Cinderella did not Google Prince Charming

Faptul ca oamenii au din ce in ce mai putina ocupatie si ca unii se plictisesc cu viata lor sau ca facebook-ul le devine o a doua personalitate este ceva de necontestat.Nu m-as mira chiar sa vad si cateva studii sau procentaje...facute binenteles de marii cercetatori britanici(mi se pare mie sau jumatate din ei doar cu asta se ocupa?ca la cat cerceteaza aia orice ne-am putea baga si noi pe felie cu vreo vecina de la 2 care stie totul despre toti nu credeti?),dar sa revenim.Ideea e ca facebook-ul s-a transformat in ceea ce era acum multi ani HI5-ul,adica o lume a lipsitilor de ocupatie si ahtiati...dupa orice in marea majoritate:)))Mai curand joaca si rol de matrimoniale avand in vedere numarul de persoane de care tot aud ca " si-au gasit jumatatea" pe facebook.Mai,eu nu zic ca poate oamenii nu au dreptate...poate dintr-o mie de oameni 2 se potrivesc si chiar ajung si continua sa aiba o relatie.Dar mi se pare cam fortata treaba.Nu stiu...poate am eu impresia gresita ca e mult mai mica probabilitatea sa gasesti pe cineva pe net,pe fb sau pe alte retele de socializare decat in viata reala,in anumite circumstante in care te aduce viata..fara sa cauti tu nimic.Poate sunt idealista,poate sunt de moda veche,poate cine stie,peste 1 an o sa zic si eu ce spun si astia acuma,insa mi-e frica sa imi imaginez ce ar fi iesit daca si parintii nostri s-ar fi cunoscut tot asa:)))
Ok...m-am indepartat putin de la ideea cu care pornisem.Eu cred ca pe lume,in anumite situatii, sunt doua tipuri de oameni:disperati si bagatori in seama/lipsiti de ocupatie si creier.Altfel nu mi-as explica,nu indrazneala,ci lipsa de creier cu care se avanta unii in conversatii.Probabil ca nu sunt si nu voi fi nici singura care va avea de-a face cu prostii pe facebook care ar face orice pentru un id,un numar de telefon si o intalnire.Ar vinde-o si pe mama cred:)))Asa deci...haideti sa va povestesc doua intamplari de genul.
Cred ca prin iarna trecuta intru ca de obicei pe facebook si vad ca am o cerere de la cineva...pictor.Dau accept si imi vad de treaba.De obicei nu prea dau add,dar tipul a avut noroc in ziua aia.Peste vreo 5 minute ma contacteaza...frumos..-buna seara,-buna seara..-ce faci?-uite bine...prin casa...-aha..siiii n-ai vrea sa pozezi pentru mine? Cand am vazut asta am zis claaaar fratioare...deci iti lipseste ceva e clar.Cum sa intrebi asta o persoana pe care o cunosti,e mult spus de 5 minute, si cu care ai schimbat 2 vorbe? Ii raspund frumos ca -nu,multumesc,nu sunt interesata.Domnul insista...ca -da sigur nu vreau?Ca e o sansa unica in viata...Eu deja eram plictisita si incepeam sa ma enervez.Ii raspund ca -nu,nu vreau si ca poate gaseste pe altcineva care sa profite de sansa asta unica in viata.In momentul urmator incepe sa ma faca -ignoranta...cica cum imi permit?Ca nu respect munca unui om,ca nu imi pasa de arta...ca arta sta la baza Universului...si multe altele.
Cand am vazut asa mi-a fost clar ca domnu nu e pe gardu lui sa zicem asa.Universul...arta...ce treaba are cu faptul ca nu vreau sa pozez?Eu ignoranta?Ii raspund ca -arta nu inseamna a poza pentru cineva...ca arta inseamna si muzica,teatru,literatura alea alea...si ca in mod sigur Universul o sa existe in continuare si fara poza mea.In momentul urmator m-a scos de la prieteni...probabil a considerat ca nu sunt in deajuns de in armonie cu Universul si na:)))
A doua intamplare e mai veche...de pe vremea in care nu aveam inca fb si aveam un id de copchil prostanac:)))Din ala facut la 14 ani in care nu exista nicio litera din numele tau real si in care dadeai accept la oricine:))Intra tot asa odata unu in vorba si dupa 5 minute ma intreaba daca am prieten.Ohoooo frate...da stiu ca te grabesti:))).Mi-am dat seama cu cine am de-a face si am zis sa rad putin de saracul baiat.Ii raspund asa mai trist ca nu,nu mai am din pacate.Gata asta a fost...i-am trezit interesul.-Vai dar de ce,ca esti o fata asa de draguta.Nu stiu unde m-o fi vazut el ca sunt draguta da na...Ii raspund ca am mai avut vreo 7 prieteni...dar au murit toti.Cred ca deja o lua razna:)))-Dar de ce?Cum sa moara toti 7?Imposibil...Ii raspund ca na,m-au enervat si i-am otravit cu clorura de sodiu.Cine nu stie asta e sare de bucatarie:))))Eram deja pe jos de ras:)))Imi raspunde ca asta e din chimie nu? Ii zic ca da si imi raspunde ca a facut si el chimie si ii placea,da acuma "numai" ii place.I-am raspuns ca din cate se vede nici romana "numai" ii place da na...Mai departe sincer chiar nu mai imi amintesc cum s-a terminat...stiu doar ca am ras in seara aia si ca imi voi aminti mereu conversatia aia:)))
Si da!Da,oameni buni...exista si astfel de oameni.Poate exista si mai rai de atata.Se pare ca selectia naturala inca nu functioneaza cum ar trebuie.Prin urmare intreb si eu:cate conversatii din astea ar trebui sa port ca sa zicem ca imi gasesc "jumatatea" aia de multi cautata?Nu stiu,sunt de parere ca in viata reala esti mai scutita sa iti torturezi ochii si creierul cu ce aberatii scriu unii pe net si ca macar vezi cu ochii tai cu cine discuti..Stiti ca pe net poti sa fii oricine...din pacate multi aleg sa fie prosti:)