Is love overrated?

Poate pentru altii nu e asa de greu.Poate ca sunt eu altfel,poate ca fac parte acei oameni care nu vor sau pur si simplu nu pot spune acele cuvinte pe care altii le rostesc inconstient si fara nicio abtinere.Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti sa ii spuneti cuiva ceea ce simtiti,sa ii spuneti cat de mult inseamna pentru voi,sa ii spuneti ca o iubiti si sa nu puteti deschide gura?Sa simtiti cum cuvintele vi se opresc in gat,pe buze,doar in urechile celuilalt nu?Sa le simtiti cum se transforma,cum iau alta forma,una banala si cum va pierdeti curajul sa mai incercati inca o data si inca o data si inca o data?Parca iti doresti sa fii altcineva in momentul acela,sa fii altceva,sa fii orice numai tu nu,si iti doresti ca gandurile si cuvintele alea nici sa nu-ti fi trecut prin minte...pentru ca iti dai seama de neputinta si lipsa de curaj si te simti si mai neputincios.
Eu da...eu simt asta.Nu pot spune "Te iubesc" fara sa fiu constienta de asta,fara sa imi "programez" oarecum sa fac chestia asta si fara sa ma transpun in altcineva.In cineva care e tot eu,dar care "eu" poate spune cuvintele alea.Nu pot.
Ma gandeam intr-o vreme cand observasem chestia asta si o analizam ca sa ii gasesc motivul ca poate nu sunt singura si poate mai sunt si altii la fel ca mine.Si am descoperit si la alti oameni aceeasi problema.Dar am observat si ca aceasta nu vine din frica de a arata ce simti.Nicidecum.Asta o poate face oricine,in orice mod.Nu e ca si cum cuvintele alea te-ar face mai slab,ca si cum te-ar face transparent si ceilalti ar observa cat de tare iti tremura inima cand le rostesti,cat de tare iti transpira palmele si cat de rosii iti sunt obrajii si cat de tare iti zvacnesc tamplele.Nu e ca si cum acele cuvinte ar spune cine esti,cum esti sau cum o sa devii.
In fine...am inceput sa cred atunci ca poate nu putem spune cuvintele alea pentru ca nu ar fi de-ajuns,ca nu le consideram demne de sentimentele noastre reale,ca nu reflecta ceea ce simtim cu adevarat.Faptul ca auzim cuvintele "Te iubesc" de zeci de ori poate intr-o zi,nu conteaza unde,intr-o melodie,intr-un film,carte...oriunde,ne facem sa ne gandim daca nu ar suna ca un cliseu.Uneori ma satur sa aud cuvintele astea,alteori mi se par oribile si fara sens,alteori tanjesc dupa ele dar intr-un mod ciudat si de cele mai multe ori nu le spun pentru ca mi se par overrated.Mi se intampla uneori sa nu pot nici sa scriu despre dragoste sau subiecte asemanatoare.Nu imi vin cuvintele,nu imi plac,nu sunt eu si ale mele,nu le cred.Alteori le simt,le gandesc si le am in degete.
Nu stiu...poate si cuvintele astea ar trebui sa aiba termen de valabilitate...sau cel putin un numar de utilizari.Dar ar fi trebuit sa se termine pana acum,deci nu au.Poate ca o sa invatam si alte cuvinte sau cel putin o sa invatam sa iubim inainte sa le spunem.

 
Asa...iar spre final as avea o rugaminte:)))Vreau sa vad daca putem ajunge la 200 de cititori...pana pe 28 noiembrie.E bine?