Ori suntem golani,ori nu mai suntem?

In sfarsit s-a terminat si saptamana asta...a fost de groaza cu 2 teste,la mate,respectiv bio.Ce s-o mai dregem....vineri a fost teroare.Mai teroare ca deobicei,avand in vedere ca la chimie nu am dat testu' "de fiecare ora".Da' visu' nostru s-a spulberat repede cand a urmat Tic-ul,unde cik aveam de gand sa mai repet odata pentru bio.Da, repetat pe dreku, ca a inceput "scumpul"nostru dirig sa urle cat il tineau plamanii ca,vai !nu lucram fisele si ca ne repetam pentru bio.Da cum se poate asa ceva?Da chiar suntem nesimtiti si el in 16 ani nu a mai vazut o asemenea clasa!Ca la bac competentele digitale sunt obligatorii si ca daca ne da un test nu stim nimc.Ei nu mai fi tu asa de sigur...si de aia fac Ecdl ca sa nu mai dau competentele alea.Si din cate stiu, tu primesti bani pentru asta, asa ca nu mai urla ca nu ma impresionezi.Si ma doare pe mine undeva de fisele tale.Sunt la chimie-bio nu la mate-info deci bio is the first so get a fuckin' life and let me live mine!

Bine frate si tre sa urli in halul ala?Asa, ca pe camp...ca la tara...Daca nu iti convine poti sa ne lasi ca nu plange nimeni dupa tine fii sigur.Da si incepe sa urle si mai tare si ii spune unui coleg nou venit ca daca nu ii convine nu trebuia sa vina in clasa asta.Alooooo nu a venit pentru tine,e liber sa vina la orice profil si nu te freaca pe tine grija de ce a venit...A venit sa invete, nu sa te vada pe tine cum te dai in spectacol si urli ca nebunul.Faza tare a fost la sfarsit cand mai aveam 4 minute pana la pauza si dupa ce a tipat toata ora hai acum apucati-va si repetati la bio.Ei ,ar parea dragut daca nu ar fi inceput sa urle si mai tare si sa-l ia cu palpitatii ca deh' omu e expresiv si traieste totul cu pasiune si nu ar fi prima data cand ar lesina la ora cat de crizat e.Si vaiiii ce o sa zica doamna directoare ce e cu clasa asta?Wake up man...are treburi mai importante de facut decat sa te asculte pe tine si sigur o doare fix in cur de ce ai tu de zis de noi...Si pe noi la fel de ce are ea de zis.Deci sentimentul e reciproc,nu avem nicio problema,putem pleca acasa:))Si cik nu se trage el de sireturi cu noi.Nu,ca da daca te trag de sireturi lesini si te iau si convulsiile.

Ei si asa am iesit cu totii din clasa dupa ora de TIC,fie binecuvantata ca nu mai dau pe la ea,cu o durere imensa de cap la propriu.Si urma mate,unde am aflat ca dirigu e cel mai productiv "gossip girl"ever.In 5 minute toata cancelaria a aflat de "marea noastra isprava".Si a aflat si profu de bio care ne-a binecuvantat cu un test pe cinste.Da' ce sa mai stii tu cai ascendente,cai descendente,fascicule spinobulbare dupa ce Doby urla la tine o ora?

Am facut bine la test,da' durerea de cap tot nu a disparut si nici nu puteam adormi cand am venit de la scoala ca ii auzeam tignalul lui Doby care cu "manutzele fremantande" se gandea ce puii mei o sa zica directoarea.

Pentru mine

Diana a plecat.E greu...recunosc.De trei zile noi am devenit eu si ea.Ea nu mai vorbeste,eu nu o mai chem,ea nu mai priveste,eu inchei noptile fara “noapte buna”.Dar inca ii mai aud inima.E langa a mea,sau chiar in ea.Si inca ii mai pasa,asa cum i-a pasat si cand a decis sa fiu doar eu.Fara ea.Imi facea rau. Ea nu se mai alinta,eu nu mai primesc bomboane.E plecata din Septembrie.
Reiau in minte clipele cand plangea,cand tipa la mine,urla la propriu sa nu ii mai spun ce,cand si cum sa faca.Cand am schimbat rutine,strazi,si am lasat in urma ruine.Cand i-am taiat o mana din suflet si am dat cu ea in stanga si in dreapta.Dar carnea a ramas aceeasi,mereu perfecta ca si cum toate astea nu s-ar fi intamplat niciodata.Toate cu sufletul ei,toate pe carnea ei.Reiau momentul cand mi-a spus ca s-a terminat.Nici nu a clipit cu ochii ei caprui la fel ca ai mei.Nu am privit-o.Doar am lasat-o sa plece,fara sa spun nimic,de teama ca ar fi suparata.Si mi-a spus clar ca e ultima data.Ultima data cand ochii ei vor mai fi si ai mei.Ai nostri.
Eu nu sunt Diana si n-as putea niciodata sa fiu.Eu nu vorbesc prin ganduri puse pe foi de hartie,imprastiate peste tot.Eu nu adorm cu avioane de hartie,nu-mi place ceaiul de menta,sa vorbesc,sa ascult oamenii,sa ii privesc si sa incerc sa imi dau seama ce gandesc,sa ma prostesc ca un copil,sa fiu copil...eu nu sunt Diana.Si poate ca daca mi-ar fi placut si mie sa scriu,sa cant si sa imi arunc toate gandurile spre soare as fi semanat mai mult cu ea si poate ca as fi invatat sa o iubesc.
Imi pare rau pentru tot ce am facut si pentru ca am facut-o sa plece de langa mine.Imi pare rau ca nu am putut sa o iubesc.Paaaa.......

"Sometimes I wonder if God hides out in cities to set us freeCuz yeah this room is crowded but I am so alone in it, help me please..."

Asa si?

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva;cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta."

De ce toata lumea foloseste aceste versuri pentru a-si exprima regretul,melancolia,orice alta chestie care ii trece prin cap,pentru ca a venit toamna?Da a venit..si ce-i cu asta?Te bucuri?Las’ ca o sa-ti treaca repede...da da o sa-ti treaca...Te simti naspa?Ei bine...atunci bucura-te pentru ca o sa fie si mai naspa...Si oare nu mai sunt si alte versuri?Doar alea?Da bine...am inteles...e despre toamna,ca doar asa scrie,e despre inima ,despre ceva cu acoperit,ceva cu umbre si ceva cu tine...Ce dragut...Asa si?De ce as vrea sa imi acopar sufletul cu tine..a stai si mai bine cu umbra ta?Ti se pare persoana mea mai putin importanta ca sa o acopar cu impasibila ta umbra?De ce as vrea sa imi acopar sufletul?
A stai asa...ca poate vrei sa zici ca toamna a venit in sufletul tau...Vezi tu?Nu orice vers e ceea ce vezi...sau ce citesti in el.Poate ar trebui sa te duci pana la coltul blocului si sa mai privesti o data ca poate poate...

P.S.Imi pare rau...defapt nu imi pare,pentru cei carora le place aceasta poezie...da' pe bune...m-au frecat prea multi la cap cu poezia asta si ma oftica faptul ca o folosesc si in ipostaze gresite sa zic asa...gen langa poza de pitzi:)

Wake me up when september ends...

Stii ziua aia cu soare care cica trebuia sa dureze pana in Septembrie tarziu?Ei bine,ieri mi-a fost clar ca s-a terminat.Da,s-a terminat...si ziua si Septembrie si noi si tot.Tot ce a fost si n-a fost,tot ce ar fi putut sau nu fi.Am redevenit aceeasi straini...
Au ramas in urma doar cateva amintiri,dragute ce-i drept,si cateva promisiuni.Si alea cica nu s-au uitat,doar fac pe-a proastele.Pana cand?Pana cand o sa se termine si “septembrie” dintre noi.
Urasc luna Septembrie.O urasc ca mi-a furat vara,o urasc ca mi-a adus scoala si ca te-a rapit si pe tine.Defapt urasc ca te-a adus mai aproape.Trebuia sa ramai acolo departe de mine.O urasc pentru ca am avut mereu dreptate in legatura cu ea.Ma deprima,ma distruge,ma alunga de mine...
Ma urasc pe mine.Defapt urasc faptul ca unele persoane au avut dreptate...fiecare la momentul ei.Urasc ca mama,din nefericire,are tot timpul dreptate si ca la naiba nu e prima data.Da’ pana la urma si ei i-ai parut ceva mai normal si a revenit la aceeasi opinie cu mine.Soo bad...Urasc ca voi ati avut dreptate, si tot din nefericire doar cu partea negativa a intregii povesti si ca la un moment ati crezut mai mult ca mine.Ma urasc ca azi mi-am dat seama cat de putin doare toata chestia,si ca defapt nu doare mai putin ci doar m-am obisnuit eu cu durerea si sfarsiturile gen.Nu e prima data si aproape sigur nici ultima.Este prea “eu”toata treaba cu sfarsitul ca sa se termine asa de prompt.Oricum pentru asta o sa fac o alta postare...
Nu te urasc caci in fond nu mi-ai facut nimic.Imi pare atata de rau insa ca ai fost atat de bun cu mine,si pentru asta te admir, si acum faci asta.Parca nu ai fi tu....Septembrie te-a schimbat.Nu mai cunosti oameni si te ascunzi chiar si de mine.O sa-mi fie dor de tine...de serile de vara in care prima intrebare era “de ce nu sunt stele?”,de grijile fata de mine,de promisiuni,de pisici,de “vise placute”,de tot.De tine.Daca te-as ura, pentru asta ar fi.Ca mi-ai dat toate astea fara sa ceri nimic in schimb si tot atat de usor le-ai luat inapoi.Noi nu ne mai cunoastem....noi nu mai promitem...noi nu mai suntem copii.Am crescut in Septembrie si am crescut tristi.
Urasc faptul ca s-a terminat totul,dar absolut totul inainte sa inceapa.Si nu sunt sigura de ceea ce am pierdut din tine.Si mi-e frica...mi-e frica ca desi lucrurile ar reveni la normal nu ar mai fi acelasi lucru.O sa ma astept oricand la asta si daca pana acum am asteptat atat sa imi dau seama,data viitoare nici nu o sa mai incerc sa imi dau seama.De absolut nimic.
Si inca o chestie...nu mai vreau sa vorbesc despre tine.E ultima data.Si ultima data cand ceasul e fix.O sa-l urasc si pe asta de-acum.O sa urasc totul.O urasc pe Diana,copilul blond,crescut in Septembrie vechi de tragedii si mai vechi.Si nu o sa mai fiu niciodata ea.Poate nici nu o mai cunosc deja.Si da eu plec,tu mai ramai.Dorinte?Le-am postat si pe astea...aleas toate.Tu ai fost dorinta altora.Si poate asta a fost greseala mea...De-acum e "Septembrie,luni"...Goodbay my lover,goodbay my friend....

Perechi de cate 2

Incep prin a ma plange ca s-a terminat vacanta si ca ultimele saptamani au fost naspa avand in vedere vremea de afara.Asa ca am ajuns sa stau in pat si sa citesc cate o carte pe zi,revenindu-mi astfel “gustul” pentru citit pe care l-am pierdut odata cu venirea vacantei.Intr-una din zile am citit “Nunta” de Nicholas Sparcks.O carte superba,continuarea unei alte carti superbe “Jurnalul unei iubiri”a carei ecranizarea a fost dupa parerea mea exceptionala.Ce rol au toate astea? Au,pentru ca m-au facut sa ma gandesc daca exista asa ceva,o astfel de dragoste si daca exista suflete pereche.Sa luam ambele situatii:
-exista:daca exista de ce nu toata lumea si-l gaseste?Adica asa ar fi logic.Si de unde stie ca ala e sufletul lui pereche.Ma face sa ma gandesc.Daca singura persoana de pe lume ar trai in celalalt colt al lumii si tu nu ai intalni-o niciodata?Sau daca deja ai lasat-o sa plece si nici macar nu te-ai uitat o clipa inapoi?Sau ca poate treci in fiecare zi pe langa ea,iei acelasi autobuz dar coborati la diferite statii?Sau ca poate a murit deja si ca tu nu o sa stii niciodata acest lucru si o sa cauti pierduta ceva ce nu mai exista?Ma sperie....ma sperie gandul ca poate sunt oarba,ca poate iubesc persoana gresita si ca nu o sa aflu decat cand va fi prea tarziu sau poate niciodata.Dar imi trece...poate prea usor...viata nu poate fi asa de cruda si ca intr-un fel sau altul ne da de inteles care sunt persoanele cele mai potrivite pentru noi.Pentru ca ele te vor accepta asa cum esti,vor fi mereu acolo cu tine indiferent cat de tare le vei rani.Sper
-nu exista:nu cred ca exista persoane facute special pentru noi.Exista doar persoane pe care le iubim,care ne iubesc,persoane pe care le iubim si nu ne iubesc.Persoane carora le acceptam orice cu indiferenta si care daca ne iubesc vor deveni intr-un sfarsit sufletele noastre pereche.Cu toate acestea mi-e greu sa cred ca cineva poate iubi atat de mult si ca exista o astfel de dragoste si astfel de oameni.Caci in sfarsit fiecare avem un interes bine ascuns.Poate exista...doar in carti.Oricum o sa citesc in continuare si o sa va anunt daca am intalnit vreodata asa ceva.

Ieri era vara

Ieri era vara.Ieri eram inca copii, iar zilele erau pline de soarele din zambetul nostru.Eram copii verii,umblam descult pe pamantul fierbinte fugind de emotii covarsitoare.Imparteam zambete,gropite in obraji si bomboane cu mainile arse de soare.Ochii nostri erau mai limpezi...in ei se oglindea cerul senin al verii pierdute mult prea devreme.Ii aveam rasaritul, prima privire,roua si iarba proaspat cosita.Aveam amiezele si somnul dulce de copil rebel.Aveam serile si povestile cu zmei si zane.Aveam totul...marea,soarele,copacii umbrosi si cerceii din ciresele amare.Aveam stelele,iarba si cantecul serii cu prietenii.Erau toate ale noastre.Aveam timp...era vara.

-Azi?

-Azi e frig si ploua si in noi si afara....

Azi mi-e bine...

Azi...dupa foarte mult timp m-am trezit zambind.Imi zambeste sufletul si il simt plin de soare.Azi sunt o persoana buna...mai buna poate.Azi nu am spus "nu" si nu mi-a parut rau caci ti-am simtit soarele aproape.Azi a fost ziua mea buna.

Te-ai trezit vreodata dimineata stiind sau avand raspunsul pe care l-ai asteptat atat ca inima sa ti-l dea?Tot acea inima care a intarziat atat cu acel raspuns incat nu ai dormit nopti intregi cu gandul la el...la acel raspuns.Azi da,si sper sa tina.Sa tina acest soare pana-n septembrie tarziu...

Te cheamă visele să le desenezi paradisul

ele nu mai ştiu...

E seară, e linişte,

întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.

Pasii te strigă în disperare,

Numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,

paşii dor;

mâinile imaginează contururi,

părul tău cade peste frunte,

ochii îţi lucesc a soare...

M-era dor!...

Şi ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?

Poveştile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,

tu te ascunzi la umbra.

Adio raze calde,vara mă doare,

tălpile fierbinţi fug de lumină,

mi-e dor iar...

Daca frigul mi te-ar aduce,l-aş iubi!

(Alina Calin-Soare cald)

Eu sau Tu?

Gata...ma dau batuta..recunosc totul si nu va spun nimic.Nu sunt nici frumoasa,nici desteapta,si nici macar clatite nu stiu sa fac.n-am bani,n-am citit nimic de Tolstoi si inca ma alint ca o pisica.
Sunt nesuferita si tac doar cand dorm.ma uit adesea la fix la ceas si uit mereu cine ma iubeste...sau ii incurc.si atunci va enervez pentru ca”tu nu stii ce vrei defapt de la mine,si nu sunt eu vinovata”...”e hai ca esti blonda””fata tu n-ai viata?”
Nu imi plac oamenii dar totusi nu as putea trai fara ei.imi place sa vorbesc ore si tampenii la telefon,si te sun imediat ce ai inchis caci am uitat sa te intreb ce faci.ma enervez pentru casuta ta vocala.si pentru faptul ca tipi la telefon la mine.sunt o ciudata...am fobie de soareci,mi-e frica de apa,foc si intuneric.daca se stinge lumina cred ca o sa uit sa si respir.creierul meu doar asa functioneaza.sunt alergica la struguri si uit sa imi iau vitaminele.imi place lacul de unghii de culoare ciudata si imi admir adesea mainile desi nu imi plac.imi place si nu imi place sa stau singura.imi place sa stau cu tine si sa nu vorbim.ascult de mii de ori aceasi melodie pana o invat,imi place sa cant si o urasc pe Selena Gomez si nici pe Madonna nu o inghit.as vrea sa am parul blond,drept si ceva centrimetri in inaltime in plus.daca se poate mai multi.sa o cunosc pe Lady Gaga si sa merg la Disney cu Matthew Gray.
Inafara de mama nu consider pe nimeni familie si nu cred ca cineva te iubeste fara sa aiba in cele din urma vreun interes.de aia nu ma doare prea tare de ceilalti.hai injura-ma si zi-mi ca nu e asa.am role,nu stiu sa merg pe bicicleta si nu o sa invat vreodata.nu stiu ce imi place....imi place simplul,imi plac floricelele multe,maine nu.imi place inghetata de ciocolata ,de fructe de padure si ceaiul de menta.Imi place vara,urasc iarna pentru ca e rece si am tot timpul nasul rosu...stiu...Rudolpha...nu rade ca fraieru’
Imi place sa scriu,desi nu stiu despre ce.si acum probabil ma faci nebuna si ca o sa inchizi pagina ca poate e molipsitor.da...poate sunt nebuna...nu poate...sunt,dar moderat fara reteta si diagnostic clar,desi ceva in mine nu e bun.si cred ca sunt defecta oarecum.si nici nu cred ca as putea sa ma iubesc la cate toane am.sau poate ca as putea dar mi-as da palme zilnic.a sunt si violenta.trece pe fisa de observatii te rog...
P.S.-Si la noi e soare...Unde semnez pentru externare?

No roads,No rules....Just Romania

Am revenit...in ambele sensuri..si pe blog si in Romanica..Si pentru inceput, atat am de spus: am simtit ca am intrat in tara de cum am calcat pe asfaltul gaurit al aeroportului Baneasa.Prima intrebare a fost daca e totusi ala aeroportul sau tinta pentru teroristi si intre timp a fost bombardat dupa gropile de pe acolo.Cica totusi era aeroportul.In conditia de a trece la un next level va spun ca drumul pana la autogara a fost...groaznic?Insa nimic fata de ce ma astepta dupa.Bucurestiul...sau mai bine zis”santierul”nu mi s-a parut atragator nici cat sa deschid geamul masinii,si nu vad de ce ar veni unii din alta tara sa viziteze Romania.A ba da.Am gasit un motiv...pentru scoala de arheologie cu practica pe sosele din Bucuresti.Iar in titlu am gasit si noul slogan de promovare asa ca Udrea mai are timp de inca o geanta.(P.S.Alea de la Gucci deja sunt din colectia veche fataaaaaa).Ma rog,sa trecem si peste asta...
Si iata-ma in autocar...hmmm...destul de bine...Am dat peste un scaun cu spatarul stricat care era mult mai comod decat restul,plus aer conditionat...pana aici ceva normal.Si sa dam o ocheada peste restu lumii facand un scurt rezumat:
1.O fetita de vreo 10 ani de pe celalalt rand care tot drumul a stat intoarsa catre mine si a mancat snacksuri.I-am facut si din mana dar se pare ca nu am intimidat-o deloc.:))
2.Prototipul de Pitzi cu trusa de machiaj dupa ea si retusare stationala.Din pacate nu avea destul fard sa ascunda si cele 30 de kile in plus...da' ma rog...le resimtea in minus iubitu’ cu camasa de nailon si punga de napolitane
3.Nume de cod:Saftica.Ocupatie:Vorbitoare la telefon cu viitorul mascul feroce pe care l-a cunoscut pe net.Durata:Juma’ de drum, ca restu l-a vorbit cu “dadaia”de la tara.Vestimentatie:Camasa de birou,pantaloni trei-sferturi de trening si sandale cu toc cui.Tare nu????Si mie mi-a placut...
4.Milostivul vorbitor la telefon a carui dorinta de a se instala la o manastire a fost anuntata de vreo 4 ori catre popa.Neinteresant?da...convorbirea era mai tare oricum
5.La o oprire am nimerit peste o nunta...Stiu...distractie mare...Ei pe dracu...cred ca am nimerit la sfarsitul alor 3 zile de distractie si au uitat-o in urma pe mireasa,ca doar ea mai era pe acolo...cu parul putin ciufulit si cu rochia “de printesa” in mana.
6.Cocalarul cu frizura “pa trend”ca asa se poarta.Model:Traditional cu floricele.Nu am reusit sa localizez insa provenienta:ia lu’bunica sau celebrul “rol de varuit”.Accesorii:obligatoriu 2 cercei plus tatuaj cu sirena si o pizti din dotare.Necesitati:bere,seminte,placa de par pentru “ubita”.
Cam astea au fost “specialitatile”de pe drum.In rest cateva filme destul de bune si gropile care cik sunt si alea din dotarea Romaniei.Bai cum fac astia autostrazi invizibile si noi ca prostii pe sosele...e asta e...n-avem ochelari 3D,nu suntem “tru” si cu asta inchei memorabilul drum pe care sper sa nu-l mai fac prea curand.Nu de alta...da’aeroportu’de la Suceava parca arata mai sigur...

Shooting stars..

De ultima data cand am scris nu mi s-au mai intamplat foarte multe chestii....Am noi intrebari la care trebuie sa gasesc raspuns,noi locuri de vizitat,oameni noi de cunoscut...Ideea e ca plec,iar pentru 2 saptamani o sa las in urma tot ce inseamna Romanik pentru a cunoaste...ceea ce poate fi numita o tara normala.

So,France...here i come!

Can we pretend that airplanes/ In the night sky/ Are like shooting stars...(stiu, titlul nu e foarte inspirat da' asta e....)