"cred, nu pentru că am nevoie să cred, ci pentru că la sfârșit, al unei zile sau ale unei vieți, nu rămâne decât un singur lucru, pe care să îl iei cu ține. amintirea unei iubiri, a unei nopți, a unei atingeri. cred, pentru că la sfârșitul unei zile, nici una dintre perechile de pantofi Louboutain sau McQueen, nici una dintre poșete, nici unul dintre inele, și nici bolidul din fața casei, nu te vor face să zâmbești sau să adormi liniștită. și nimic din toate astea nu va mai părea la fel de strălucitor, dacă și când, vei pune singură capul pe o pernă într-un pat imaculat și gol."
Sursa

Pentru ca uneori cuvintele altora citesc pur si simplu din sufletul meu mai bine decat mine...

Viata ca un platou cu fursecuri....

Parabola despre un portar, microsoft si mere

Un somer a fost sunat pentru un interviu, in compania Microsoft pe postul de portar. Angajata din departamentul de resurse umane ii punea intrebari, iar la sfarsitul conversatiei i-a cerut sa lase o adresa de mail pentru comunicare.

- Ce este mail-ul? a intrebat omul. Nu am calculatorul acasa.

- Atunci nu putem sa va angajam, dumneavoastra practic nu existi in lumea virtuala- a raspuns angajata de la departamentul de resurse umane.

Barbatul trist, cu ultimii 10 lei in buzunar, ce sa faca? Ii vine o idee. Se duce la piata, cumpara cateve kilograme de mere si incepe sa mearga din casa in casa pentru a oferi aceste mere contra-cost. Cateva ore mai tarziu, somerul si-a dublat capitalul. Apoi, a cumparat mai multe kilograme de mere si le vindea cu mult succes.

In acea zi, somerul a castigat 150 de lei si a realizat ca poate trai cu astfel de venituri. In fiecare dimineata mergea la piata, cumpara mere si le vindea la oameni umbland din casa in casa. Dupa ceva timp si-a cumparat o masina, apoi a deschis o firma pentru livrarea merelor, iar in cativa ani detinea un lant de magazine alimentare.

Acum multi ani mai tarziu, a decis sa faca asigurare de viata pentru el si familia sa. A vorbit cu agentul de asigurari. Acesta i-a cerut sa lase o adresea de mail. Omul de afaceri, la fel cu multi ani in urma a raspuns:

- Dar nu am adresa de mail, nici nu folosesc calculatorul…

- Nu se poate! zise agentul surpins. Sunteti bogat, aveti o afacere mare, dar e-mailul nu aveti! Ganditi-va la ce inaltimi va veti ridica si ce veti realiza daca aveati o adresa de mail!

- Da, as fi fost un portar la compania Microsoft – a spus omul de afaceri.

Morala parabolei: daca nu aveti ceva in momentul de fata, poate nici nu va trebuie?


Sursa: Blogul Nuaisacrezi

Mi-a placut mult povestea asta si am zis ca ar fi dragut sa o impartasesc cu voi:)

Viata ca un platou cu fursecuri...

Oameni in penar

V-ati imaginat vreodata ca oamenii nu mai sunt oameni?Ca nu stiu...si-au pierdut dreptul de a mai fi oameni,si-au pierdut substanta,s-au dematerealizat si s-au transformat in altceva?Eu da....uneori pentru mine oamenii sunt niste pixuri,deseori creioane si rareori stilouri.Si locuiesc cu totii in acelasi penar al unui copil.Deseori copilul este blond,alteori brunet cu parul cret si foarte talentat la desen,iar cateodata isi imagineaza jocuri cu ceea ce gaseste in penarul sau.Dar apoi se plictiseste repede,nu are rabdare si le arunca,nepasandu-i ca altadata le-a dorit,le-a iubit si a avut grija de ele.Probabil credeti ca asta e o nebunie si poate ca asa este.Dar oamenii pot fi creioane,pixuri,stilouri si multe altele...si sunt.
Cred ca preferatele mele sunt stilourile.Cateodat au penita aurie...desi nu sunt din aur,alteori argintie...dar si astea sunt la fel de bune.Cred ca astia sunt oamenii importanti din viata mea.Oamenii de care am grija sa nu-si rupa penita,sa nu se zgaraie,sa aiba mereu cerneala si sa ii alimentez cu iubire din sticluta asta mica numita "Inima" pe care copilul blond mi-a dat-o special pentru mine.Astea sunt stilourile pe care trebuie sa le am mereu cu mine,dupa mine si pe care nu le-as imprumuta tuturor...ci doar altor stilouri.Stilouri care scriu uneori scrisori de dragoste,alteori de dor sau suferinta,dar care stau mereu in buzunarul de la pieptul tau.Pentru ca acolo e cald si bine,acolo ii gasesti cel mai usor si acolo le place sa stea.
Mai sunt apoi si pixurile.Se vor permanente,se vor stapane pe tine si se vor colorate.Dar nu sunt asa.Sunt tot oameni,mai mult sau mai putin importanti.De cele mai multe ori sunt albastre,in diferite nuante ce nu difera foarte mult deci cad putin asa...spre banal.Daca gasesti unul negru inseamna ca e special...in felul lui si ca ar fi bine sa ai grija de el,sa nu il folosesti prea des si sa il pastrezi pentru momente si scrisori speciale.Pentru randuri in care sa scrii cu dragoste,cu dor,fericire,implinire si in care sa speri ca o sa dureze vesnic.Pixurile astea iti pot deveni prieteni,iubiti si poate mai mult de atat daca ai grija de ele.Multa grija...desi par ca nu o sa plece niciodata de pe camasa ta,intr-o zi dupa spalarea la masina o sa realizezi ca a mai ramas doar putin din ce era inainte,ca mai e doar o urma mica si ca la urmatoarea spalare o sa se duca si aia.Poate ca o sa se duca,poate nu...cert e ca o sa-ti amintesti mereu ca ai avut acea pata de pix acolo.Fix langa inima ta.De preferabil sa fi fost neagra caci daca devine rosie e periculoasa.Sau poate nu,cine stie?
Pe langa stilouri si pixuri, creioane cred ca am cunoscut cel mai mult.De cand eram mica le-am avut in mana,am mazgalit pereti si foi in cautare de ceva inspiratie.Am rupt multe dintre ele si am tocit altele de prea multa folosire.Pe altele le-am pierdut definitiv atunci cand m-am enervat ca nu aveau nuanta pe care o doream eu.Dar mi-au fost prietene si astea...creioanele.Sau poate sa fi fost doar amici,cunostinte?Cert e ca nu le mai stiu numarul,caci au fost multe si doar putine au rezistat in timp,iar cele care au facut-o stau aruncate intr-un penar special pentru ele pe care rareori il deschid si extrag de acolo cate unul.Dar parca mi-e mila sa le arunc si imi zic mereu ca poate intr-o zi o sa facem din nou cunostinta,ca o sa ne cunoastem mai bine de data asta,ca o sa desenam fluturi si zile cu soare,inimi si ceruri fara nori si ca o sa am grija de ele sa nu se piarda.Dar le uit mereu...imi par mai importante petele de pix de pe hainele si mainile mele si am atatea stilouri de alimentat cu dragoste.
Cam astea se gasesc in penarul meu.Uneori gasesc prin casa si cate o radiera cu care mai sterg ce am scris din greseala cu vreun pix sau creion,dar dispare repede din mainile mele.Markere nu folosesc...sunt prea periculoase si nu le gasesc un loc special in penarul meu...asa...doar pentru ele.Dar nu se stie...

Cinderella did not Google Prince Charming

Faptul ca oamenii au din ce in ce mai putina ocupatie si ca unii se plictisesc cu viata lor sau ca facebook-ul le devine o a doua personalitate este ceva de necontestat.Nu m-as mira chiar sa vad si cateva studii sau procentaje...facute binenteles de marii cercetatori britanici(mi se pare mie sau jumatate din ei doar cu asta se ocupa?ca la cat cerceteaza aia orice ne-am putea baga si noi pe felie cu vreo vecina de la 2 care stie totul despre toti nu credeti?),dar sa revenim.Ideea e ca facebook-ul s-a transformat in ceea ce era acum multi ani HI5-ul,adica o lume a lipsitilor de ocupatie si ahtiati...dupa orice in marea majoritate:)))Mai curand joaca si rol de matrimoniale avand in vedere numarul de persoane de care tot aud ca " si-au gasit jumatatea" pe facebook.Mai,eu nu zic ca poate oamenii nu au dreptate...poate dintr-o mie de oameni 2 se potrivesc si chiar ajung si continua sa aiba o relatie.Dar mi se pare cam fortata treaba.Nu stiu...poate am eu impresia gresita ca e mult mai mica probabilitatea sa gasesti pe cineva pe net,pe fb sau pe alte retele de socializare decat in viata reala,in anumite circumstante in care te aduce viata..fara sa cauti tu nimic.Poate sunt idealista,poate sunt de moda veche,poate cine stie,peste 1 an o sa zic si eu ce spun si astia acuma,insa mi-e frica sa imi imaginez ce ar fi iesit daca si parintii nostri s-ar fi cunoscut tot asa:)))
Ok...m-am indepartat putin de la ideea cu care pornisem.Eu cred ca pe lume,in anumite situatii, sunt doua tipuri de oameni:disperati si bagatori in seama/lipsiti de ocupatie si creier.Altfel nu mi-as explica,nu indrazneala,ci lipsa de creier cu care se avanta unii in conversatii.Probabil ca nu sunt si nu voi fi nici singura care va avea de-a face cu prostii pe facebook care ar face orice pentru un id,un numar de telefon si o intalnire.Ar vinde-o si pe mama cred:)))Asa deci...haideti sa va povestesc doua intamplari de genul.
Cred ca prin iarna trecuta intru ca de obicei pe facebook si vad ca am o cerere de la cineva...pictor.Dau accept si imi vad de treaba.De obicei nu prea dau add,dar tipul a avut noroc in ziua aia.Peste vreo 5 minute ma contacteaza...frumos..-buna seara,-buna seara..-ce faci?-uite bine...prin casa...-aha..siiii n-ai vrea sa pozezi pentru mine? Cand am vazut asta am zis claaaar fratioare...deci iti lipseste ceva e clar.Cum sa intrebi asta o persoana pe care o cunosti,e mult spus de 5 minute, si cu care ai schimbat 2 vorbe? Ii raspund frumos ca -nu,multumesc,nu sunt interesata.Domnul insista...ca -da sigur nu vreau?Ca e o sansa unica in viata...Eu deja eram plictisita si incepeam sa ma enervez.Ii raspund ca -nu,nu vreau si ca poate gaseste pe altcineva care sa profite de sansa asta unica in viata.In momentul urmator incepe sa ma faca -ignoranta...cica cum imi permit?Ca nu respect munca unui om,ca nu imi pasa de arta...ca arta sta la baza Universului...si multe altele.
Cand am vazut asa mi-a fost clar ca domnu nu e pe gardu lui sa zicem asa.Universul...arta...ce treaba are cu faptul ca nu vreau sa pozez?Eu ignoranta?Ii raspund ca -arta nu inseamna a poza pentru cineva...ca arta inseamna si muzica,teatru,literatura alea alea...si ca in mod sigur Universul o sa existe in continuare si fara poza mea.In momentul urmator m-a scos de la prieteni...probabil a considerat ca nu sunt in deajuns de in armonie cu Universul si na:)))
A doua intamplare e mai veche...de pe vremea in care nu aveam inca fb si aveam un id de copchil prostanac:)))Din ala facut la 14 ani in care nu exista nicio litera din numele tau real si in care dadeai accept la oricine:))Intra tot asa odata unu in vorba si dupa 5 minute ma intreaba daca am prieten.Ohoooo frate...da stiu ca te grabesti:))).Mi-am dat seama cu cine am de-a face si am zis sa rad putin de saracul baiat.Ii raspund asa mai trist ca nu,nu mai am din pacate.Gata asta a fost...i-am trezit interesul.-Vai dar de ce,ca esti o fata asa de draguta.Nu stiu unde m-o fi vazut el ca sunt draguta da na...Ii raspund ca am mai avut vreo 7 prieteni...dar au murit toti.Cred ca deja o lua razna:)))-Dar de ce?Cum sa moara toti 7?Imposibil...Ii raspund ca na,m-au enervat si i-am otravit cu clorura de sodiu.Cine nu stie asta e sare de bucatarie:))))Eram deja pe jos de ras:)))Imi raspunde ca asta e din chimie nu? Ii zic ca da si imi raspunde ca a facut si el chimie si ii placea,da acuma "numai" ii place.I-am raspuns ca din cate se vede nici romana "numai" ii place da na...Mai departe sincer chiar nu mai imi amintesc cum s-a terminat...stiu doar ca am ras in seara aia si ca imi voi aminti mereu conversatia aia:)))
Si da!Da,oameni buni...exista si astfel de oameni.Poate exista si mai rai de atata.Se pare ca selectia naturala inca nu functioneaza cum ar trebuie.Prin urmare intreb si eu:cate conversatii din astea ar trebui sa port ca sa zicem ca imi gasesc "jumatatea" aia de multi cautata?Nu stiu,sunt de parere ca in viata reala esti mai scutita sa iti torturezi ochii si creierul cu ce aberatii scriu unii pe net si ca macar vezi cu ochii tai cu cine discuti..Stiti ca pe net poti sa fii oricine...din pacate multi aleg sa fie prosti:)

