18 mai 2010

Aberatii de 3 noaptea...


Am inchis ferestrele.Am tras perdelele si am inchis ochii cu aceeasi viteza cu care candva as fi intors privirea catre tine.Am inchis usi dupa usi,din nou si din nou.Am inchis pleoape si am lasat sa curga ultimul strop de ura.Ultimul.Imi doresc sa-mi astup urechile cu ceva ....cu ceva care sa opreasca acel”Esti...pa.” al tau,spus cu atata precizie tematoare.Umbrela rosie se topeste sub stropii de acid al glasului tau,si simt cum arde in palmele-mi reci si umede.Imi doresc sa lesin si sa ma trezesc inconjurata de un lan de fan proaspat ca o zi de primavara.Ma las incet si alunec usor pe scaunul care scartie de dor.Auzi?De dor....E o prostie,si imi mai trec si altele prin cap la fel ca aceasta.Umarul gol imi atinge spatarul si tresar de neincrederea pe care o am in el,dand cu ochii de avioanele de hartie pe care le faceai pentru mine ca sa adorm.Le aliniez si le dau o culoare ce suna a planset de dor.De dor?...
Stau la marginea patului si imi privesc degetele cum se pierd in moalele covorului.Desenez fluturi cu piciorul si le fac vant gratios prin aer.Nu ii vad cum zboara,deci au plecat cu avioanele tale.Rastorn absurd paharul cu apa,si o intind usor cu unghiile mele albastre pe tot parchetul.Nu desenez nimic,iar nervii zboara disperati de neputinta de care dau dovada.Cu avioanele tale...
Ma intind usor pe pat,imi asez perna si parca te astept sa vii.Inchid ochii.Ce e cu inima mea?Si atunci vad sangele ce mi se scurge cald pe piept,prin crapatura peretelui de marmura.Duc mana usor si simt vibratii,batai pline de ura si suspin tragand din nou aer .Imi scot inima din piept si o asez pe perna langa mine.Ii privesc aortele vechi si lacrimile cenusii de durere pe care nu stiu daca eu o mai simt .Ma uit repede in oglinda si vad...Fire de par rupte haotic si vise spulberate pe sine de tren,apoi o mare balta....Pleoape cu valsuri de tristeti si irisi mov in floare.Obraji maturi si cicatrici pe vene repezi,urechi cu cirese amare si cercei ieftini rupti din soare,carotide pline de emotii si buze amare ce suspina parsiv la sarutul lor.Ce am facut?Ma intorc langa inima mea si o gasesc aceeasi...fara mine...Incerc sa o pun inapoi dar imi este smulta de avioanele de hartie.Incerc sa o trag inapoi dar imi este frica.Apoi o las...se va intoarce la tine...cu avioanele tale...

Un comentariu: