi suportat orice ti-as fi zis eu vreodata,orice nebunie de la ora 2 noapte,ci pentru mine...ca a-si fi putut sa iau trenul si sa ma intorc...sau sa plec si mai departe.Am plecat...departe...nu iti spun adresa...nici nu o stiu...si nici nu vreau...
Privesc marea fara tine... .Aerul sarat imi atinge pupila inrosita....si ustura...dar nu la fel de tare ca si... .Si apa...atat de albastra...si rece.Pot sa imi vad chipul in ea,viata si sa ma gandesc cum ar fi pe fundul ei,daca ar fi rece,daca ar fi umed si daca mi-ar placea...si pentru cat timp.E din nou primavara.Sunt aici de cateva zile,ore,minute...nici nu stiu...dar nu am mai privit niciodata marea astfel.Stiu cat iti place marea...iarna.De ce ?Nu am incercat niciodata sa aflu...poate pentru ca e linistita,rece,tacuta...sau poate pentru ca e involburata,nervoasa,iti taie respiratia prin aerul sarat care iti bate in fata si te face sa inchizi ochii...Si atunci inchizi ochii?Cred ca da ...si lasi marea sa tipe si pentru tine,sa iti urle toata furia,tristetea,nebunia...si sa atinga malurile.Si dai vina pe ea pentru lacimile tale...si i le dai ei.Caci in definitiv ce este marea?doar lacimile tale,ale mele,ale altora ca noi care nu au curajul sa le stranga de pe obraz si le arunca in mare.Iti dai seama cate lacrimi are marea?cata ura,tristete,iubire,dezamagire,viata,moarte ...
Aerul e cald si miroase a sare. Imi infing degetele in nisipul umed de pe mal si simt nevoia nebuneasca de a ma arunca in mare.Dar apa e rece... si ceva inca ma tine legata.Iar soarele pleaca si el...si el...E atat de...soare...rosu...galben...mic.Ii mai fac inca o data cu mana inainte sa plece de tot si eu sa inchid ochii si sa nu il mai vad.Inca o data...
Am promis...am promis marii ca o sa ii arat palmele mele...mai intai dreapta daca iubesc si am iubit...apoi stanga daca imi este frica.Si le-am ridicat in fiecare zi.Atunci ce fac aici cu ambele maini spre cer?Ce fac cu dreapta?cea cu care ti-am dat atata iubire,mangaiere...cea pe care tu ai luat-o de mana si ai plecat?Dar cu stanga? De ce imi este frica?...stiu...pentru ca am venit primavara la mare...iar tu ai fost aici inaintea mea...si ai vazut marea fara lacrimile mele...

P.S. Am strabatut o mare fara tine....

Aberatii de 3 noaptea...

Am inchis ferestrele.Am tras perdelele si am inchis ochii cu aceeasi viteza cu care candva as fi intors privirea catre tine.Am inchis usi dupa usi,din nou si din nou.Am inchis pleoape si am lasat sa curga ultimul strop de ura.Ultimul.Imi doresc sa-mi astup urechile cu ceva ....cu ceva care sa opreasca acel”Esti...pa.” al tau,spus cu atata precizie tematoare.Umbrela rosie se topeste sub stropii de acid al glasului tau,si simt cum arde in palmele-mi reci si umede.Imi doresc sa lesin si sa ma trezesc inconjurata de un lan de fan proaspat ca o zi de primavara.Ma las incet si alunec usor pe scaunul care scartie de dor.Auzi?De dor....E o prostie,si imi mai trec si altele prin cap la fel ca aceasta.Umarul gol imi atinge spatarul si tresar de neincrederea pe care o am in el,dand cu ochii de avioanele de hartie pe care le faceai pentru mine ca sa adorm.Le aliniez si le dau o culoare ce suna a planset de dor.De dor?...
Stau la marginea patului si imi privesc degetele cum se pierd in moalele covorului.Desenez fluturi cu piciorul si le fac vant gratios prin aer.Nu ii vad cum zboara,deci au plecat cu avioanele tale.Rastorn absurd paharul cu apa,si o intind usor cu unghiile mele albastre pe tot parchetul.Nu desenez nimic,iar nervii zboara disperati de neputinta de care dau dovada.Cu avioanele tale...
Ma intind usor pe pat,imi asez perna si parca te astept sa vii.Inchid ochii.Ce e cu inima mea?Si atunci vad sangele ce mi se scurge cald pe piept,prin crapatura peretelui de marmura.Duc mana usor si simt vibratii,batai pline de ura si suspin tragand din nou aer .Imi scot inima din piept si o asez pe perna langa mine.Ii privesc aortele vechi si lacrimile cenusii de durere pe care nu stiu daca eu o mai simt .Ma uit repede in oglinda si vad...Fire de par rupte haotic si vise spulberate pe sine de tren,apoi o mare balta....Pleoape cu valsuri de tristeti si irisi mov in floare.Obraji maturi si cicatrici pe vene repezi,urechi cu cirese amare si cercei ieftini rupti din soare,carotide pline de emotii si buze amare ce suspina parsiv la sarutul lor.Ce am facut?Ma intorc langa inima mea si o gasesc aceeasi...fara mine...Incerc sa o pun inapoi dar imi este smulta de avioanele de hartie.Incerc sa o trag inapoi dar imi este frica.Apoi o las...se va intoarce la tine...cu avioanele tale...

Fara titlu

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,

Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.

Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,

Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?(De-abia plecasesi-T.Arghezi)

3 PM

E prea tarziu.Lumina oarba imi oboseste ochii,iar mana imi tremura de ura,teama,frig...de nimic..de nimicul pe care nu stiu sa ti-l scriu.Cam asta a mai ramas intre noi...nimicul.Un cuvant atat de gol...la fel ca nimicul,golul,albul ,infinitul si marea dintre noi.Dar iti voi scrie aceasta scrisoare,acest nimic pentru a nu lasa foaia alba,iar marea din ochii tai sa atinga malurile.A cata foaie?Nici nu am tinut numarul,nici nu conteaza,caci totul este prea putin si nimic nu este prea mult. Este deja ora 3 noaptea,o nenorocita de ora 3 ....Focul din soba s-a stins de mult...e atat de frig desi e primavara.Doamne!este primavara....si am uitat sa deschid fereastra...iar teiul pobabil a inflorit deja,si nu ar trebui sa fie frig.Sorb inca o gura de cafea din cana mea rosie.E inca calda.
As vrea sa fii aici.Sa fii aici,sa-mi iei cana din mana si sa-mi spui ca este de ajuns,ca ar trebui sa ma culc.Sa imi soptesti lucruri marunte la ureche,sa-ti simt caldura in ea,sa imi tatuezi obrazul cu sarutul tau si palmele cu pixul cu care scriu acum.Sa imi canti in soapta si sa ma strangi de mana.Sa ma strangi de mana atat de tare incat sa ma trezesc,incat sa imi lasi amprenta ta ,incat sa imi faci vanatai.Sa imi pui palma in mana mea si sa alergam.Sa razi de rasul meu si sa plang de ochii tai atat de negri.Sa plang pe covorul negru pana raman fara aer in plamani,pana sa mi se face rau,pana raman fara lacrimi...iar tu sa-mi intinzi paharul tau cu apa rece.Rece...atat de rece ca si palmele mele,pleoapele si bataile afurisite de inima.Sa ma intreb de ce mai bate si apoi sa te privesc...si sa-mi aduc aminte.Si sa imi vina din nou sa plang cu gandul ca ai putea sa pleci de langa mine...de pe covorul meu negru pe un alt covor nepatat de lacrimi.

Sterge lacrimile pe care le-am lasat pe foaie.Nu,lasa...mai bine le sterg eu,caci tu nu ai putea sa faci nimic din toate cate as vrea eu.Nu ai putea sa fii aici caci ai plecat de mult,iar cana cu cafea...nici macar nu am o cana rosie...nu e cana mea.Vorbele marunte...tu nu soptesti...nici macar nu gandesti lucruri marunte..la tine totul e maret...Tu nu m-ai lua niciodata de mana si nu ai alerga cu mine kilometri intregi ...ar fi o copilarie pentru tine...

Stiu...sunt o ciudata...o ciudata care nu stie ce vrea de la tine...o ciudata care inca te iubeste...care inca mai crede asta...O ciudata care...nici macar nu are un covor negru.O ciudata care ar putea sa stea ore intregi fara sa spuna un cuvant,fara sa sopteasca un vers,fara sa te asculte si sa te implore sa taci si totusi sa stie ce simti.O ciudata care te cunoaste prea bine ca sa nu isi dea seama ca tu nu ai putea sa faci asta niciodata,nu ai putea sa taci,sa nu imi soptesti...am uitat...tu nu soptesti...tu iti strigi iubirea,o desenezi,o canti,o respiri,o visezi.Acelasi vis ca si al meu,sub acelasi cearsaf de soare...aceeasi minciuna cu zambetul pe buze,aceleasi ganduri facute scrum...Dupa toate astea,sa uit sa rad...si tu sa nu mai fii aici sa ma inveti.Sa invat singura...si sa reusesc...iarta-ma,iarta-ma,iarta-ma,iarta-ma...te inebunesc cu ganduri minore si lipsite de sens...dar iarta-ma...De ce sa ma ierti?...nu stiu...poate pentru faptul ca am spus de prea multe ori acest cuvant si nu mai stiu ce inseamna.

Am ajuns in fata usii tale.E incuiata.De doua ori.Am cheie,dar nu am curaj sa o descui...mai bine o las asa.Nici nu am atins clanta usii...dar stiu ca e incuiata...mereu a fost.Trebuie sa plec.Lucrurile mele...pastreaza-le tu.Fa ce vrei cu ele...arunca-le,da-le foc...nu mai vreau nimic...nici macar cana rosie...nici covorul negru....nici macar lacrimile de pe el....

P.S. Am parcurs primul kilometru fara tine...

Pro Volei

Asaaaaaaa...revin la problema de ieri.Pai i-am zis azi profului ca nu mai vin in formatie ca mai am si altceva de facut....si doamne!!!!!!nu am avut nicio remuscare!da' nici el nu a zis nimic:).
Am fost azi la un meci de volei feminin:Pro Volei(Botosani)-CSM Bucuresti.Fratioareeeeeeee...am iesit surda.Si nu cat rageau aia din tribune toti gramada ci cat a fluierat un drac in spatele meu...Ma rugam de fiecare data cand fluiera sa ii iasa ochii aia din cap poate asa mai tace....da nicio sansa.Ca doar era drac.Si am iesit de acolo surda si ca de pe alta planeta.Ma tranteam in Diana de parca eram dupa vreo 3 beri:))...eee...si ea in mine:))Ideea e ca am stat doar primele 3 reprize si Botosaniul era deja invingator...deci e bine.Da nu ma bucur.De ce?Fiindca habar nu am de ce ar trebui sa ma bucur ca o echipa...pe care nu o cunosc...si un joc care nu ma intereseaza ar trebui sa ma bucure...Vedeam in jurul meu tanci,pustani si "neni" care erau asa de bucurosi...nevoie mare...n-aveau treaba acasa.Si ma intrebam daca au venit pentru joc sau sa vada picioare goale pe gratis?Cred ca raman la a doua varianta.Una peste alta...ideea e ca pe langa cei 25% de oameni normali din sala,dintre care fac parte si eu cu Diana,restu erau cocalari.Daca nu a trecut unu prin fata mea de o mie de ori atata rau...ultima data i-am pus si piedica ca poate ramanea dracu la locul lui.
Am ajuns la concluzia ca nu am fatza de stadion.Nu stiu...cand ii vad pe toti ca se bucura si nici nu inteleg de ce mi se pare....wewwww....Adik...nu pot sa ma bucur odata cu mai mult de 5 persoane...simt ca incep sa ma bucur de bucuria lor si ma apuca depresia pe urma ca eu nu am de ce sa ma bucur...Nici nu stiu de ce scriu toate lucrurile astea aici...oricum nu citeste nimeni...da poate ca asa ma simt eu mai putin ciudata.


PS:Era unu in primul rand...mama...deci ala e fratele lu' Nikita din Romana..Fratele Ceafa da' Porc:))...omul ala se bucura si injura la orice gol...mai mult am stat cu ochii pe el ca sa imi dau si eu seama cu ce echipa tine...ca ii injura pe ambii antrenori...pe jucatoare...dadea sfaturi...se cunostea ca avea experienta pe terenul de volei...cu silueta lui:))):))

Nebun de negru

Vreau...vreau...vreau sa te duci dracu!!!!!!!!!!!!Da,vreau sa te duci dracu tu...si toti prietenii tai...toti...si tu...si tu sa te duci dracu..
Duceti-va toti dracu...ori o sa ma duc eu....

Scoalaaa:(

Si poate mai vine si vara....Poate.Si poate mai vine si vacanta.Da' pana atunci mai e multa scoala...aha...e aia care nu te lasa sa respiri cateodata dar fara de care nu simti ca esti viu.
Am aflat zilele astea ca am intrat in grupul de debate al liceului,desi nu imi doream asta.M-am dus...nici nu stiu de ce m-am dus...M-a ametit profa sa merg,sa merg si am mers.Si cik dupa parerea mea am facut-o de oaie la ce am scris acolo...da parerea profei nu a fost asta...si asa am intrat printre primii...Imi vine sa mor,sa ma arunc de pe catedra:))Cine dracu m-a pus pe mine sa ma mai bag si in asta?Nu aveam destule de facut si asa putin timp?Nuuuuu....Faza tare e ca si profu de religie,unde la materia lui ascult muzica si eventual comentez ce nu imi convine(nu sunt atee,ci doar agnostica) vrea sa intru in formatia scolii.Am cantat de proba in clasa dupa ce s-au rugat jumate de ora colegii si in care am simtit ca intru in pamant daca nu se termina melodia,desi nu foarte lunga(Use somebody-Kings Of Leon).Si ieri am fost la primele repetitii pentru mine,a doua pentru ceilalti.Bai,a fost fain,as putea spun chiar tare...da ce dracu fac eu cu atatea?Cum le descurc?Nu sunt eu o proasta cum a zis mama si o sa ajung acasa la ora 6 seara in felul asta?Am ajuns la concluzia ca mi-a scris cineva pe frunte"prea mult timp liber"...da cred ca a gresit persoana.
Si acuma eu ce fac???:(((((((((((

Ultimul sarut

L-am avut.Mi-a stat pe buzele uscate ca o lacrima,hranindu-si sarea din dorul pentru tine...

L-am pierdut unui necunoscut pe strada...

L-am gasit undeva in mine,strans intr-o palma,ferit de celelalte ganduri.

L-am zambit.

Nimicuri si minciuni

Inca o zi fara soare...Nu s-a schimbat nimic de ieri si totul e la fel ca maine.Dar am vazut fericirea si uimirea altora in ochii unui copil...in ochii unui copil murdar de gemul dulce-acrisor al unei gogosi.In ochii mei.Copilul din mine cu gogosi.Da,am vrut gogosi.Si mi-am cumparat gogosi...dar mi-am dat seama ca nu stiu sa mananc gogosi.Dar..doamne cat de bune erau gogosile alea.Si gemul...de zarzare...Din zarzarul ala batran de la bunica...din care ne-am batut o vara intreaga cu zarzare...Copii nebuni.Cu zarzare? In care ne-am facut leagan si am privit impreuna apusul...si rasaritul.In care am ras de tampeniile pe care le spuneam si de mainile noastre zgaraiate si murdare de la zarzare....Ce vremuri...Acum gogosile se dau intr-o punga si pleci cu ele acasa...Nu mai privesti apusul ci doar griul cerului oglindit in asfaltul prafuit...Si ochii ciudatilor care nu stiu ce fericire se gaseste intr-o gogoasa...E aceeasi pe care o gaseste un copil intr-un caiet nou...mirosul lui...il face mai bun si il face sa scrie mai frumos...pana cand nu mai este nou...Asa ca hai sa mancam toti gogosi dar sa fim mai sinceri cu noi..caci...recunoasteti...va plac gogosile:))

Dedicatie speciala pentru ziua Dianei...I love you...A,si salata e tot cu dedicatie:)):))