Changes...

S-au schimbat atat de multe incat nici nu le-am mai tinut socoteala.Locuri,oameni,zambete si teluri noi.Si nu stiu cat din mine a mai ramas la fel.Ma simt atat de diferita si parca toate sunt asa de diferite.Dar nu-mi pare rau...nu,nu-mi pare.Poate sunt tot eu,cea dintotdeauna si pe care am ignorat-o prea mult timp incat am uitat de ea...
Sunt singura,poate prea singura.Si nu ma refer aici la oamenii din jurul meu.Din astia am o gramada acuma care vorbesc,si rad si vorbesc si o iau de la capat.Exact asa cum imi place mie.Dar uneori parca ii privesc si ma privesc de undeva de deasupra.Si ma vad singura.Nu stiu...poate sunt la fel de singuri ca si mine...atunci de ce nu ne intalnim la jumatatea drumului?Nici nu stiu ce vreau de la ei sincer.Defapt nu vreau nimic...vreau sa fie mereu la fel ca acuma.Dar vreau o persoana doar pentru mine.O persoana care sa isi faca griji pentru mine si care sa merite sa-mi fac griji pentru ea.Si totusi mi-e atat de frica de persoana asta si de faptul ca o sa plece la fel ca celelalte care au mai fost.Sau poate sunt prea egoista inca.Sunt.
Mi-am dat seama de diferenta dintre liceu si facultate.Dar nu v-o zic...va las sa o descoperiti singuri:)))
Si iata ca deja e a 4a saptamana de facultate.Parca a trecut o vesnicie sincer...cand m-am uitat in calendar ieri ma asteptam sa vad noiembrie,dar nu...era acelasi octombrie.Am fost atat de ocupata cu invatatul,mereu la cursuri si pe drumuri,griji pentru mancare si tot felul de alte chestii ca parca in fiecare secunda si minut din zi trebuie sa fac ceva.Si parca mereu sunt intr-o continua fuga si agitatie.Inconstienta si inexplicabila.Si uneori o ador sincer,dar am momente in care parca as vrea sa opresc 1 ora timpul in loc,sa ma asez pe o bordura de la un colt de strada si sa stau si sa privesc,sa gandesc,sa dorm cu ochii deschisi cum doar in autobuz reusesc.
Am inceput sa cad usor usor in vechiul obicei din timpul scolii.Adica multe ingropaciune sub carti,cu carti,pe carti si tot ce se poate cu carti.Dupa parerea mea chiar nu e exagerata...chiar mi se pare prea putin si sunt ingrijorata.Da cica e multa...ce sa-i faci?Tot soarece de biblioteca am ramas:))
Cel mai mult imi place anatomia si fiziologia...Aaaaa...am descoperit ce grupa de sange am! Grupa A(2) RH-,asta dupa ce m-am intepat la toate degetele de la mana stanga si la un deget de la cea dreapta:))Am intrebat-o pe doamna doctor daca tre sa trec si la alea de la picioare:)))Deci nu curgea un strop de sange din mine,radeau colegii ca am murit si nu mi-am dat seama:)))
In rest nu stiu...mi-e foarte ciuda pe mine.Ca nu stiu sa profit de ocazie,ca las momentele sa treaca pe langa mine si imi dau seama de ele si le doresc abia cand e prea tarziu.Ma urasc din cauza asta....
Va vine sa credeti ca de 3 saptamani nu am mai visat nimic?Imi doresc sa visez sau cel putin sa imi aduc aminte ce am visat...
Voi stiti de ce ne dorim tocmai atentia persoanelor care ne ignora si ignoram la randul nostru oameni pe care ii vedem ca ar da orice sa ne intre in gratii si sa le acordam atentia noastra?De ce pare mai palpitanta o chestie pe care nu o poti avea,care nu va fi poate niciodata a ta si care poate nici nu merita sa lupti pentru ea?Si de ce fugim cand cineva ne da atentie?Eu nu stiu...voi?As vrea doua palme pentru asta cateodata...

"You're Gonna Make Me Lonesome When You Go"

Facand abstractie de Miley Cyrus a carei fan number one nu sunt,dar a carei voce in melodia asta merge binisor chiar...melodia e superba.
Mi-am dat seama ca de data asta e altfel.E altfel pentru ca de data asta plec eu si ii las pe alti in urma.Mereu am fost cea care a ramas in urma,care a plans dincolo de usa inchisa si care a sperat in fiecare zi la intoarcere.I was the girl behind red door(chiar am o usa rosie).Am ajutat la facut zeci de valize si am condus tot de atatea ori oamenii la plecarea lor...in viata.Am rugat si m-am rugat de zeci de ori sa fiu si eu luata in calatoriile lor,sa ii mai vad macar o data.Oameni au plecat,oameni s-au intors...altii nu.De data aceasta mi-am facut propriile bagaje pentru noua viata.Si inca ce bagaje....Nu mai termin de impachetat, oameni buni.Nu stiu sincer cum o sa-mi duc toate hainele si lucrurile de care am nevoie,dar asta e.Avand in vedere ca nu mai vin acasa decat la vara,e necesar.Joi plec la Cluj si habar nu am ce ma asteapta....deci cam incepe sa imi fie putina frica.Dar sper sa treaca....
Apropo de facultate...cei din anul intai primesc camera la camin in ultimele 2 zile.Adica dupa ce toti prind cele mai bune camere...au zis astia sa ne dea si noua acolo o debara ceva.Sper din tot sufletul sa ma insel...pentru ca daca(scuze) camera e mai proasta decat cea pe care am vazut-o...vai mama.Sper sa apuc sa fac poze...daca nu inainte,macar dupa ce o aranjam putin.Nu stiu cand o sa mai apuc sa scriu,sper totusi ca va fi curand:)
P.S.Faceti abstractie de Miley si ascultati melodia,mie mi-a placut:)