Viata ca un platou cu fursecuri....

I hope...

“I heard that you’re settled down,
That you found a girl and you’re married now,
I heard that your dreams came true,
Guess she gave you things
I didn’t give to you,
Old friend, why are you so shy?
Ain’t like you to hold back or hide from the light”


Stateam ieri si ascultam melodia asta si ma gandeam...Ma gandeam la tine si cat de bine o sa se potriveasca versurile astea peste cativa ani,cine stie cati.Ma intreb unde voi fi atunci,unde vei fi tu,cu cine si daca o sa merite.Nici nu stiu daca ar trebui sa fiu trista sau bucuroasa,daca ar trebui sa plang sau sa accept unele situatii de acum si din viitor...sper doar sa ma pot bucura atunci pentru tine.Sper doar sa merite tot ce ai facut....atunci o sa promit si eu ca nu o sa te urasc...

Viata ca un platou cu fursecuri....

"cred, nu pentru că am nevoie să cred, ci pentru că la sfârșit, al unei zile sau ale unei vieți, nu rămâne decât un singur lucru, pe care să îl iei cu ține. amintirea unei iubiri, a unei nopți, a unei atingeri. cred, pentru că la sfârșitul unei zile, nici una dintre perechile de pantofi Louboutain sau McQueen, nici una dintre poșete, nici unul dintre inele, și nici bolidul din fața casei, nu te vor face să zâmbești sau să adormi liniștită. și nimic din toate astea nu va mai părea la fel de strălucitor, dacă și când, vei pune singură capul pe o pernă într-un pat imaculat și gol."
Sursa

Pentru ca uneori cuvintele altora citesc pur si simplu din sufletul meu mai bine decat mine...

Viata ca un platou cu fursecuri....

Pick me

Daca nu stii de ce moarte vrei sa mori....alege-ma pe mine,alege-ma pe mine....

Viata ca un platou cu fursecuri...

We lost

Cred ca la un moment dat amandoi am vrut sa ne pierdem urma,umbra.Asa cred ca ne-am gasit noi doi.Am inceput sa ne pierdem unul in altul in incercarea de a ne regasi.Ne-am pierdut fiecare in alt trup,in alti ochi,mai noi,mai veseli,mai verzi.Ne-am pierdut si pe alte buze,pe negatii diferite de data asta,pe cuvinte cu totul si cu totul alt sens.Ne-am prins de alte maini si ne-am pierdut,ni s-au desprins sireturile pantofilor si am ramas in urma....Am incercat alte banci,alte trucuri,alti umeri,alte buze.Am incercat si alte tigari,alt pervaz si alt pat.Nu ne-am gasit nici acolo,niciunde.Pana intr-o zi....dar atunci a trebuit sa pleci.Asa esti tu.Eu sunt pamantul.Tu-vantul ce a facut pamantul sa se infioare pentru cateva clipe.Atunci am stiut ca nu o sa mai fie niciodata la fel.....

Viata ca un platou cu fursecuri...

I like complicated...

"....stii Diana...poate daca nu ar fi fost asa de complicat...adica chestia asta s-a complicat foarte tare,stiu...eu am facut sa fie complicat.Dar trebuie sa intelegi...cu ea mereu a fost complicat....si am complicat lucrurile si cu tine si nu e corect stiu.

-De ce le-ai complicat?Sau de ce sunt tot timpul complicate?

-Pur si simplu...Si stiu ca nu e corect,ca m-am jucat cu tine...dar adevarul e ca si tu ai avut niste jocuri...

-Pai daca a fost sa ne jucam macar sa jucam dupa regulile mele nu?:))

-Oricum....daca nu ar fi fost asa de complicat poate..."

Poate ce?Nu am avut curajul sa-ti pun intrebarea asta atunci.Nu stiu de ce...poate pentru ca nu vroiam sa aud raspunsul...sau poate imi doream prea tare si nu eram sigura ca te-as crede daca mi l-ai spune.As putea sa iti cer sa continui acum,dar e cam tarziu nu crezi?Plus...deja m-am obisnuit cu raspunsul din capul meu.Sau macar incerc sa fac asta...

Viata ca un platou cu fursecuri...

Ce faci cand iti dai seama ca totul este din nou o greseala?Ca esti pe cale sa faci aceleasi greseli,ca pe unele deja le-ai facut,ca ai mers prea departe si ca ti-ai calca pe degete daca ai sti ca finalul nu o sa fie la fel ca data trecuta?Ce faci cand stii ca nimic din toata povestea asta nu o sa iasa bine pentru tine...dar mori de curiozitate si iti doresti asa de tare ca finalul sa fie altul?Ca poate poate de data asta o sa fie altfel?
Ce faci cand stii,cand undeva in adancul sufletului tau ai indoieli ca lucrul pe care ti-l doresti o sa se intample,dar e singurul lucru bun din viata ta in momentul asta?

Viata ca un platou cu fursecuri...

Parabola despre un portar, microsoft si mere

Un somer a fost sunat pentru un interviu, in compania Microsoft pe postul de portar. Angajata din departamentul de resurse umane ii punea intrebari, iar la sfarsitul conversatiei i-a cerut sa lase o adresa de mail pentru comunicare.

- Ce este mail-ul? a intrebat omul. Nu am calculatorul acasa.

- Atunci nu putem sa va angajam, dumneavoastra practic nu existi in lumea virtuala- a raspuns angajata de la departamentul de resurse umane.

Barbatul trist, cu ultimii 10 lei in buzunar, ce sa faca? Ii vine o idee. Se duce la piata, cumpara cateve kilograme de mere si incepe sa mearga din casa in casa pentru a oferi aceste mere contra-cost. Cateva ore mai tarziu, somerul si-a dublat capitalul. Apoi, a cumparat mai multe kilograme de mere si le vindea cu mult succes.

In acea zi, somerul a castigat 150 de lei si a realizat ca poate trai cu astfel de venituri. In fiecare dimineata mergea la piata, cumpara mere si le vindea la oameni umbland din casa in casa. Dupa ceva timp si-a cumparat o masina, apoi a deschis o firma pentru livrarea merelor, iar in cativa ani detinea un lant de magazine alimentare.

Acum multi ani mai tarziu, a decis sa faca asigurare de viata pentru el si familia sa. A vorbit cu agentul de asigurari. Acesta i-a cerut sa lase o adresea de mail. Omul de afaceri, la fel cu multi ani in urma a raspuns:

- Dar nu am adresa de mail, nici nu folosesc calculatorul…

- Nu se poate! zise agentul surpins. Sunteti bogat, aveti o afacere mare, dar e-mailul nu aveti! Ganditi-va la ce inaltimi va veti ridica si ce veti realiza daca aveati o adresa de mail!

- Da, as fi fost un portar la compania Microsoft – a spus omul de afaceri.

Morala parabolei: daca nu aveti ceva in momentul de fata, poate nici nu va trebuie?


Sursa: Blogul Nuaisacrezi

Mi-a placut mult povestea asta si am zis ca ar fi dragut sa o impartasesc cu voi:)

Viata ca un platou cu fursecuri...

Si poate m-as schimba....

Intr-o zi o sa-mi ceri sa ma schimb...O sa-mi zici ca nu asta eram cand m-ai cunoscut,ca m-am schimbat si ca ma vrei inapoi...pe mine.Poate ca dincolo de incapatanarea mea o sa te ascult...Te-ai gandit vreodata ca poate m-as schimba in cineva pe care nu cunosti?Poate mi-as taia parul si mi-as vopsi buzele in negru de doliu.Ochii mi i-as picta in verde si nici la strigarile tale nu as mai raspunde caci mi-ai gresi nestiutor numele.Mi-as schimba modul de a merge,as pluti usor prin aer in felul in care pana acum nu am putut sa o fac,as vorbi doar atunci cand este necesar si mi-as modifica voit vocea.As renunta la muzica si m-as scufunda in pictura.In apa din paharul ei as inota noaptea sperand ca o sa ma inec.M-as face mai inalta,m-as face mai urata sau mai frumoasa,i-as cere soarelui o alta piele si lunii alte ganduri.Poate as renunta la scris si m-as face postas.In felul asta as duce scrisori de dragoste celor care se simt singuri.Poate le-as duce si ceva prajituri,facute in felul meu in care nu stiu sa gatesc.Poate as invata sa merg pe bicicleta doar cu gandul ca ti-am spus ca nu voi face asta niciodata.Mi-as schimba filmul preferat intr-unul mut,alb negru, care sa imi aminteasca de viata noastra si mi-as vopsi parul in rosu ca sa atrag atentia cat de nebuna sunt.As iubi macii si mi-as lua o pisica sa imi tina dorul de tine cald.Seara mi-as pune o mie de dorinte si mi-as promite cu voce tare ca o sa le fac pe toate doar ca sa imi aud vocea cum minte.
M-as naste din nou,de data asta intr-o zi de vineri Septembrie.M-as muta...din nou...pe o strada cu nume de floare,langa o gradinita de copii ca sa ii pot privi dimineata cum plang dupa singura persoana care ii iubeste.As iubi doar noaptea si as saruta plapand,cu vant pe buze ce sopteste dulce "Vara".M-as tatua la fiecare intrebare la care nu as gasi raspuns si in felul asta m-as transforma intr-o carte cu povesti de dragoste pe care doar indragostitii o vor putea citi.Apoi as stinge lumina si m-as culca cu gandul ca poate o sa primesc vreo replica la ea.Sau macar un premiu de consolare.
Dar vezi tu...s-ar putea sa te trezesti intr-o zi sa te intrebi cine e femeia de langa tine.Sa o dezbraci de culorile reci in care este imbracata,apoi sa o vopsesti in culori calde si sa iti dai seama ca nu e vorba de infatisare,ca nu e vorba de rujul ala negru sau de pletele ei rosii.E vorba de cuvintele din ele,e vorba prea mult de ea si prea putine iti zice.Asa ca nu-mi cere niciodata sa ma schimb daca nu ma cunosti....

                            Viata ca un platou de fursecuri....

The list

Am pus poza asta pentru ca mi-a placut.Mi-au placut momentele minunate alese de cel/cea care a facut poza si care cumva a ghicit micile placeri ale tuturor.Cu toate astea...cred ca cel mai mult mi-a placut faptul ca m-a facut sa realizez ca viata e facuta din aceste mici momente speciale in felul lor si care sunt mult mai importante decat ne dam seama.Ca poate uneori ai da orice sa mai dormi o ora intr-o dimineata geroasa de iarna in care parca nici fulgii nu vor sa cada cat de frig este.Cred ca daca am sta si am analiza atent ceea ce facem intr-o zi am descoperi multe lucruri care ne fac placere si pe care nu le bagam in seama pentru ca fac parte din rutina.Si mai cred ca daca am puncta macar un numar din lista asta in fiecare zi am fi mai fericiti...pentru ca am avea o simplitate banala pentru ceilalti,dar atat de importanta...sau speciala pentru noi.
Am citit lista asta in zile si momente diferite din viata mea.Si spre marea mea uimire...am ales mereu altceva.Ceva ce imi lipsea...sau aveam nevoie in acel moment si care m-ar fi facut mai fericita.Sau fericita si atat.As vrea sa pot spune ca am zile in care ating cel putin un punct din lista asta,dar nu e mereu posibil.De aceea as vrea sa apreciez mai mult momentul in care reusesc.Voi?

Singuratate

-Buna...ce mai faci?
Da...cam asta ar fi inceputul unei conversatii banale pe care as putea sa o duc cu cineva,dar nu cred ca ar avea rost sa va plictisesc cu continuarea ei din moment ce nu exista.Nu o sa mai gasesc ca intotdeauna scuze pentru absenta de pe blog...poate ca nu scriu zilnic,poate ca nicio postare de pe acest blog nu trezeste vreun interes...dar va citesc,va jur.Deschid in fiecare zi computerul si va citesc...postare cu postare...pentru ca in ultima vreme doar voi ati mai ramas pe aici.Uneori ma urasc ca fac chestia asta...ar trebui sa fiu in alta parte,sa fac lucruri care sa conteze si care sa merite apoi a fi povestite aici.Dar asta e viata nu?Sau mai bine zis singuratatea,pentru ca a devenit unul din cele mai frecvente cuvinte care imi trece prin minte in ultima perioada...si daca stau sa ma gandesc,sa analizez si sa ma uit in urma...o ultima perioada care se intinde in ani.Ma trezesc singura,mananc singura,ma uit la seriale singura si adorm gandindu-ma cat de singura e viata mea.Seara de seara inchid laptopul,satula de seriale si alte chestii banale,imi verific telefonul...de parca cuiva i-ar trece prin minte sa imi dea vreun mesaj atat de tarziu in noapte si apoi imi pun capul pe perna si stau.Uit cateodata ca ar trebui sa dorm,sa inchid ochii si ma trezesc dupa minute bune de privit tavanul sau ledul de la tv.Imi vorbesc mie...incerc sa imi tin de urat,o ocupatie destul de frecventa in ultima vreme si incerc sa imi alin singuratatea,sa ma mint singura ca nu sunt...singura...si ca ar trebui sa dorm.
Dar iata ca ma abat de la subiectul meu.Singuratatea....o lama cu doua taisuri.Habar nu am cum sa continui sincer.Ideea e ca singuratatea te schimba,face din tine un om mai urat,mai lipsit de ambitie,mai timid,mai...singur.Spun ca e o lama cu doua taisuri pentru ca uneori vrei sa fii singur,doar tu cu tine insuti,sa iti aduni energiile si sa o iei de la capat,sa iti trezesti ambitia si sa iti urmaresti scopurile.O faci,esti bucuros...dar nu complet,pentru ca esti singur si nu ai cu cine sa imparti acea bucurie,nu are cine sa o admire si cine sa te felicite pentru ea.
Am fost mereu constienta ca sunt singura,ca nu am prea multe persoane in jurul meu,ca nu am duzini de prieteni si ca imi indepartez familia.Am considerat ca cei pe care ii aveam erau de ajuns,ca ma multumeau asa cum erau si ca,undeva,era normal sa fie o selectie a oamenilor din jurul tau.Acum imi dau seama ca poate am fost mai singura decat mi-as fi putut imagina,decat credeam atunci.An de an,in momente in care nu ar fi trebuit sa fiu singura eram singura.Dar mi-am zis ca asta e...m-am resemnat,am incercat sa uit,sa trec peste asta si sa mai acord sanse celor care au lipsit.Am acordat sanse cand mie poate nu mi s-au acordat.Anul acesta cu siguranta a fost decisiv din multe puncte de vedere si asta e unul din principalele.Anul acesta am fost doar eu si cu mine.Mi-am facut o promisiune la inceput de an...nu mi-am dorit lucruri materiale,nu mi-am dorit cine stie ce puteri...mi-am dorit ambitie,atat.Pentru ca am crezut ca daca am ambitie o sa pot sa fac orice,ca o sa am puterea sa trec peste orice.Si am primit-o.Dar am primit in schimb si o mare parte din realitatea pe care refuzam sa o vad.Aia in care eram singura.O perioada a fost bine...imi spuneam ca dincolo de singuratatea pe care o gustam deja am ambitia...si ca ma pot multumi si cu atat.Am primit multe apeluri refuzate,intrebari cu "ce vreau?",usi trantite in nas in excursia de la Bruxelles,critici ca nu sunt multumita cu prietenia unor oameni,care de altfel ma ignorau,si ca imi fac noi prieteni,ignoranta totala din partea celor pe care ii consideram cei mai buni prieteni.Descopeream in sfarsit cat de singura eram defapt si incercam sa ma mai amagesc inca putin...atat incat sa pot adormi noaptea si incat sa mai pot acorda sanse si gasi scuze pentru cei care in 3 saptamani de zile nu mi-au dat niciun telefon.Dar intram deja in alt registru,o sa fac si despre asta o postare,stati calmi.
Dar au venit si sfarsitul liceului si examenele.Lovitura de gratie as putea spune si cea care mi-a deschis ochii a fost momentul imediat dupa proba orala de la romana.Iesisem din sala,fericita ca am luat experimentat cand mi-am dat seama ca nu am cu cine sa impart aceasta bucurie,chiar si ea insignificanta.Prietenii plecasera.Tot drumul spre casa am rasfoit agenda telefonica in speranta ca voi gasi pe cineva caruia sa ii spun de reusita mea,cu care sa impart porcaria aia de bucurie,cu care sa rad de emotiile pe care le avusesem inainte.Am ramas cu cautarea si cu gustul amar pe care mi l-a servit resemnarea...asa, frumos pe tava,cu bilet ca showul abia incepe.
A doua lovitura si cea care a venit ca un dus rece,ca o palma peste fata intr-un moment in care nu te asteptai a fost seara in care am aflat ca am intrat la facultate la buget.Tocmai ma sunase un coleg,unicul cu care mai vorbisem in acele zile si ma anuntase de acea reusita.Mama era langa mine si auzise totul,deci singura persoana care m-ar fi ascultat era deja langa mine si stia totul.Apoi m-am trezit punandu-mi intrebare bun,si acuma ce?cui ii mai spui?.Mi-am dat seama ca nu mai am cui,ca pe nimeni nu ar fi interesat din moment ce nimeni nu ma sunase de saptamani bune.Am zambit in continuare,am strans din dinti pe intuneric si mi-am spus ca am reusit,ca sunt fericita.Nu mi-am putut spune ca sunt si completa.
Anunturile de a doua zi,din zilele urmatoare,anunturile si din zilele astea nu au mai avut niciun farmec.Acea magie ca te bucuri de ceva important pentru tine s-a stins in acea seara pentru ca a fost prea singura.Nu cred ca am realizat,sau poate ca da,cat de mare,nu,nu mare....importanta ar trebui sa fie aceasta reusita pentru mine...dar cu siguranta am realizat ca nu m-am bucurat niciodata de ea asa cum as fi vrut si ca nu am curajul sa fac asta si nici nu stiu cum.
Oricum...mare lucru nu s-a schimbat.Ba da...am devenit si mai singura,atat de singura ca abia mai suport aceasta singuratate care m-a schimbat complet.Am uitat sa vorbesc,iar atunci cand prind si eu pe cineva cu care sa vorbesc sunt oprita pentru ca vorbesc prea mult.Poate oamenii nu ar mai spune asta daca ar gusta putin din singuratate.Asa ca am invatat sa nu mai vorbesc,sa nu mai spun ce simt,ce gandesc.Am invatat sa ma retrag in mine,sa imi alin singuratatea cu mine si sa imi vorbesc...noaptea..in soapte pana adorm.Am invatat sa visez la oameni care vor sa ma asculte si care ma vor in viata lor,sa sper la ei,sa ii visez si sa mi-i imaginez intr-o zi langa mine.Poate nu e bine ceea ce fac...dar pe moment sunt singurul lucru pe care il am.Poate ca da...m-am saturat sa fiu singura...dar m-am saturat si sa fiu singura cu oameni in jurul meu prefacandu-ma ca nu e asa.
Asa...iar cuvintele astea le-am scris nu pentru ca nu pot sa le rostesc,ci pentru ca nu am cui...si pentru am da seama cat de singura am fost si sunt.Enjoy it.


2 AM and I'm still awake, writing a song
If I get it all down on paper, it's no longer inside of me,
Threatening the life it belongs to
And I feel like I'm naked in front of the crowd
Cause these words are my diary, screaming out loud
And I know that you'll use them, however you want to


Anna Nalick - Breathe (2 AM)  
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Sfarsit.Si de la capat...

Am revenit...si nu cred ca mai plec undeva pentru o foarte lunga perioada.Va spuneam in postarea trecuta ca am fost la Cluj pentru inscrierile la facultate.Ei bine,acum m-am intors....cu vesti bune:)M-am inscris la Facultatea de Studii Europene-Relatii internationale(admitere cu dosar) si la UMF Cluj-Balneokinetoterapie(admitere cu examen).Si am intrat...la amandoua la buget.Am ramas la buget la UMF si la taxa la cealalta,stiti ca nu puteti face decat o facultate la buget...cealalta e automat la taxa.De ce am vrut si la cealalta la taxa?De ce nu?Nu se stie niciodata ce poti descoperi...poate nu o sa imi placa in cealalta parte...mai bine sa ai un back-up plan.O sa fie greu...asta mi-e clar si foarte clar...dar exista doar o singura sansa pe care o jucam in viata asta.
Pentru cei care probabil nu stiu ce inseamna kinetoterapie sau isi imagineaza ca este vorba de facut masaj...caci am intalnit o groaza de oameni care asta inteleg ei prin kinetoterapie,vreau sa va lamuresc.Kinetoterapia nu consta in masaj,ci in miscare,in exercitii fizice care redau functionalitatea unui membru accidentat de exemplu.Aveti aici mai multe detalii ca sa va puteti face o idee despre ce e vorba.Dar in niciun caz masaj:)
In rest ce as putea sa va mai zic...incep si eu in sfarsit vacanta.Nu prea am planuri,nu prea am cu cine, deci...orice sugestie,idee este binevenita.Prin urmare nu se anunta o vara foarte palpitanta.
Nu uitati de pagina Carti citite de unde va puteti inspira pentru noi carti de citit vara aceasta si imi puteti lasa sugestii de carti pe care voi le-ati citit si care v-au placut:)
Era sa uit...urmariti Jocurile Olimpice de la Londra:)
Voi ce planuri aveti pentru vara asta?

Despre tot...

Cred ca atunci cand incepi sa-ti pui intrebari despre viata ta,despre alegerile pe care le-ai facut si pe care urmeaza sa le faci,despre oamenii din jurul tau si despre ce inseamna ei pentru tine,despre prieteni,despre familie,despre tot...undeva,in inima ta si in adancul ratiunii stii deja raspunsul.

New face...

Deci am promis ca o sa scriu mai mult pe blog si ma tin de cuvant.Azi mi-am facut o noua adresa de mail si din cea veche am sters tot ce se putea sterge:persoane,mesaje,mail-uri...tot.Nici nu stii ce bine te simti cand faci chestia asta...e ca si cum ai incepe o noua viata,ai incerca sa gasesti o noua "tu" care incearca sa uite de toate greselile,amintirile etc. facute pe vechea adresa.E ca si cum ti-ai lua un alt nume...un nume pe care doar persoanele care vrei tu il cunosc...

                                                               
                                                                                                            Iar ma doare spatele de mor:(((

Intrebare!!!!Alta intrebare!!!!:)))

Facultatea de Moase si Asistenta Medicala: Iasi sau Cluj???Ce ziceti?
Ok...deci eliminam Iasul...si aducem Tg.Mures ca a doua varianta...ce mai ziceti acum?





Veche:de atunci s-au mai schimbat:)) 

In Romania copii se nasc deja stresati.Sunt stresati inca din burta de rasul mamei care rareori se aude.

Eu nu as mai avea curaj sa ma nasc in lumea asta.

Pleaca cat mai poti

Hey hey...am revenit!!!!Stiu ca am fost plecata...da cam mult si am cam neglijat blogul.Dar asta e...fiecare are nevoie de o vacanta.Ei bine m-am intors...cu forte proaspete si cu subiecte...relativ noi.Am fost plecata 1 luna jumate in Italia.Da..aha...alta viata,alta civilizatie.Era pentru a treia oara asa ca eram obisnuita cu viata de acolo.Cel mai mult imi place cand ma duc in vacanta in alta tara este ca dupa realizez din ce in ce mai mult in ce tara de cacat traiesc.Multi o sa zica uite-o si pe asta care a plecat un pic din tara si gata nu ii mai place.Nu am plecat doar putin,si chair daca as fi facuto am trecut prin experiente care mi-au aratat ca e mai bine sa nu zici din ce tara esti.Asta mai ales daca esti din Romania.Si stiti ceva?Daca as fi din alta tara nici eu nu as suporta romanii.Da..chiar in halu asta am ajuns.Pentru ca m-am saturat de mizeria asta de tara in care sunt nevoita sa traiesc si de toate specimenele din ea.Am intalnit romani care nu vroiau sa se stie ca sunt romani,si pe buna dreptate.Daca vrei sa faci ceva acolo e mai bine sa nu se stie ca esti roman.Am intrat intr-un magazin unde am fost primita foarte amabil de catre o vanzatoare...asta pana a aflat ca sunt din Romania.Pun pariu ca daca ziceam oricare alta tara nu ar fi facut fata aia.Si da...m-am simtit foarte placut,si nu,nu o poti invinui.Am mers in orase unde pe cladiri erau mesaje adresate romanilor,unde in supermarketuri se anunta"-Atentie,sunt romani in magazin"(mersi Iulia).Si te mai gandesti de ce sa te intorci in tara asta de cacat.
Se cunoaste ca esti roman inca de pe aeroportul din Italia,nici nu este nevoie sa mai ajungi in tara.Tot felul de pitipoance cu fake-uri,copchilaraie care a dat iama in magazinele pentru copii si specimene rumegatoare de guma.Am numarat intr-un singur autobuz 15 rumegatoare.Ar trebui sa le zica careva ca guma de mestecat nu tine loc nici de pasta de dinti, nici de mancare.La venirea in tara te intimpina taximetristii care nu stiu cum sa te mai stoarca de bani.
Nu stiu daca mai tineti minte postarea de vara trecuta,de cand m-am intors in tara si peripetiile de pe drum.Nici de data asta nu am fost scutita de astfel de minuni pe care Romania ti le ofera gratis....defapt ti le baga pe gat.Asa..deci sa incepem...ajung in autogara unde aflu ca nu mai am autocar pana la 7 seara cand trebuia sa fie peste 30 de minute.Sun la agentie..aaaa...pai s-a schimbat si autogara si orarul.Bine prostilor si pe net cine puii mei schimba sau zice chestia asta?Daca nu stii sa-l folosesti stai frate acasa.O mai stiti pe pitzi cu trusa de machiaj dupa ea?Ehee...de data asta am intalnito pe sora mai mica.Am astepta 15 minute sa isi faca machiajul pana sa pornim,nu ca ar fi fost vreo diferenta.Dupa am oprit de vreo 3 ori pe tot parcursul drumului in care a baut de fiecare data cate 2 doze de bere.Am mai oprit apoi pentru unu care vroia sa-si ea struguri de la marginea drumului...superb nu?Oare daca ii ziceam soferului ma ducea sa-mi fac si eu cumparaturile pentru acasa?Si toate astea cu un maxi-taxi care nu avea aer conditionat.Deci era mai ceva ca Dumnezeu pe pamant!!!Cand am coborat al final primul chip a fost a unui tzanc care se uita lung la mine,intrebandu-se eventual ce sa-mi ia prima data:geanta sau valiza?
Azi dupa 2 zile de la intoarcerea in tara regret enorm ca a trebuit sa ma intorc si ca,mai ales,m-am nascut intr-o asemenea tara de rahat,fara niciun viitor,fara sisteme de educatie,sanatate,autostrazi si toate celelalte.Asteas doar vise...
Deci sa incepem...stateam cu o prietena pe o banca(una din putinele care au mai ramas in orasul nostru care e mai mereu un santier) cand vin niste bosorogi cat niste balene esuate cu pretentia sa ma ridic de pe banca.Vazand ca nu am niciun gand de asa ceva, au inceput sa comenteze ca"o sa scriu pe banca asta proprietate privata".Proprietate privata e ma-ta,da da,cum auzi,ma-ta,iar prostia ta e codomeniu cu toti oligofrenii de prieteni pe care ii ai.Si pleaca.Dupa vine unu care isi cauta nus ce treaba pe la un cos de gunoi si vine sa ne intrebe daca nu vrem o tigara.Nu,nu vrem."Da sigur nu vreti sa fumati o tigara?"Frate esti prost sau ce nu pricepi sa dispari?"Da nu as putea sa stau si eu cu voi pe banca?"...Nu mai bine iti cauti o balta sa te ineci?
Da' nu ca am ajuns de mult la concluzia ca moaca mea e magnet pentru psihopati.Deci de fiecare data cand ies afara trebuie sa ma traga de par vreo tigancusa,sa dea unu cu bicicleta peste mine si sa rada ca un oligofren,sa urle dupa mine daca nu vreau o tura cu masina,sa vina sa ma intrebe daca mai stau mult pe banca ca vrea si el sa stea,si chestii de genu.Da,probabil incep sa devin paranoica sau ceva de genu dar credeti-ma ca am o mare problema cu barbatii,si parca am un al 6-lea simt pentru toti psihopatii si obsedatii.Ii cunosc dupa moaca si au un mare noroc ca nu am puterea de a elibera vreo lege.

Nu stiu ce o sa postez data viitoare dar presupun ca ceva mai pozitiv,ceva din vacanta.

Blocul te tampeste

Am revenit deci de pe plaiurile mioritice unde am fost plecata vreo 2-3 zile.Mare lucru nu am facut,dar ma simt mai bine decat inainte de plecare.Ceea ce am realizat este ca blocul,orasul si toate chestiile astea:net,telefon,club etc. te prostesc de cap.Am stat astea 3 zile deconectata oarecum de oras si sincer nu i-am dus lipsa absolut deloc.Eu,care inainte vorbeam 2 ore pe putin la telefon zilnic,acum am stat fara, deoarece mi s-a descarcat si am uitat sa-mi iau incarcatorul...Eu,care de dimineata ma trezeam si direct la calculator sa vad ce a mai scris unu altu,sa vad ce mai zice lumea si chestii din astea,nici nu m-am atins de laptop si de net zilele astea.Am stat toata ziua pe afara,pe ploaie,si minune,nu am murit daca mi s-a incretit parul si nu aveam placa,am mancat tot felul de shituri verzi de faceam fete-fete:)),am citit,am dormit,am stat la barfa cu bunica:))ca deh':)))si m-am jucat cu toti catei si toti iepurasii pe care ii avea.Si nu,n-am murit fara net,pc,telefon si magazine langa coltul blocului.Ba chiar a fost foarte bine,liniste,fara cocalari si pitipoance si fara fel de fel de specimene.Si mi-am adus aminte de toate prostiile si toate jocurile de cand eram mica,atunci cand imi petreceam veri intregi la tara la bunici.
Da si cand am ajuns acasa...am intrat bineneteles direct la calculator sa vad ce au facut astia la bac,sa simt pulsul orasului,sa ii aud cum tipa ca au luat/au picat bacu.In sfarsit...cam asta am avut de zis,ma duc sa citesc...

The only problem is that you was using me

In a different way that I was using you

But now that I know it’s not meant to be

You gotta go I gotta wean myself off of you

Asta e alta vara...O vara in care tu nu o sa faci parte din ea 

All drugs

 

Taste me, drink my soul
Show me all the things that I shouldn't know
When there's a new moon on the rise
I had everything, opportunities for eternity
And I could belong to the night

Azi fusese din nou la el.Era obiceiul ei,era viciul si obsesia,drogul si leacul pentru o abstinenta emotionala prematura.Usa era deschisa,cheile pe etajera din hol, langa tigari.Mai erau doar doua, deci nu se lasase de ele.Geamul aducea un aer vechi incaperii,ce impregna un sentiment de pierdere.Ceva.Cam atat era.Camera,etajera,tigarile si amintirile care ieseau la fel ca fumul de tigara pe geam.Si astea erau ceva fata de ce avea ea in momentul ala.Din poseta scoase bricheta si isi aprinse una din tigari,lasase fumul sa se ridice si decise ca era momentul sa inchida geamul.Ar fi putut iesi toate amintirile si s-ar fi pierdut pe strazi fara numar de inmatriculare.Toate...odata cu fumul si probabil,daca nu mai mult ca sigur, ar fi ajuns in destinatii gresite si ar fi fost calcate in picioare.Mai rau decat erau deja,caci bocancii lor macar erau imaginari.Isi umpluse paharul cu apa si urmatoarea inghititura ii ingheta plamanii.La fel si inima.Era insetata.Privea paharul de pe noptiera si cerea salvarea povestilor cu regi si regine din el.Ar fi mers dupa ei,in pahar...in paharul lui,al ei.S-ar fi inecat in el,intrand incet in nisipul apei,cu talpile goale,pe catafalctul de hartie nescrisa.Ar astepta acum valul cel dintai sa-i faca o invitatie,iar apoi ar porni stinghera de curajul ametitor produs de lespedea de sare. Ar inchide ochii,caci valurile iar face greata si ar sughite la gandul ca... brusc e foarte singura.Atat de singura... Ar intra pana la genunchi,printre zgarieturi si urme ale unei vieti anterioare.Cu degetele infipte in lespedea de nisip,ar porni pe scoicile taioase mai departe prin apa rece.Ar fi ca acum noapte,ar fi luna plina si ar deschide ochii macar de dragul ei.Tremura in pahar. Ar inainta pana la piept,rasuflarea i-ar ingheta si ar pastra in ea ultimul sentiment,ultima imbratisare a unei morti subite.Pe fruntea ei s-ar intalni cerurile,pierzandu-si impreuna stele.Mor,rand pe rand povestile cu regi si regine.

E flamanda de tutun.Il doreste cu mainile,cu buzele,cu plamanii,cu inima,cu narile,cu fiecare respiratie care fara fumul ei aromat nu isi gasesa locul.Il simte.E din nou aici.Pe buze, nari,pe pleoape.Dar e prea tarziu.Au murit cu totii inecati in paharul ei.

Mai ramasese doar o tigara pentru a doua zi si dupa ar fi disparut cu totul.Nu mai avea ce cauta oricum acolo.Era prea mult fum,prea multe amintiri pierdute printre el si nimeni care sa fie in stare sa deschida nenorocita aia de fereastra care...nu ducea spre nimic nou sau mai bun.El nu se intorsese pana acum,nici nu avea de gand sa o mai faca.Tot ce lasase in urma lui erau tigarile si pe ea.Era la dezintoxicare pentru ambele.