3 noiembrie 2010

Little lies to me


A plecat si Octombrie.As vrea sa plec si eu... undeva...departe.Sa calatoresc ziua,sa rad,sa plang,sa beau,sa-mi fumez mintile,sa le strecor incet in buzunarul de la spate,sa le uit acolo,sa fac dragoste cu ceata si apoi sa ma inec intr-un rau,sa mint, iar seara sa ma intorc in patul meu.Iar a doua zi sa o iau de la capat.Sa uit de mine.Sa-mi uit parul saten care nu e blond,ochii caprui si genele dese,privirea uitata si ea pe undeva.Sa uit de tine.Asta ar fi usor...dar ar fi tarziu.M-as trezi devreme pentru asta si as lua primul tren.As ocupa doua locuri si m-as certa cu controlorul pentru locul tau.M-as imbraca in hanoracul tau,mi-as pune gluga si as trage fermoarul cuvantului “suflet”.Apoi as dormi pana la capatul liniei,m-as da jos si as luao de la capat..Te las...plec... undeva...departe.Era,este,si va fi prea tarziu pentru noi.Eu,nu mai am ce sa-ti dau,tu...nu mai ai ce sa-mi oferi....Azi nu ma cauta...si nici maine.Am sa umplu cerul cu prostii.Ma suni degeaba....
So maybe I’m a masochist
I try to run but I don’t wanna ever leave.
Til the walls are goin’ up in smoke with all our memories.

2 comentarii: