M-am temut...

"Discutia pornea totdeauna din acelasi punct."Ce mai faci?".Apoi curgea la intamplare.Imi povestea fel de fel de lucruri.Eu mai mult ascultam.El stia despre mine cate ceva,insa niciodata nu m-am intreabat de unde."Cum arati?",l-am intrebat odata si in clipa aceeas mi-am dat seama ca,in schimb ,eu nu stiam,de fapt,nimic despre el.Nici ce profesie avea,nici cum arata."De ce te intereseaza?"mi-a replicat dupa o lunga tacere."Asa....As vrea sa nu fii numai o voce"am zis.Mi-a raspuns pe un ton,brusc,uscat:"Lasa,poate altadata."Era evident ca nu-i facea placere.Evita.De aceea nu l-am mai intrebat nimic.

Apoi am inceput sa-i povestesc eu tot felul de fleacuri.Il amuzau grozav.Pe mine ma sacaia inca din ce in ce mai mult intrebarea:de ce nu vrea sa ne cunoastem?"Crezi ca vom discuta astfel toata viata la telefon?"l-am tachinat eu intr-o zi.Si iarasi m-am lovit de tonul uscat,care nu era al lui."Cand te plictiseti,spune-mi.Te las in pace.Vrei sa inchid acuma?"."Nu,n-am zis asta,i-am raspuns cam descumpanita.De fapt ar trebui sa intelegi....Inseamna ca doar te distrezi".Vocea lui deveni dintr-odata aspra."Nu glumi,te rog,pe tema asta."Atunci am fixat,in sfarsit o intalnire.M-ma dus si am asteptat o jumatate de ora.N-a venit.Cand am ajuns acasa,a sunat telefonul."De ce nu ai venit la intalnire?"l-am intrebat."M-am temut."Numai la acest raspuns nu ma asteptasem."Te-ai temut?De cine?"."De noi,a zis el.Daca eu nu aratam cum te asteptai tu?Daca tu nu aratai cum te-am vazut eu?" "

O.Paler-Viata pe un peron

-Si ce s-a intamplat dupa?intreba ea.

-Nu a mai fost "dupa"...