Tiny dancer....

Tu,Eu,un pat si-o tigara.

Meh,October is not so far baby....

Viata ca un platou cu fursecuri....

In nimeni...

   

Stii,in tot acest timp cel mai mare dor mi-a fost de tine.Mi-a fost dor de tine si de clipele in care vorbeam.Parca nimic nu se compara cu clipele in care te ridicai de pe scaun si veneai langa mine in pat.Zaceam minute in sir unul langa celalalt,cu ochii in tavan si vorbeam.Diverse.Prostii,tampenii de cel mai multe ori,chestii in contradictoriu, vorbe care sa alunge plictiseala,barfe. Sau ne spuneam ofurile,amintirile,dorintele si viitorul.Ne dadeam jos mastile.Era usor...nu ne privea nimeni in fata...poate doar tavanul...Mi-e dor de momentele alea.Erau putinele momente in care parca totul se linistea,in care timpul parca se incetinea,caci nu s-a oprit niciodata,in care totul parea ca o sa fie bine,ca are rezolvare,ca parca nici dracu nu mai era chiar asa de negru.

Stiu ca suna a ciudatenie,dar si acum,cand ma gandesc la tine si la lucruri pe care as vrea sa ti le spun,pe care mi le spun intai mie in gand,ma intind in pat,cu ochii in tavan si incep sa vorbesc.Incerc sa-mi imaginez ca esti inca langa mine,ca ma asculti si uneori ma gandesc la ce raspunsuri mi-ai da.Apoi totul revine la normal,ma trezesc la realitate.Aceea in care te gasesc intr-un monitor cateva ore pe zi...

De cand m-am intors am incercat sa caut si sa gasesc acest lucru si in alti oameni.Oameni pe care ii cunosc,sau mai bine spus am crezut ca ii cunosc,oameni cu care aveam de asemenea amintiri si momente frumoase,oameni cu care am impartasit multe.Am incercat sa te gasesc in alti oameni,sa ii aduc langa mine.Nu stiu daca e din vina mea...poate nu e vina nimanui la urma urmei...dar nu am mai gasit nimic din ce credeam ca am.Nici amintirile,nici momentele,nici macar oamenii.

Am incercat sa te gasesc in alti oameni....si intr-un fel imi pare bine ca nu te-am gasit....

Viata ca un platou cu fursecuri...

Dear darling...

.....si in unele nopti ma gandesc la tine.Imi simt apoi ochii zvacnind si buzele tremurand.Nu imi dau seama ca plang abia cand e prea tarziu.Lacrimile fierbinti aluneca pe obraji.Fara directie sau vreo tinta cunoscuta.Asa ca noi...Fug cu pasiune,cu patos din ochii mei de parca ar vrea sa dea afara tot dorul,toata ura,toata durerea...toata iubirea defapt.Parca te-ar da si pe tine afara din mine,parca te-ar lua inapoi de pe obraji si te-ar legana....usor,usor spre gatul meu....Acolo ti-ar da intalnire cu saruturile pline de parfum si amintiri.Ar zvacni toate in ritmul inimii,pe aceeasi artera pe care s-au intalnit si alta data.Pe care ne-am intalnit odata....Le-ar inneca parfumul in fumul tau de tigara pe care piele mea inca il pastreaza dupa tine.Pe asta lacrimile nu au reusit sa-l dea afara...asa ca o sa mai tina o vreme....

It was short. It was sweet. We tried....

Viata ca un platou cu fursecuri....gol...

Viata ca un platou cu fursecuri...

I like complicated...

"....stii Diana...poate daca nu ar fi fost asa de complicat...adica chestia asta s-a complicat foarte tare,stiu...eu am facut sa fie complicat.Dar trebuie sa intelegi...cu ea mereu a fost complicat....si am complicat lucrurile si cu tine si nu e corect stiu.

-De ce le-ai complicat?Sau de ce sunt tot timpul complicate?

-Pur si simplu...Si stiu ca nu e corect,ca m-am jucat cu tine...dar adevarul e ca si tu ai avut niste jocuri...

-Pai daca a fost sa ne jucam macar sa jucam dupa regulile mele nu?:))

-Oricum....daca nu ar fi fost asa de complicat poate..."

Poate ce?Nu am avut curajul sa-ti pun intrebarea asta atunci.Nu stiu de ce...poate pentru ca nu vroiam sa aud raspunsul...sau poate imi doream prea tare si nu eram sigura ca te-as crede daca mi l-ai spune.As putea sa iti cer sa continui acum,dar e cam tarziu nu crezi?Plus...deja m-am obisnuit cu raspunsul din capul meu.Sau macar incerc sa fac asta...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Friends?No,thanks

Cum era vorba aia?Ca toamna se numara bobocii?Ei bine cred ca vara se numara prietenii.Iar daca ajungi la cifra de 0= zero....eiii bine...inseamna ca you did a great job in restul anului.Congrats to me!

Stiti ce?Cred ca si chestia asta cu prietenia,la fel ca aia cu iubirea,e overated...da rau de tot.Si sincer mi s-a cam acrit atat de cuvantul prieteni,cat si despre ce inseamna el.Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult "amici".Hmmm...ce ziceti?Fancy?Stiam eu...Asa...deci daca tot am lamurit chestiunea de-acuma o sa avem asa: amici de bere,amici de fumat,amici de shopping,amici de ras aiurea,amici de film,amici de ars aiurea,amici....friends with benefits ramane ca imi place cum suna:)))

Viata ca un platou cu fursecuri...gol

Bones

  

Inima ta mi-a intrat in oase
Doare atat de rau....imi mutileaza sufletul.
I-am aplicat comprese reci
Iar acum isi mai pierde din esenta
Probabil i-a ruginit vreun atriu

Viata ca un platou cu fursecuri....

Breathe

-Stai...

-Ce..?

-Stai...nu mai respira...

-De ce ?

-E ceva frumos in tine…si se pierde cu fiecare suflu...

-Stii…cineva…ar putea scrie o carte intreaga despre tine…despre gura,despre ochii,genele…despre obrajii tai…file intregi din tine

-Si cate din ele ar fi cuvintele tale?

-Nu as citi-o oricum...

-De ce?

-Pentru ca as fi un prost daca as crede ca el ar face-o mai bine decat mine.

P.S.As vrea sa plec in Vama...si nu stiu ce bagaj sa-mi iau.Sugestii?:)

Viata ca un platou cu fursecuri....

Shine bright....

“-apoi scanteierea se stinse,si lumina ii parasi cu regret trasaturile,intarziind pe fiecare dintre ele,intocmai ca niste copii care se joaca seara pe strada si nu se-ndura sa intre in casa”

Viata ca un platou cu fursecuri...

Back homeeee

Buna dragelor.Cum o mai duceti?Stiu ca am lipsit cam multisor de pe blog si nu am chiar scuze pentru fiecare zi,dar asta e...mai ia si omul o pauza:)))Deci...cu ce sa incep?Aha...sesiunea...offf mama ei de sesiune ca lunga a mai fost...de pe 28 mai pana pe 3 iulie...Am crezut ca inebunesc la propriu...si de invatat si de cald.Cum sa inveti biofizica,biochimie si farma cand toata lumea e afara,la terase si parca se distreaza mai mult ca niciodata?Inveti,ca n-ai ce face.Dar s-a terminat,slava domnului,ca daca mai era vreun examen ma vedeati la stirile de la ora 5:)))
Pe 15 m-am intors acasa ca pana atunci am frecat menta prin Cluj.Offf Clujul ala de care tare mi-e dor,plin de locuri faine si oameni frumosi.Stiu ca am fost plecata de acasa de un an,dar as pleca inapoi maine la Cluj.Glumeam ca o sa-mi gasesc o facultate pe timpul verii:))M-am obisnuit asa de tare cu viata la camin,cu locurile,cu oamenii si colegele de camera ca mi se pare ciudat traiul de acasa si ma trezesc uneori ca am tendinta sa fac ce faceam si la Cluj:)))E urat sa stiti sa te intorci acasa dupa un an...nici macar net sau tv nu aveam pana azi:)))Nu stii sigur ce s-a schimbat: tu sau casa si orasul:))Cert e ca si eu m-am schimbat foarte mult,era inevitabil oricum.
Acum sunt acasa...unde e foarte multa plictiseala si timp liber,unde oamenii din oras parca au disparut,au plecat si m-au uitat aici.Planuri pe vara nu prea am..trist stiu:)))

Viata ca un platou cu fursecuri....