28November

Putine persoane pot descoperi latura de nebunie din mine...putine ma cunosc cu adevarat si putine au curajul sa ma lase sa le arat cum sunt...Intr-o alta limba tu mi-ai spus sa indraznesc...putine lucruri din tine au ramas sa mai faca asta...iar eu redevin ce am fost...

Imi plac aparatele foto de tip Polaroid,adica cele in care poza iese instantaneu.As vrea sa am unul...mi se pare uneori ca prinde o parte din momentul ala,aerul,atmosfera...parca nu se compara cu astea digitale pe care le vezi pe calculator.Nici macar cele de pe film,in care esti nevoit sa scoti pozele,sa le asezi cu grija in album nu se compara cu astea.Poate pentru ca viata noastra nu e nici ea un album de fotografii in care ingropam zilnic momente pe care lasam apoi sa se aseze praful...crezand ca vor deveni mai valoroase peste timp.Nu,pentru ca viata in sine e doar o singura fotografie...in care esti norocos daca ai prins lumina cea mai buna,momentul ala special,persoana langa doreai sa fii ca sa...stii tu...dai bine in poza.Parca alta e senzatia cand tii poza in mana si simti toate emotiile pe care le traiai cand ai facut poza respectiva,simti momentul in care poza aia ti-a schimbat viata.Nu conteaza...ideea e ca as fi vrut prin pozele alea sa fi avut o parte din tine.As fi avut o parte din aerul pe care il respiram atunci,din frigul de afara,din atmosfera aia de noiembrie tarziu.
P.S.Totul se inchidea la ora 11...dar am plecat pe la 9.As fi avut timp poate sa fac o poza din asta memorabila...dar cine ar fi stiut?

Daca m-ar intreba cineva de cine imi este dor probabil m-ar considera putin nebuna...sau pe langa subiect.Mie nu imi este dor de persoanele pe care le-am cunoscut candva,de persoanele care au plecat din viata mea,a fost decizia lor oricum,nu imi este dor de ele.Imi este dor de o persoana pe care nu o cunosc.Imi este dor de Acea persoana.As vrea sa o las in sufletul meu o vreme,sa se joace in voie,sa il modeleze dupa bunul plac,apoi intr-o zi sa o scot din el.As vrea sa vad cum ramane sufletul meu in urma ei.

Nu e nimic bun pe blogul asta.Numai chestii nasoale,plangeri de mila,nemultumiri...mii de chestii care s-au destramat in timp si care nu o sa se mai refaca niciodata,prea multe ganduri spuse printre randuri,multe lucruri spuse fara sens doar de dragul de a fi spuse,multe lucruri a caror sens putin il pricep si pe care si eu as vrea sa il uit. Nici nu stiu ce incerc sa fac...as vrea sa scriu despre tine,dar ma gandesc ca ar fi gresit.Despre toti care am scris aici au plecat.Oriunde.Tu nu esti aici deci nu ai avea unde sa pleci,dar ai putea sa vii.As vrea sa scriu despre tine,dar e singurul lucru pe care nu pot sa il fac.As putea totusi sa scriu despre ce nu stiu despre tine,dar nici asta nu stiu,nu pot.Tu esti o dovada clara ca nu am nimic concret,ca nu stiu nimic si ca trebuie sa fac o alegere daca sa mai sper sau nu,daca ceea ce fac este o minciuna,daca sa mai astept ceva...candva.Tu devii o dovada ca orice speranta poate deveni o minciuna pentru propriul suflet,o minciuna in care te obligi sa crezi,sau poate ramane o speranta...frumoasa..de care sa te legi mereu.
Am zis ca nu o sa scriu despre tine si deja o fac.Dar o sa scriu despre tine prin mine.
Tu ma faci mereu o persoana mai buna,o persoana mai optimista...tu ma faci sa visez.Ma faci sa visez si sa cred in vise si sa cred ca ele se pot si implini.Cand?Asta nu imi spui niciodata,dar ma inveti sa nu renunt niciodata sa cred ca o sa ma cauti intr-o zi.Apoi se intampla ceva si revin la realitatea asta...asta in care tu nu mai ai aceeasi forta pentru ca nu esti langa mine.
Stii...atunci cand o sa ne intalnim(surprinzi optimismul?) o sa fii surprins de cate ori m-am gandit la tine,de cate ori te-am luat cu mine in gand,in momente grele in care simteam ca as vrea ca tu sa fii inca o persoana pe care nu voiam sa o dezamagesc,dar si in momente bune,in clipe de fericire in care as fi dat orice sa fii atunci cu mine si sa fii mandru de mine.Mi-am imaginat deseori cum ar fi sa se intample asta.
Tu ma faci sa nu pot spune,sa nu pot scrie niste banale de cuvinte care nu se vor banale.

                                                                                                                                                               

Ca o lumina vii inspre mine,ma atingi...si ca un intuneric ma impiedici sa deschid ochii.Si totusi stiu mereu cand pleci.
Eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale...Eu,eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale...Dar geamurile...mi-au inghetat fara rost in ierni de asteptare....
As fi vrut sa nu iti fi dat niciodata drumul la mana.

Am sa incerc in fiecare zi sa nu mai gandesc nimic despre tine.Tot ce mi-as fi dorit era o singura zi in care sa te cunosc.O singura zi in care sa imi arati asa cum esti tu defapt...si sa imi distrugi orice asteptare,orice vis si orice imagine pe care mi-am facut eu despre tine.Sa distugi tot,sa calci in picioare imaginea aia si sa fii altfel...sa fii tu.O zi in care sa fii tot ce nu mi-am dorit sa fii.Asa ar fi fost mult mai usor.Si de preferabil ar fi ca ziua aia sa fie azi.Dar am uitat...tu,cel diferit de imaginea mea despre tine...tu nu implinesti vise.

Aici oamenii intreaba de tine.Defapt gresesc...intreaba de tine daca existi,daca esti tu pentru mine.Iar eu nu stiu ce sa le spun si tac.Tac si ascult si apoi imi dau seama ca nu esti pentru ca n-ai fost niciodata,dar pentru prima data as fi dat orice ca sa fii.

Changes...

S-au schimbat atat de multe incat nici nu le-am mai tinut socoteala.Locuri,oameni,zambete si teluri noi.Si nu stiu cat din mine a mai ramas la fel.Ma simt atat de diferita si parca toate sunt asa de diferite.Dar nu-mi pare rau...nu,nu-mi pare.Poate sunt tot eu,cea dintotdeauna si pe care am ignorat-o prea mult timp incat am uitat de ea...
Sunt singura,poate prea singura.Si nu ma refer aici la oamenii din jurul meu.Din astia am o gramada acuma care vorbesc,si rad si vorbesc si o iau de la capat.Exact asa cum imi place mie.Dar uneori parca ii privesc si ma privesc de undeva de deasupra.Si ma vad singura.Nu stiu...poate sunt la fel de singuri ca si mine...atunci de ce nu ne intalnim la jumatatea drumului?Nici nu stiu ce vreau de la ei sincer.Defapt nu vreau nimic...vreau sa fie mereu la fel ca acuma.Dar vreau o persoana doar pentru mine.O persoana care sa isi faca griji pentru mine si care sa merite sa-mi fac griji pentru ea.Si totusi mi-e atat de frica de persoana asta si de faptul ca o sa plece la fel ca celelalte care au mai fost.Sau poate sunt prea egoista inca.Sunt.
Mi-am dat seama de diferenta dintre liceu si facultate.Dar nu v-o zic...va las sa o descoperiti singuri:)))
Si iata ca deja e a 4a saptamana de facultate.Parca a trecut o vesnicie sincer...cand m-am uitat in calendar ieri ma asteptam sa vad noiembrie,dar nu...era acelasi octombrie.Am fost atat de ocupata cu invatatul,mereu la cursuri si pe drumuri,griji pentru mancare si tot felul de alte chestii ca parca in fiecare secunda si minut din zi trebuie sa fac ceva.Si parca mereu sunt intr-o continua fuga si agitatie.Inconstienta si inexplicabila.Si uneori o ador sincer,dar am momente in care parca as vrea sa opresc 1 ora timpul in loc,sa ma asez pe o bordura de la un colt de strada si sa stau si sa privesc,sa gandesc,sa dorm cu ochii deschisi cum doar in autobuz reusesc.
Am inceput sa cad usor usor in vechiul obicei din timpul scolii.Adica multe ingropaciune sub carti,cu carti,pe carti si tot ce se poate cu carti.Dupa parerea mea chiar nu e exagerata...chiar mi se pare prea putin si sunt ingrijorata.Da cica e multa...ce sa-i faci?Tot soarece de biblioteca am ramas:))
Cel mai mult imi place anatomia si fiziologia...Aaaaa...am descoperit ce grupa de sange am! Grupa A(2) RH-,asta dupa ce m-am intepat la toate degetele de la mana stanga si la un deget de la cea dreapta:))Am intrebat-o pe doamna doctor daca tre sa trec si la alea de la picioare:)))Deci nu curgea un strop de sange din mine,radeau colegii ca am murit si nu mi-am dat seama:)))
In rest nu stiu...mi-e foarte ciuda pe mine.Ca nu stiu sa profit de ocazie,ca las momentele sa treaca pe langa mine si imi dau seama de ele si le doresc abia cand e prea tarziu.Ma urasc din cauza asta....
Va vine sa credeti ca de 3 saptamani nu am mai visat nimic?Imi doresc sa visez sau cel putin sa imi aduc aminte ce am visat...
Voi stiti de ce ne dorim tocmai atentia persoanelor care ne ignora si ignoram la randul nostru oameni pe care ii vedem ca ar da orice sa ne intre in gratii si sa le acordam atentia noastra?De ce pare mai palpitanta o chestie pe care nu o poti avea,care nu va fi poate niciodata a ta si care poate nici nu merita sa lupti pentru ea?Si de ce fugim cand cineva ne da atentie?Eu nu stiu...voi?As vrea doua palme pentru asta cateodata...

Sfarsit.Si de la capat...

Am revenit...si nu cred ca mai plec undeva pentru o foarte lunga perioada.Va spuneam in postarea trecuta ca am fost la Cluj pentru inscrierile la facultate.Ei bine,acum m-am intors....cu vesti bune:)M-am inscris la Facultatea de Studii Europene-Relatii internationale(admitere cu dosar) si la UMF Cluj-Balneokinetoterapie(admitere cu examen).Si am intrat...la amandoua la buget.Am ramas la buget la UMF si la taxa la cealalta,stiti ca nu puteti face decat o facultate la buget...cealalta e automat la taxa.De ce am vrut si la cealalta la taxa?De ce nu?Nu se stie niciodata ce poti descoperi...poate nu o sa imi placa in cealalta parte...mai bine sa ai un back-up plan.O sa fie greu...asta mi-e clar si foarte clar...dar exista doar o singura sansa pe care o jucam in viata asta.
Pentru cei care probabil nu stiu ce inseamna kinetoterapie sau isi imagineaza ca este vorba de facut masaj...caci am intalnit o groaza de oameni care asta inteleg ei prin kinetoterapie,vreau sa va lamuresc.Kinetoterapia nu consta in masaj,ci in miscare,in exercitii fizice care redau functionalitatea unui membru accidentat de exemplu.Aveti aici mai multe detalii ca sa va puteti face o idee despre ce e vorba.Dar in niciun caz masaj:)
In rest ce as putea sa va mai zic...incep si eu in sfarsit vacanta.Nu prea am planuri,nu prea am cu cine, deci...orice sugestie,idee este binevenita.Prin urmare nu se anunta o vara foarte palpitanta.
Nu uitati de pagina Carti citite de unde va puteti inspira pentru noi carti de citit vara aceasta si imi puteti lasa sugestii de carti pe care voi le-ati citit si care v-au placut:)
Era sa uit...urmariti Jocurile Olimpice de la Londra:)
Voi ce planuri aveti pentru vara asta?

Care-i treaba cu Februarie?

  

Sa va spun sincer...Februarie,pentru mine,face parte din lista neagra pe care se afla Septembrie.Pur si simplu nu imi place aceasta luna,parca a fost mereu cea mai friguroasa,cea mai umeda,cea mai lipsita de farmec.Nu are rost sa mai vorbim de frig cand digeram la propriu.Februarie m-a prins pe picior gresit,bolnava si prin urmare ultimele 2 zile nu am mers la scoala.Cica este si epidemie de rubeola/rujeola in scoala.O fi...nu-mi pasa...am facut cand eram mica toate bolile care se puteau face.Gen avem di tati:))
Am observat ca au aparut deja tot felul de chestii legate de Ziua indragostitilor.Se putea oare sa nu?De asta nu-mi place Februarie.Ca are stampila asta de sarbatoare comerciala si ca primul lucru la care te gandesti cand spui Februarie este asta.Cei drept cam toate lunile au chestia asta...Ianuarie cu reducerile:)) Martie cu 1 Martie,Aprilie cu Ziua pacalelilor...dar parca nu ti le baga nimeni pe gat cum se intampla in Februarie cu porcaria asta.De ce oare? As vrea,pe bune,deci chiar as vrea sa cred ca e din cauza ca lumea e indragostita si ca vrea sa-si exprime iubirea,dar fratilor...ce au celelalte zile?De ce sa-ti arati iubirea intr-o zi in care o face toata lumea in loc sa fii original si nu stiu, sa o sarbatoresti cand celalalt se asteapta cel mai putin?N-are rost sa mai continui cu asta...cred ca o sa fac o alta postare dedicata acestei zile daca e vorba de dedicatii pana la urma:)))
Eu nu am o luna preferata...sa zic de exemplu frate deci imi place August de mor...nu,n-am asa ceva...am unele momente care imi plac si pe care le rememorez.Din pacate nu gasesc chiar pentru toate lunile...asa ca incerc sa-mi aduc mai des aminte de cele pe care le am.Dar voi?Aveti vreo luna preferata?

                                                                           De un lucru sunt sigura: nu-mi place Septembrie si Februarie

Cum?

 
Cum sa inveti la biologie daca ai melodia asta in cap??   o ador:x
In rest aceleasi banalitati

Uite ce ma asteapta pe pat:((((((

Intrebare!!!!Alta intrebare!!!!:)))

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala: Iasi sau Cluj???Ce ziceti?
Ok...deci eliminam Iasul...si aducem Tg.Mures ca a doua varianta...ce mai ziceti acum?





Veche:de atunci s-au mai schimbat:)) 

Si unde o sa pleci cand n-o sa te mai suporti?

Daaaa....deci ideea e ca plec cateva zile...undeva...Si nu,nu stiu cand ma intorc si cum ma intorc...Sper ca mai bine...Si nu,nu o sa-mi simta nimeni lipsa,stati linistiti..O sa doarma toti la fel,o sa manance toti la fel si o sa...exact la fel.O sa postez ceva cand ma intorc...poate niste ganduri noi...pana atunci paaaa

Stiu ca nu am mai postat nimic de ceva vreme,dar scoala ma dispera destul asa ca fiecare minut liber ori il citesc,ori il dorm...ori ies din casa sa imi oxigenez creierul:)Asa ca(probabil din lipsa de oxigen)nu am nicio idee cum as putea sa fac o prezentare de caz de studiu la "Romanul psihologic in perioada interbelica".....As vrea,daca are careva vreo idee sa ma inspire si pe mn:))Da!chiar atat de disperata sunt!!!:))))Stiu ca nici exprimarea nu e probabil cea mai coerenta...

Hello,December

Si uite ca a venit si Decembrie,a adus zapada,frigul si spiritul sarbatorilor de iarna.Ce tot vorbesc eu aici?Eu si sarbatorile de iarna?Daaaa...chiar nu am chef de aceleasi clisee care ne fac mai buni,mai...nici nu mai stiu cum.Nu inteleg o chestie?De ce tre sa fim mai buni doar pentru ca vine Craciunul?A si in restul timpului poti sa fii o javra,da totul se indreapta cand vine Craciunul...Sarbatorile nu au fost niciodata pentru mine.Pur si simplu,nu stiu nu ma fac mai fericita sau mai buna,nu ca as da pe din afara in restul timpului.Doar ca ma simt al dracului mai singura si ma apuca nervii.Nervi pe orice,oricine,nu fac exceptii.Si uite asa ajung sa ma injur singura prin casa,sa bocesc ca-s idioata in restul timpului si ca nici de Craciun nu pot sa fiu altfel.Asa ca am decis fara sarbatori,pot trai si fara.Nu ca in anii trecuti am excelat de bucurie pentru ele.Da,si acuma probabil o sa-mi zici ca vai sarbatorile de iarna,Craciunul sunt cele mai frumoase sarbatori si ca merita sa le sarbatoresti cu familia,sa impodobesti bradul,sa faci mancare,sa mai nu stiu ce o sa mai scorniti.Nu imi pasa...chiar nu ma impresioneaza nimic din toate astea.Ati vazut cam cum sta treaba cu familia,la brad ma uit doar cand il face mama si vai se mira din 5 in 5 minute ca e asa de frumos.Bine femeie,acuma poti sa taci ca ma disperi?Ma doare undeva de brad ca ma uit la el acuma si dupa poate sa danseze ca nu imi pasa...si ar trebui sa o faca pentru totii banii pe care ii bagi in el.Si acuma faza cu mancarea,cand nici nu ma ating de ea ca e la toti aceeasi si stau pur si simplu si rabd de foame da tot nu-mi vine sa ma ating de ceva.Singura chestie care imi place e cand vin colindatorii.Da stai frate ca nu orice fel.Imi plac tancii aia mici care abia vorbesc,da cik ei canta.Is adorabili.Si mai este o chestie...cadourile...imi plac cadourile recunosc,imi place sa fac cadouri,da niciodata nu primesc ce mi-as dori.Asa ca prefer sa mi se dea bani si sa-mi iau eu ceva...ce stiu eu ca-mi trebuie,ce mi se nazare mie ca as vrea.
Si hai totusi sa nu fiu rea si sa zic ca nu imi place Craciunul.Imi place,doar ca nu pot sa-l simt cum o fac altii.Cand ii vad pe toti cas asa de bucurosi doar findca e Craciunul mi se face rau,si daca ii intrebi de ce is asa de fericiti si incepi sa le insiri toate probleme tot zambetul ala fals,tamp pe fata o sa-l aiba doar ce naiba e Craciunul.De Craciun tre sa zambesti ca tampitu si sa sari in sus de bucurie,sa bei si sa mananci pana ajungi la spital si cam atat.Ce-mi place mie sa fac de Craciun?Sa ma lamentez frate...asa cu o fac si acuma doar ca in gand.Sa ma plang cat de idioata sunt,ca mi-am ratat existenta,ca s-a mai dus un an si tot la fel ma gaseste si Craciunul asta,sa ma plictisesc si sa ma oftic pe oamenii care stau si o freaca la TV.Ma apuca dracii de Craciun,ca nici sa ma duc undeva nu ma trage inima,de ex la patinoar sa se izbeasca toti in mine,dar nici sa stau in casa de una singura nu vreau.Si duc asa un razboi intre cele doua personalitati ale mele si trece si Craciunul.Si dupa Craciun stau si ma gandesc ce am facut de Craciun,si imi zic asa de consolare ca “mi-am facut planuri”.

Ce fac anu asta de Craciun?Pai primele 2 zile “imi fac planuri”,poate ma duc pe la Diana sa ne facem planuri impreuna,ca si ea e in aceeasi situatie,iar a3a zi mergem ca nebunele la Alex sa-i inauguram camera.

A nu am zis cum simt eu Craciunul.Pai..nu stiu...cel mai tare ma enerveaza de Craciun e ca imi vin amintiri ce nus tocmai placute,ca stau mereu si ma gandesc cum au fost celelalte si imi dau seama ca nu au fost mai bune ca asta,da nici nu fac nimik sa-l schimb pe asta.Adica as vrea da parca nu pot trece peste,si ma apuca bocitul si uite asa repetem figura.Bine,nu fac doar asta...adica nu ma gandesc doar la trecut,ma gandesc si la ce as vrea de la anu care o sa vina,da asta e in alta postare,stau pur si simplu si ma gandesc la chestii de-ale mele.Si dupa ma duc si o sun pe Diana care face acelasi lucru si incepem sa palavragim si sa radem ca nebunele si uite asa Craciunul devine fain.Si ne apuca si pe noi iesitul din casa si incepem sa mergem aiurea,fara tinta prin oras,inghetam de frig si ne ingheata si zambetul ala pe fata care la noi nu e tamp pentru ca nu afirmam niciodata o fericire iesita din comun,ca inca mai ramanem la realitatea pe care unii o cunosc iar doar dupa astea 3 zile(si eu te iubesc Diana :)) ).Happy end.

P.S:Si in mod normal as gandi tot asa,doar ca azi starea a fost amplificata de anumite chestii.Si pur si simplu mi-am gasit obiectul pe care sa-mi vars nervii,si oricum vroiam de mult sa scriu chestiile astea.Si nu vreau sa ma intelegeti gresit,chiar imi place Craciunul,si chiar incerc sa ma schimb,sa imi placa mai mult da se trezeste mereu cineva care sa-mi dea in cap si sa se duca toate planurile mele.Asa ca am inceput sa nu mai incerc,sa las totul asa cum e...cand o sa ma simt eu in spiritul Craciunului atunci o sa-l sarbatoresc ca toti ceilalti,ca mine.Il fac la vara in Iulie...glumesc:))Si spre final, ca P.S asta mai poate continua inca pe atat, as vrea sa-mi spuneti  ce inseamna Craciunul pentru voi si cum il sarbatoriti.

Ce faci?

E greu.Chiar imi vine greu sa scriu despre unele subiecte,desi sunt in afara situatiei.E greu pentru ca viata e atat de cruda uneori incat dor si unele situatii in care nu esti implicat,si incepi sa iti pui mii si mii de intrebari,incerci sa gasesti raspunsuri si te sperii ca sunt atat de putine.Ce faci cand persoanele pentru care contezi cel mai mult pleaca,iar tu ramai in urma stingher si nici nu stii unde sa privesti,pentru ca si aia s-ar putea sa doara,si ca viata nu e asa de trista din cauza ochelarilor?Cand e mai rau decat atunci cand te-ai pierdut cand erai mic si ai tai s-au intors dupa tine?Ca acum nu se mai intorc niciodata?Cand doare mai tare atunci cand esti tu ala care ramane in urma,si ca cel care a plecat in loc de sfaturi ti-a lasat datorii?Cand din poza de pe dulap din patru au ramas doar doi?
Ce simti atunci?Ura,dezamagire,durere,mila?Asta simt eu involuntar de vreo 2 zile pentru o situatie straina mie.Mi-e mila,mi-e atat de mila de o persoana pe care practic nu o cunosc incat imi dau lacrimile uneori si ma apuca disperarea.Mi-e frica ca mi s-ar putea intampla si mie si ca oare situatia mea in ce fel ar fi mai diferita?Si simt ura pentru ca imi dau seama ca nici nu mai stii in ce sa crezi,ca la naiba, toti te dezamagesc si ca...pleaca...
Si unde il gasesti atunci pe Dumnezeu,ca in tine parca nu mai e de mult si in biserica e atata de rece?Si el de partea cui e in toate astea?
Ce faci cand te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca nu stii pe ce sa pui mana si ca viitorul tau,pana atunci incert,acuma e practic inexistent?Si ca mai ai inca unul de hotarat,si ca trebuie sa iei viata in maini si nici macar nu stii ce-i aia?Cand geamul gri parca e mai aproape,iar sticla rece ar durea atat de tare pe pielea ta?Cand iti dai seama ca esti treaz,ca nu visezi si ca nu ai pus o picatura in gura?Ce faci cand fiecare fapt al tau pentru a atinge o aspiratie normala se transforma intr-o tragedie intr-o tara ca asta?Ce faci cand iti dai seama ca nicioadata nu va mai fi la fel, si ca oricat ai incerca tu sa crezi ca ei te vor veghea de acolo de sus, nu le vei mai auzi niciodata vocea care iti va spune chiar si acel rastit”Treci la invatat!”,cand niciodata mana lor nu va mai fi pe umarul tau,cand pur si simplu si gandurile tale dor?Ca n-o sa mai fie pur si simplu.Si nu intelegi un cuvant din toate astea desi incerci sa traiesti cu ele.Ce faci cand iti dai seama ca parca nici amintirile cu ei nu mai sunt chiar asa multe si tu in cate de-ale lor ai fost?
Toate astea sunt cu adevarat apogeul disperarii nu “marile probleme existentiale”cu care ne confruntam noi.Eu nu stiu ce as face....probabil as iesi pe strada si as incepe sa tip de durere.Si ma ingrozesc la gandul ca o sa ramana doar un tipat gol,pentru ca problema nu e atunci cand tipi ci cand nu te mai aude nimeni.Atatea intrebari...la cate ai raspuns?

” O tragedie este un mijloc prin care supravieţuitorii pot învăţa ceva, nu un ghid de comportament “.Robert Kennedy ( 1925-1968 )

Ori suntem golani,ori nu mai suntem?

In sfarsit s-a terminat si saptamana asta...a fost de groaza cu 2 teste,la mate,respectiv bio.Ce s-o mai dregem....vineri a fost teroare.Mai teroare ca deobicei,avand in vedere ca la chimie nu am dat testu' "de fiecare ora".Da' visu' nostru s-a spulberat repede cand a urmat Tic-ul,unde cik aveam de gand sa mai repet odata pentru bio.Da, repetat pe dreku, ca a inceput "scumpul"nostru dirig sa urle cat il tineau plamanii ca,vai !nu lucram fisele si ca ne repetam pentru bio.Da cum se poate asa ceva?Da chiar suntem nesimtiti si el in 16 ani nu a mai vazut o asemenea clasa!Ca la bac competentele digitale sunt obligatorii si ca daca ne da un test nu stim nimc.Ei nu mai fi tu asa de sigur...si de aia fac Ecdl ca sa nu mai dau competentele alea.Si din cate stiu, tu primesti bani pentru asta, asa ca nu mai urla ca nu ma impresionezi.Si ma doare pe mine undeva de fisele tale.Sunt la chimie-bio nu la mate-info deci bio is the first so get a fuckin' life and let me live mine!

Bine frate si tre sa urli in halul ala?Asa, ca pe camp...ca la tara...Daca nu iti convine poti sa ne lasi ca nu plange nimeni dupa tine fii sigur.Da si incepe sa urle si mai tare si ii spune unui coleg nou venit ca daca nu ii convine nu trebuia sa vina in clasa asta.Alooooo nu a venit pentru tine,e liber sa vina la orice profil si nu te freaca pe tine grija de ce a venit...A venit sa invete, nu sa te vada pe tine cum te dai in spectacol si urli ca nebunul.Faza tare a fost la sfarsit cand mai aveam 4 minute pana la pauza si dupa ce a tipat toata ora hai acum apucati-va si repetati la bio.Ei ,ar parea dragut daca nu ar fi inceput sa urle si mai tare si sa-l ia cu palpitatii ca deh' omu e expresiv si traieste totul cu pasiune si nu ar fi prima data cand ar lesina la ora cat de crizat e.Si vaiiii ce o sa zica doamna directoare ce e cu clasa asta?Wake up man...are treburi mai importante de facut decat sa te asculte pe tine si sigur o doare fix in cur de ce ai tu de zis de noi...Si pe noi la fel de ce are ea de zis.Deci sentimentul e reciproc,nu avem nicio problema,putem pleca acasa:))Si cik nu se trage el de sireturi cu noi.Nu,ca da daca te trag de sireturi lesini si te iau si convulsiile.

Ei si asa am iesit cu totii din clasa dupa ora de TIC,fie binecuvantata ca nu mai dau pe la ea,cu o durere imensa de cap la propriu.Si urma mate,unde am aflat ca dirigu e cel mai productiv "gossip girl"ever.In 5 minute toata cancelaria a aflat de "marea noastra isprava".Si a aflat si profu de bio care ne-a binecuvantat cu un test pe cinste.Da' ce sa mai stii tu cai ascendente,cai descendente,fascicule spinobulbare dupa ce Doby urla la tine o ora?

Am facut bine la test,da' durerea de cap tot nu a disparut si nici nu puteam adormi cand am venit de la scoala ca ii auzeam tignalul lui Doby care cu "manutzele fremantande" se gandea ce puii mei o sa zica directoarea.

Wake me up when september ends...

Stii ziua aia cu soare care cica trebuia sa dureze pana in Septembrie tarziu?Ei bine,ieri mi-a fost clar ca s-a terminat.Da,s-a terminat...si ziua si Septembrie si noi si tot.Tot ce a fost si n-a fost,tot ce ar fi putut sau nu fi.Am redevenit aceeasi straini...
Au ramas in urma doar cateva amintiri,dragute ce-i drept,si cateva promisiuni.Si alea cica nu s-au uitat,doar fac pe-a proastele.Pana cand?Pana cand o sa se termine si “septembrie” dintre noi.
Urasc luna Septembrie.O urasc ca mi-a furat vara,o urasc ca mi-a adus scoala si ca te-a rapit si pe tine.Defapt urasc ca te-a adus mai aproape.Trebuia sa ramai acolo departe de mine.O urasc pentru ca am avut mereu dreptate in legatura cu ea.Ma deprima,ma distruge,ma alunga de mine...
Ma urasc pe mine.Defapt urasc faptul ca unele persoane au avut dreptate...fiecare la momentul ei.Urasc ca mama,din nefericire,are tot timpul dreptate si ca la naiba nu e prima data.Da’ pana la urma si ei i-ai parut ceva mai normal si a revenit la aceeasi opinie cu mine.Soo bad...Urasc ca voi ati avut dreptate, si tot din nefericire doar cu partea negativa a intregii povesti si ca la un moment ati crezut mai mult ca mine.Ma urasc ca azi mi-am dat seama cat de putin doare toata chestia,si ca defapt nu doare mai putin ci doar m-am obisnuit eu cu durerea si sfarsiturile gen.Nu e prima data si aproape sigur nici ultima.Este prea “eu”toata treaba cu sfarsitul ca sa se termine asa de prompt.Oricum pentru asta o sa fac o alta postare...
Nu te urasc caci in fond nu mi-ai facut nimic.Imi pare atata de rau insa ca ai fost atat de bun cu mine,si pentru asta te admir, si acum faci asta.Parca nu ai fi tu....Septembrie te-a schimbat.Nu mai cunosti oameni si te ascunzi chiar si de mine.O sa-mi fie dor de tine...de serile de vara in care prima intrebare era “de ce nu sunt stele?”,de grijile fata de mine,de promisiuni,de pisici,de “vise placute”,de tot.De tine.Daca te-as ura, pentru asta ar fi.Ca mi-ai dat toate astea fara sa ceri nimic in schimb si tot atat de usor le-ai luat inapoi.Noi nu ne mai cunoastem....noi nu mai promitem...noi nu mai suntem copii.Am crescut in Septembrie si am crescut tristi.
Urasc faptul ca s-a terminat totul,dar absolut totul inainte sa inceapa.Si nu sunt sigura de ceea ce am pierdut din tine.Si mi-e frica...mi-e frica ca desi lucrurile ar reveni la normal nu ar mai fi acelasi lucru.O sa ma astept oricand la asta si daca pana acum am asteptat atat sa imi dau seama,data viitoare nici nu o sa mai incerc sa imi dau seama.De absolut nimic.
Si inca o chestie...nu mai vreau sa vorbesc despre tine.E ultima data.Si ultima data cand ceasul e fix.O sa-l urasc si pe asta de-acum.O sa urasc totul.O urasc pe Diana,copilul blond,crescut in Septembrie vechi de tragedii si mai vechi.Si nu o sa mai fiu niciodata ea.Poate nici nu o mai cunosc deja.Si da eu plec,tu mai ramai.Dorinte?Le-am postat si pe astea...aleas toate.Tu ai fost dorinta altora.Si poate asta a fost greseala mea...De-acum e "Septembrie,luni"...Goodbay my lover,goodbay my friend....

Perechi de cate 2

Incep prin a ma plange ca s-a terminat vacanta si ca ultimele saptamani au fost naspa avand in vedere vremea de afara.Asa ca am ajuns sa stau in pat si sa citesc cate o carte pe zi,revenindu-mi astfel “gustul” pentru citit pe care l-am pierdut odata cu venirea vacantei.Intr-una din zile am citit “Nunta” de Nicholas Sparcks.O carte superba,continuarea unei alte carti superbe “Jurnalul unei iubiri”a carei ecranizarea a fost dupa parerea mea exceptionala.Ce rol au toate astea? Au,pentru ca m-au facut sa ma gandesc daca exista asa ceva,o astfel de dragoste si daca exista suflete pereche.Sa luam ambele situatii:
-exista:daca exista de ce nu toata lumea si-l gaseste?Adica asa ar fi logic.Si de unde stie ca ala e sufletul lui pereche.Ma face sa ma gandesc.Daca singura persoana de pe lume ar trai in celalalt colt al lumii si tu nu ai intalni-o niciodata?Sau daca deja ai lasat-o sa plece si nici macar nu te-ai uitat o clipa inapoi?Sau ca poate treci in fiecare zi pe langa ea,iei acelasi autobuz dar coborati la diferite statii?Sau ca poate a murit deja si ca tu nu o sa stii niciodata acest lucru si o sa cauti pierduta ceva ce nu mai exista?Ma sperie....ma sperie gandul ca poate sunt oarba,ca poate iubesc persoana gresita si ca nu o sa aflu decat cand va fi prea tarziu sau poate niciodata.Dar imi trece...poate prea usor...viata nu poate fi asa de cruda si ca intr-un fel sau altul ne da de inteles care sunt persoanele cele mai potrivite pentru noi.Pentru ca ele te vor accepta asa cum esti,vor fi mereu acolo cu tine indiferent cat de tare le vei rani.Sper
-nu exista:nu cred ca exista persoane facute special pentru noi.Exista doar persoane pe care le iubim,care ne iubesc,persoane pe care le iubim si nu ne iubesc.Persoane carora le acceptam orice cu indiferenta si care daca ne iubesc vor deveni intr-un sfarsit sufletele noastre pereche.Cu toate acestea mi-e greu sa cred ca cineva poate iubi atat de mult si ca exista o astfel de dragoste si astfel de oameni.Caci in sfarsit fiecare avem un interes bine ascuns.Poate exista...doar in carti.Oricum o sa citesc in continuare si o sa va anunt daca am intalnit vreodata asa ceva.

Stop cadru.Punct...si poate de la capat

Mi-am dat seama ca pun prea mult suflet la tot,sau ca poate nu pun si sunt o persoana rece,greu impresionabila de suferinta celor din jur.Poate ca sunt din ambele bucati,gemeni pana in varful firelor de par,ce se incretesc enervant sub umezeala zilelor de toamna.Poate ca traiesc o clipa fara sa insemne ceva,sau poate ca ea inseamna mai mult decat imi pot eu imagina.Poate scriu cuvinte ce dor direct pe pielea ta si nici macar nu clipesc pentru durerea ta.Oricum ar fi,cert e ca pun prea mult din sufletul si timpul meu pe acest blog,si imi iubesc avatarul creat prin prisma lui.Aici iubesc,aici sufar,aici tai si crut,aici scriu minciuni ale caror raspunsuri doar inima le stie.Repet a nu stiu cata oara ca zic prostii,accept si merg mai departe.Dar,chiar si prostiile astea au un sens,desi au devenit ceva exterior mie,o dependenta ce satisface o cautare spre nicaieri.Ce caut?Imi e greu sa raspund,atat timp cat am senzatia ca blogul a luat viata si cauta in continuare pentru mine acel nicaieri in care dependenta sa se transforme in creatie.De orice fel.Sau poate ca ma insel si o iau de la capat,de acolo de unde nu stiu ca am ramas vreodata.Stau cu ochii inrositi,cu mainile mangaind tastatura si privind foaia goala.Scriu cuvinte haotice,idei ce se pierd la fel de repede cum au luat viata.O scurta viata,a carei destin il insir pe foaie si il conduc unde nici mintea mea nu stie.Spre nicaieriul din ratiunea inimii pe care ratiunea mintii nu o cunoaste.Si punct.Astfel am distrus tot ce am avut pana acum,dandu-mi seama ca defapt sunt eu,eu conduc aceste cuvinte,acest blog.Ca sunt eu cea care da viata acestor cuvinte,acestor ganduri,si tot eu sunt cea pe care le asculta.Si apoi mai sunteti voi.Voi cei care cititi,voi cei care nu cititi dar scrieti la fel ca mine pentru voi.Si atunci?Sunt eu la fel ca voi sau sunteti voi la fel ca mine?Suntem noi la fel ca noi?Uita de asta.Nu-mi raspunde.Nu ma intereseaza.La urma urmei am fost doar eu,voi,noi si cateva cuvinte.Si alte mii de ganduri nescrise care au murit.
Poate e vina mea.Poate la fel cum am dat viata acestor idei,acuma le iau viata,inspiratia si nu mai pot scrie.Si poate ca nu mai are rost sa plang,caci va mai fi de plans,iar acest blog va fi tot aici.Asteptandu-ma pe mine,sa vin sa ii dau din nou speranta,sa ii repar chitarile dezacordate lasate in urma pasilor mei alungati de...neputinta?o moarte subita a unui avatar incert?Si vreau sa ma opresc aici,caci as mai putea scrie inca 10 mii de prostii pe care apoi le-as sterge.
Si aici se termina totul.Bine,o pauza pana cand inspiratia va bate din nou la usa ratiunii.A mintii si a inimii.Mai promit doar o postare...nimic serios.Asa...in loc de ramas bun.