1 octombrie 2010

Wake me up when september ends...



Stii ziua aia cu soare care cica trebuia sa dureze pana in Septembrie tarziu?Ei bine,ieri mi-a fost clar ca s-a terminat.Da,s-a terminat...si ziua si Septembrie si noi si tot.Tot ce a fost si n-a fost,tot ce ar fi putut sau nu fi.Am redevenit aceeasi straini...
Au ramas in urma doar cateva amintiri,dragute ce-i drept,si cateva promisiuni.Si alea cica nu s-au uitat,doar fac pe-a proastele.Pana cand?Pana cand o sa se termine si “septembrie” dintre noi.
Urasc luna Septembrie.O urasc ca mi-a furat vara,o urasc ca mi-a adus scoala si ca te-a rapit si pe tine.Defapt urasc ca te-a adus mai aproape.Trebuia sa ramai acolo departe de mine.O urasc pentru ca am avut mereu dreptate in legatura cu ea.Ma deprima,ma distruge,ma alunga de mine...
Ma urasc pe mine.Defapt urasc faptul ca unele persoane au avut dreptate...fiecare la momentul ei.Urasc ca mama,din nefericire,are tot timpul dreptate si ca la naiba nu e prima data.Da’ pana la urma si ei i-ai parut ceva mai normal si a revenit la aceeasi opinie cu mine.Soo bad...Urasc ca voi ati avut dreptate, si tot din nefericire doar cu partea negativa a intregii povesti si ca la un moment ati crezut mai mult ca mine.Ma urasc ca azi mi-am dat seama cat de putin doare toata chestia,si ca defapt nu doare mai putin ci doar m-am obisnuit eu cu durerea si sfarsiturile gen.Nu e prima data si aproape sigur nici ultima.Este prea “eu”toata treaba cu sfarsitul ca sa se termine asa de prompt.Oricum pentru asta o sa fac o alta postare...
Nu te urasc caci in fond nu mi-ai facut nimic.Imi pare atata de rau insa ca ai fost atat de bun cu mine,si pentru asta te admir, si acum faci asta.Parca nu ai fi tu....Septembrie te-a schimbat.Nu mai cunosti oameni si te ascunzi chiar si de mine.O sa-mi fie dor de tine...de serile de vara in care prima intrebare era “de ce nu sunt stele?”,de grijile fata de mine,de promisiuni,de pisici,de “vise placute”,de tot.De tine.Daca te-as ura, pentru asta ar fi.Ca mi-ai dat toate astea fara sa ceri nimic in schimb si tot atat de usor le-ai luat inapoi.Noi nu ne mai cunoastem....noi nu mai promitem...noi nu mai suntem copii.Am crescut in Septembrie si am crescut tristi.
Urasc faptul ca s-a terminat totul,dar absolut totul inainte sa inceapa.Si nu sunt sigura de ceea ce am pierdut din tine.Si mi-e frica...mi-e frica ca desi lucrurile ar reveni la normal nu ar mai fi acelasi lucru.O sa ma astept oricand la asta si daca pana acum am asteptat atat sa imi dau seama,data viitoare nici nu o sa mai incerc sa imi dau seama.De absolut nimic.
Si inca o chestie...nu mai vreau sa vorbesc despre tine.E ultima data.Si ultima data cand ceasul e fix.O sa-l urasc si pe asta de-acum.O sa urasc totul.O urasc pe Diana,copilul blond,crescut in Septembrie vechi de tragedii si mai vechi.Si nu o sa mai fiu niciodata ea.Poate nici nu o mai cunosc deja.Si da eu plec,tu mai ramai.Dorinte?Le-am postat si pe astea...aleas toate.Tu ai fost dorinta altora.Si poate asta a fost greseala mea...De-acum e "Septembrie,luni"...Goodbay my lover,goodbay my friend....

3 comentarii:

  1. multumesc mult...iar cat despre talent...nu stiu cat e talent si cat e pur si simplu ceea ce simt..inca incerc sa imi dau seama..ms inca o data:)

    RăspundețiȘtergere
  2. eeee, mai sunt barbati in lumea asta. barbati, nu copii.

    RăspundețiȘtergere