Si prefer sa cred ca eu am fost un nimic.Da da...acel nimic care prin nimicul lui prea banal gandurilor tale ,candva ti le-a ocupat....Macar pentru un sincer si uitat minut.Acel nimic pe care l-ai putea gasi oricand in gandurile tale si ai sti ca am fost si sunt eu.M-as multumi si cu atat.60 de secunde in care, poate prin nimicul meu am umplut un gol al gandurilor tale absurde.59 de secunde pentru un nimic fredonat intr-o dimineata de vara ploioasa,58 de secunde pentru un rasarit de soare vesel,57 de secunde pentru o motaiala copilaroasa,56 de secunde pentru un sarut trist si un simplu “la revedere”.55 de secunde pentru o cruce facuta din reflex,54 de secunde cu ochii pe ceasul ce iti numara zilele care ti-au mai ramas,53 de secunde pentru o toana proasta,52 de secunde pentru o cravata desfacuta,51 de secunde pentru 2 lacrimi,50 de secunde pentru tine.
Atat mai sper...50 de secunde in care un nimic sa se aseze pe bratul tau si sa iti intipareasca in el 2 batai de inima usoare,pe care apoi sa le intorci ca pe doua file a unei carti nescrise...Deschide-ti atriile,tine-ti venele aproape,musca-ti buzele si inchide ochii caci nu e nimic mai dureros decat bataile de inima fara inima ce le da si secundele fara acea persoana...
Si poate ca 10 secunde care trec criminal,duios si fara simturi amagitoare au fost frica...frica ca tu existi si de ce ai putea sa imi faci...Ai putea sa pleci, sa iei cu tine cele 60 de secunde,sa le opresti undeva si sa nu te mai intorci niciodata. Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii...Stai...stai in coltul tau de lume,pe asfaltul tau murdar de povestile cu creta,pe prima banca de sub teiul din parc ...ne vom privi prin lentile zgaraiate din departare poate,ne vom intreba intr-un monolog absurd ce vise insira pe un sirag de margele albe celalalt si ne vom imagina in culori ceruite unul altuia viata.Dar te rog sa nu vii,sa nu gandesti...sa nu speri la acele imposibile 60 de secunde pe care un nimic ti le ofera, nimic din ce nu ai putea sa ai din nou si nimic din ce ai avut vreodata.Sa nu vrei nimic mai mult decat ceea ce ti se ofera pe tava... Un nimic fara curaj sa spere si sa stie ca tu existi....pentru ca tot ceea ce sunt si tot ce as fi putut fi este ce ai fi vrut tu sa fiu.
Atat mai sper...50 de secunde in care un nimic sa se aseze pe bratul tau si sa iti intipareasca in el 2 batai de inima usoare,pe care apoi sa le intorci ca pe doua file a unei carti nescrise...Deschide-ti atriile,tine-ti venele aproape,musca-ti buzele si inchide ochii caci nu e nimic mai dureros decat bataile de inima fara inima ce le da si secundele fara acea persoana...
Si poate ca 10 secunde care trec criminal,duios si fara simturi amagitoare au fost frica...frica ca tu existi si de ce ai putea sa imi faci...Ai putea sa pleci, sa iei cu tine cele 60 de secunde,sa le opresti undeva si sa nu te mai intorci niciodata. Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii...Stai...stai in coltul tau de lume,pe asfaltul tau murdar de povestile cu creta,pe prima banca de sub teiul din parc ...ne vom privi prin lentile zgaraiate din departare poate,ne vom intreba intr-un monolog absurd ce vise insira pe un sirag de margele albe celalalt si ne vom imagina in culori ceruite unul altuia viata.Dar te rog sa nu vii,sa nu gandesti...sa nu speri la acele imposibile 60 de secunde pe care un nimic ti le ofera, nimic din ce nu ai putea sa ai din nou si nimic din ce ai avut vreodata.Sa nu vrei nimic mai mult decat ceea ce ti se ofera pe tava... Un nimic fara curaj sa spere si sa stie ca tu existi....pentru ca tot ceea ce sunt si tot ce as fi putut fi este ce ai fi vrut tu sa fiu.
So hold me when I’m here,
Love me when I’m wrong,
Hold me when I’m scared,
And love me when I’m gone.
Hold me when I’m scared,
And love me when I’m gone.
Maybe I’m just blind...
stii...acum cand am vazut insirate secundele unui minut, ma gandeam cat de mult putem ajunge sa pretuim fiecare secunda a unui minut atunci cand iubim...si cat de mult ne dorim in fiecare secunda ceva, in legatura cu persoana iubita...
RăspundețiȘtergereai un premiu la mine pe blog:D
RăspundețiȘtergere