Desi nu am nicio treaba cu scrima/spada,nici nu prea inteleg sau vad bine cand sunt loviturile am stat lipita de televizor la fiecare meci al echipei noastre,am urlat de fericire si am injurat cand nu ni se puneau la socoteala loviturile date.Pentru acele momente,minute,am fost mandra si dornica sa fiu romanca.Parca nimic nu te multumeste si nu te face mai mandru si mai fericit decat atunci cand vezi steagul tarii tale acolo sus...mai sus decat toate celelalte si auzi imnul acela de la care ti se face pielea ca de gaina de ce intensitate iti transmite.
Sunt multumita si mandra de toti cei care au fost acolo si chiar nu mai conteaza culoarea si numarul medaliilor lor.Nu e ca si cum noi am fi fost mai capabili sau mai buni.Altfel am fi fost acolo,nu in fata televizoarelor,de aceea nici nu indraznesc sa comentez sau sa judec pe careva.Prin urmare felicitari din suflet celor care au reprezentat aceasta tara,care nu le ofera mai nimic si pe care altii ar fi abandonat-o,si care ne-au oferit acel minut de mandrie si glorie si care au reusit sa uneasca milioane de oameni printr-o singura dorinta: aceea de a fi cei mai buni! Si am fost...pentru momentele prin care trece sportul romanesc am fost cei mai buni si bravo lor.
Sper ca ati urmarit festivitatea de inchidere de aseara...a fost mai mult decat un spectacol...superb.Eu deja astept JO 2016 de la Rio:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu