Jos,langa peretele negru, privirea speriata de disperarea cu care ii insiruiam acele grele si negre cuvinte,de cata rautate vedea in ochii,sufletul si vocea mea acum.Doar doua...doar doua lacrimi se vedeau in coltul ochiului batandu-se care sa ajunga prima pe obraz si atat...multa tacere.
-Te-am mintit...am mintit pe toata lumea...le-am spus tuturor ce vroiau sa auda.Am negat durere,am zambit minciuni si am taiat in orgolii de copil vise si sperante.Am pus caramida peste caramida,minciuna peste minciuna,zambet peste zambet,pleaopa peste pleaopa,pana cand nimeni nu a mai vazut inauntru...si nici eu inafara.Am incercat sa fiu ceea ce nu as fi reusit niciodata.Am incercat sa scap...asa ca m-am deghizat...Mi-am taiat parul meu lung si l-am intins pe masa,ti-am luat rujul rosu si l-am intins cu placere pe buzele albe ca ceara....am inlocuit tenesii cu tocurile inalte si blugii rosi cu fusta de satin....Am lasat balta bomboanele si am luat tigarile in mana si am tras in strafundul sufletului amarul fum.M-am simtit puternica...Ti-am spus tie ce sa faci si te-am privit de sus.Am sarit zidul si nimeni nu m-a recunsocut...mi-au admirat masca si au zambit parsiv cu ganduri necurate si dorinte in venele infecte.
Pasii cu tocuri se auzeau strident pe podeaua uda.Incet,incet...tot mai grabiti apoi ca si cum si-ar fi simtit inima pana in varful degetelor.Oglinda o iubea acum ca si atunci.
-Dar am mers prea departe.M-am pierdut in fumul de tigara si nu m-am recunoscut.Asa ca mi-am dat jos masca,am renuntat la putere,mi-am strans parul de pe jos,mi-am sters rujul rosu si am alergat in picioarele goale spre...M-am intors inapoi...pas cu pas...orgoliu cu orgoliu si am dat jos caramida cu caramida,particula cu particula,fiecare zambet cu fiecare lacrima...Am calcat in picioare si am strans de pe jos fiecare minciuna...pana cand nu a mai ramas nimic in urma...doar eu.Si mi-am adus aminte de mine...si am tipat din strafundul sufletului ca mi-a fost dor de ea....de mine...Am urat...am urat ce am vrut sa devin si am spus tuturor adevarul...in special tie....
Privea rujul intins pe fata si parul ravasit...atat de copil,atat de inocent.Stralucea in oglinda limpede si zambea spre sufletul ei...era din nou ea.Copilul frumos,cu tenesi inocenti si zambete reflectate in baloane de sapun...
-In special tie...Inchise in urma ei lumina veiozei prafuite si alergase in pasi de dans spre locul in care candva fusese un zid.
-Te-am mintit...am mintit pe toata lumea...le-am spus tuturor ce vroiau sa auda.Am negat durere,am zambit minciuni si am taiat in orgolii de copil vise si sperante.Am pus caramida peste caramida,minciuna peste minciuna,zambet peste zambet,pleaopa peste pleaopa,pana cand nimeni nu a mai vazut inauntru...si nici eu inafara.Am incercat sa fiu ceea ce nu as fi reusit niciodata.Am incercat sa scap...asa ca m-am deghizat...Mi-am taiat parul meu lung si l-am intins pe masa,ti-am luat rujul rosu si l-am intins cu placere pe buzele albe ca ceara....am inlocuit tenesii cu tocurile inalte si blugii rosi cu fusta de satin....Am lasat balta bomboanele si am luat tigarile in mana si am tras in strafundul sufletului amarul fum.M-am simtit puternica...Ti-am spus tie ce sa faci si te-am privit de sus.Am sarit zidul si nimeni nu m-a recunsocut...mi-au admirat masca si au zambit parsiv cu ganduri necurate si dorinte in venele infecte.
Pasii cu tocuri se auzeau strident pe podeaua uda.Incet,incet...tot mai grabiti apoi ca si cum si-ar fi simtit inima pana in varful degetelor.Oglinda o iubea acum ca si atunci.
-Dar am mers prea departe.M-am pierdut in fumul de tigara si nu m-am recunoscut.Asa ca mi-am dat jos masca,am renuntat la putere,mi-am strans parul de pe jos,mi-am sters rujul rosu si am alergat in picioarele goale spre...M-am intors inapoi...pas cu pas...orgoliu cu orgoliu si am dat jos caramida cu caramida,particula cu particula,fiecare zambet cu fiecare lacrima...Am calcat in picioare si am strans de pe jos fiecare minciuna...pana cand nu a mai ramas nimic in urma...doar eu.Si mi-am adus aminte de mine...si am tipat din strafundul sufletului ca mi-a fost dor de ea....de mine...Am urat...am urat ce am vrut sa devin si am spus tuturor adevarul...in special tie....
Privea rujul intins pe fata si parul ravasit...atat de copil,atat de inocent.Stralucea in oglinda limpede si zambea spre sufletul ei...era din nou ea.Copilul frumos,cu tenesi inocenti si zambete reflectate in baloane de sapun...
-In special tie...Inchise in urma ei lumina veiozei prafuite si alergase in pasi de dans spre locul in care candva fusese un zid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu