Diana a plecat.E greu...recunosc.De trei zile noi am devenit eu si ea.Ea nu mai vorbeste,eu nu o mai chem,ea nu mai priveste,eu inchei noptile fara “noapte buna”.Dar inca ii mai aud inima.E langa a mea,sau chiar in ea.Si inca ii mai pasa,asa cum i-a pasat si cand a decis sa fiu doar eu.Fara ea.Imi facea rau. Ea nu se mai alinta,eu nu mai primesc bomboane.E plecata din Septembrie.
Reiau in minte clipele cand plangea,cand tipa la mine,urla la propriu sa nu ii mai spun ce,cand si cum sa faca.Cand am schimbat rutine,strazi,si am lasat in urma ruine.Cand i-am taiat o mana din suflet si am dat cu ea in stanga si in dreapta.Dar carnea a ramas aceeasi,mereu perfecta ca si cum toate astea nu s-ar fi intamplat niciodata.Toate cu sufletul ei,toate pe carnea ei.Reiau momentul cand mi-a spus ca s-a terminat.Nici nu a clipit cu ochii ei caprui la fel ca ai mei.Nu am privit-o.Doar am lasat-o sa plece,fara sa spun nimic,de teama ca ar fi suparata.Si mi-a spus clar ca e ultima data.Ultima data cand ochii ei vor mai fi si ai mei.Ai nostri.
Eu nu sunt Diana si n-as putea niciodata sa fiu.Eu nu vorbesc prin ganduri puse pe foi de hartie,imprastiate peste tot.Eu nu adorm cu avioane de hartie,nu-mi place ceaiul de menta,sa vorbesc,sa ascult oamenii,sa ii privesc si sa incerc sa imi dau seama ce gandesc,sa ma prostesc ca un copil,sa fiu copil...eu nu sunt Diana.Si poate ca daca mi-ar fi placut si mie sa scriu,sa cant si sa imi arunc toate gandurile spre soare as fi semanat mai mult cu ea si poate ca as fi invatat sa o iubesc.
Imi pare rau pentru tot ce am facut si pentru ca am facut-o sa plece de langa mine.Imi pare rau ca nu am putut sa o iubesc.Paaaa.......
Reiau in minte clipele cand plangea,cand tipa la mine,urla la propriu sa nu ii mai spun ce,cand si cum sa faca.Cand am schimbat rutine,strazi,si am lasat in urma ruine.Cand i-am taiat o mana din suflet si am dat cu ea in stanga si in dreapta.Dar carnea a ramas aceeasi,mereu perfecta ca si cum toate astea nu s-ar fi intamplat niciodata.Toate cu sufletul ei,toate pe carnea ei.Reiau momentul cand mi-a spus ca s-a terminat.Nici nu a clipit cu ochii ei caprui la fel ca ai mei.Nu am privit-o.Doar am lasat-o sa plece,fara sa spun nimic,de teama ca ar fi suparata.Si mi-a spus clar ca e ultima data.Ultima data cand ochii ei vor mai fi si ai mei.Ai nostri.
Eu nu sunt Diana si n-as putea niciodata sa fiu.Eu nu vorbesc prin ganduri puse pe foi de hartie,imprastiate peste tot.Eu nu adorm cu avioane de hartie,nu-mi place ceaiul de menta,sa vorbesc,sa ascult oamenii,sa ii privesc si sa incerc sa imi dau seama ce gandesc,sa ma prostesc ca un copil,sa fiu copil...eu nu sunt Diana.Si poate ca daca mi-ar fi placut si mie sa scriu,sa cant si sa imi arunc toate gandurile spre soare as fi semanat mai mult cu ea si poate ca as fi invatat sa o iubesc.
Imi pare rau pentru tot ce am facut si pentru ca am facut-o sa plece de langa mine.Imi pare rau ca nu am putut sa o iubesc.Paaaa.......
"Sometimes I wonder if God hides out in cities to set us freeCuz yeah this room is crowded but I am so alone in it, help me please..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu