Pentru ca e prea tarziu....

Pentru ca ora 10 nu e ora 9,pentru ca ceaiul ala de afine nu e acelasi fara tine,pentru ca lamaia din el face totul si pentru ca trei cuburi de zahar ar fi deja prea mult.Pentru ca lalelele alea s-au lasat prea mult asteptate si si-au pierdut rostul,iar melodia aia probabil nu o sa o mai ascult niciodata.Pentru ca numele meu nu o sa se gaseasca niciodata scris cu majuscule in telefonul tau.Pentru ca eu nu sunt ea.

Viata ca un platou cu fursecuri....

3 years....

Nu am sa inteleg niciodata treaba cu lenea sau cu lipsa de inspiratie:))Am revenit oameni buni....vin si plec,vin iar si cateodata mai raman.Dar privesc mereu din umbra....As vrea sa incep postarea asta prin a va anunta ca acest blog....cum vreti voi sa fie...a implinit 3 ani.La multi ani blogule!Sper sa te fac sa traiesti:))Imi amintesc si azi ziua cand am decis sa fac acest blog.A fost o chestie de moment...aveam ceva postari,niste chestii scrise de mine in momente de...ratacire?desi ar putea suna ciudat acest cuvant.Nu aveam nicio intentie sa le fac citite de cineva,cu atat mai putin de catre persoane cunoscute,dovada ca nimeni nu stie de existenta lui.Pur si simplu simteam nevoia sa le scriu undeva...undeva de unde sa le pot citi oricand vreau,sa-mi amintesc de ele cu drag sau cu dor,sa imi aminteasca mereu de momentele respective,sa citesc dincolo de cuvintele scrise de mine...chestii pe care doar eu le inteleg.Postarile au "curs",oamenii au devenit mai mult sau mai putin interesati de acest blog,iar eu am continuat sa scriu.Chestii vesele,chestii triste,care dor,care provoaca dor,lucruri banale,de neinteles sau simple aberatii care doar in capul meu au sens.Si uite asa am ajuns la al 4-lea an de activitate:)))E frumos pe blog ce pot sa spun...si nu mi se pare ca imi ocupa foarte mult timp pe cat se plang unii ca o face.Ce-i drept..nu postez zilnic.Cred ca unica problema e ca uneori nu pot sa scriu cuvintele pe care le gandesc...parca nu pot sa le potrivesc si la cat de perfectionista sunt nu pot sa le las asa aruncate...

Bun...acum ca am terminat si cu lauda asta subtila a blogului:))) revin cu chestii despre viata asta de student pe care o ador.Uneori.Atunci cand nu e sesiune sper ca se subintelege....Si iata ca a venit si mult dorita primvara cu caldura ei cu tot si uite asa s-a dus si cheful meu de invatat.Nu mai pot invata nimic...toata ziua stau ca o gaza la soare,afara,cu prieteni,prin magazine.Partea cu magazinele nu e buna deloc pentru mine,nu prea mai pot sa ma abtin cand vad lucruri dragute prin magazine:)))....Pierd vremea mai simplu spus.Cursurile s-au rarit foarte mult deoarece am terminat unele module si am dat deja examen ca sa nu ne aglomeram in sesiune si acuma doar prin vizita la facultate:))).In rest nu stiu ce sa va ma povestesc...in camin toate bune si frumoase...mai putin geamul din tavan  datorita caruia am putea face lejer plaja doar stand pe pat.Stau uneori si ma gandesc cat de tragic o sa fie pentru mine sa ma intorc acasa,singura,fara colege de camera.Tragic va zic eu:)))M-am obisnuit asa de tare in camin ca deja ii spun acasa:))

9 zile pana cand imbatranesc fratilor:)))

P.S. Sa ma trimita cineva sa invat la biochimie ca am test!!!:))))

Viata ca un platou cu fursecuri....

Only know you love her when you let her go...

Only know you love her when you let her go...

So, why you let her go?

Viata ca un platou cu fursecuri...

Ce faci cand iti dai seama ca totul este din nou o greseala?Ca esti pe cale sa faci aceleasi greseli,ca pe unele deja le-ai facut,ca ai mers prea departe si ca ti-ai calca pe degete daca ai sti ca finalul nu o sa fie la fel ca data trecuta?Ce faci cand stii ca nimic din toata povestea asta nu o sa iasa bine pentru tine...dar mori de curiozitate si iti doresti asa de tare ca finalul sa fie altul?Ca poate poate de data asta o sa fie altfel?
Ce faci cand stii,cand undeva in adancul sufletului tau ai indoieli ca lucrul pe care ti-l doresti o sa se intample,dar e singurul lucru bun din viata ta in momentul asta?

Viata ca un platou cu fursecuri...

 And I was thinking to myself,
"This could be Heaven or this could be Hell"

Viata ca un platou cu fursecuri....

13.04.2013*

Baby,you're sick....

"-Ma doare capul....ceva nu e bine deloc...
 -Iar?Incepi sa ma ingrijorezi....
 -Iar....nu stiu,poate ar trebui sa merg la un doctor.Stii...uneori ma gandesc ca poate daca as avea vreo boala din aia grea,vreo tumora ceva...doamne fereste...poate as trai viata asta cum trebuie,poate nu as mai pierde timpul...
 -Nu vorbi asa...nici macar in gluma...
 -Stiu...doar ziceam stii?Ce ai face?
 -Cand?
 -Daca as fi bolnava...mi-ai aduce portocale?
 -Ti-as aduce....dar nu o sa fii...
 -Si Kinder Pinguin?
 -Si...
 -Si mi-ai canta?te roooog....si stii ce mai vreau?
 -Ce?
 -Sa ma duci pe un bloc...cel mai inalt din oras...
 -Ce sa facem?
 -Sa mancam prajituri...si sa dansam pe melodia aia care imi place mie de la Stornoway....Ti-ar fi dor de mine?
 -Da...probabil ca da....Tie?
 -Nu stiu...."

Nu stiu nici acum de ce nu ti-am zis in seara aia ca o sa-mi fie dor de tine.Pentru ca o sa-mi fie....mereu...deja imi este.Nici nu stiu exact de ce o sa-mi fie mai tare dor....O sa-mi fie dor de tine,de cum razi de mine cand alerg si sar ca nebuna prin parc,cum te uiti la mine in momentele alea,cum ma privesti razand din departare ca un parinte care isi vede copilul jucandu-se.O sa-mi fie dor sa alergi cu mine pe umeri,sa tip ca mi-e frica si sa-mi spui ca e normal...O sa-mi fie dor sa stau cu tine pe banca si sa-ti simt mainile in buzunarele mele si barbia pe umarul meu stang,cum te joci cu parul meu si cum niciodata nu ma prind cand vrei sa-mi "fraieresti" nasul.O sa-mi fie dor sa te vad stand pe intuneric,pe un scaun si privindu-ma cum dansez ca un copil nebun pe melodiile mele preferate.Imi place cum zambesti si cum ma lasi mereu sa fiu eu...sa fiu ceea ce vreau eu sa fiu.O sa-mi fie dor de astea si de multe altele...si nu vreau sa-mi fie dor prea curand...

Viata ca un platou de fursecuri...

Caught in a bad romance....

Mi te-ai bagat subtil pe sub piele,mi-ai alunecat prin vene si m-ai facut sa tin la tine.Nu te iubesc...nu as putea si nici nu as avea cum,ar fi un cuvant prea mare pentru noi.Dar m-ai facut sa tin la tine,sa te caut cu privirea si cu gandul,sa ma gandesc la tine,unde esti si ce faci,sa anticipez ce o sa-mi zici,sa-ti citesc privirile si sa imi dau seama cand esti suparat doar dintr-un mesaj.Sa fii prima si ultima persoana cu care vorbesc zilnic...

M-ai facut sa imi pierd frica,sa nu mai fug,sa te las langa mine.M-ai facut sa fiu asa cum nu credeam ca o sa fiu vreodata.Mi-ai dat liniste,curaj si mi-ai linistit si cele mai adanci temeri.Ai avut curajul sa ma infrunti atunci cand nu aveam dreptate si totusi sa ma lasi copil.Sa razi de copilul din mine si sa ti-l doresti zilnic.

Nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca dincolo de aparentele astea dure tu vezi altceva si ca dincolo de aiurelile mele de copil rasfatat si cu capul in nori ghicesti altceva.Dar ca iubesti prea mult chestiile astea ca sa renunti la ele si ca asta ma face....mai ciudata...dar in sensul ala special.Nu o sa uit niciodata cum te-ai enervat cand ceilalati nu vedeau asta.Nu o sa uit...asa cum nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca nu vrei nimic de la mine...doar sa fiu prietena ta si atat.Dar stii ce?Nu ai schimbat nimic cu asta...

Viata ca un platou cu fursecuri....