5 februarie 2011

All drugs

 
Taste me, drink my soul
Show me all the things that I shouldn't know
When there's a new moon on the rise
I had everything, opportunities for eternity
And I could belong to the night


Azi fusese din nou la el.Era obiceiul ei,era viciul si obsesia,drogul si leacul pentru o abstinenta emotionala prematura.Usa era deschisa,cheile pe etajera din hol, langa tigari.Mai erau doar doua, deci nu se lasase de ele.Geamul aducea un aer vechi incaperii,ce impregna un sentiment de pierdere.Ceva.Cam atat era.Camera,etajera,tigarile si amintirile care ieseau la fel ca fumul de tigara pe geam.Si astea erau ceva fata de ce avea ea in momentul ala.Din poseta scoase bricheta si isi aprinse una din tigari,lasase fumul sa se ridice si decise ca era momentul sa inchida geamul.Ar fi putut iesi toate amintirile si s-ar fi pierdut pe strazi fara numar de inmatriculare.Toate...odata cu fumul si probabil,daca nu mai mult ca sigur, ar fi ajuns in destinatii gresite si ar fi fost calcate in picioare.Mai rau decat erau deja,caci bocancii lor macar erau imaginari.Isi umpluse paharul cu apa si urmatoarea inghititura ii ingheta plamanii.La fel si inima.Era insetata.Privea paharul de pe noptiera si cerea salvarea povestilor cu regi si regine din el.Ar fi mers dupa ei,in pahar...in paharul lui,al ei.S-ar fi inecat in el,intrand incet in nisipul apei,cu talpile goale,pe catafalctul de hartie nescrisa.Ar astepta acum valul cel dintai sa-i faca o invitatie,iar apoi ar porni stinghera de curajul ametitor produs de lespedea de sare. Ar inchide ochii,caci valurile iar face greata si ar sughite la gandul ca... brusc e foarte singura.Atat de singura... Ar intra pana la genunchi,printre zgarieturi si urme ale unei vieti anterioare.Cu degetele infipte in lespedea de nisip,ar porni pe scoicile taioase mai departe prin apa rece.Ar fi ca acum noapte,ar fi luna plina si ar deschide ochii macar de dragul ei.Tremura in pahar. Ar inainta pana la piept,rasuflarea i-ar ingheta si ar pastra in ea ultimul sentiment,ultima imbratisare a unei morti subite.Pe fruntea ei s-ar intalni cerurile,pierzandu-si impreuna stele.Mor,rand pe rand povestile cu regi si regine.
E flamanda de tutun.Il doreste cu mainile,cu buzele,cu plamanii,cu inima,cu narile,cu fiecare respiratie care fara fumul ei aromat nu isi gasesa locul.Il simte.E din nou aici.Pe buze, nari,pe pleoape.Dar e prea tarziu.Au murit cu totii inecati in paharul ei.
Mai ramasese doar o tigara pentru a doua zi si dupa ar fi disparut cu totul.Nu mai avea ce cauta oricum acolo.Era prea mult fum,prea multe amintiri pierdute printre el si nimeni care sa fie in stare sa deschida nenorocita aia de fereastra care...nu ducea spre nimic nou sau mai bun.El nu se intorsese pana acum,nici nu avea de gand sa o mai faca.Tot ce lasase in urma lui erau tigarile si pe ea.Era la dezintoxicare pentru ambele.

4 comentarii:

  1. honey...ma uimesti pe zi ce trece! sunt o "lucky" ca esti "ma friend" =)) >:D<
    p.s. ziua mea (desi e foarte departe de acum...) asteapta sa fie cucerita de o creatie de a ta.pe bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am şi o postare cu sufletul trist, dar o las pentru altă zi. Şi da, sufletul nostru e un copil firav, de care trebuie să avem grijă:)

    RăspundețiȘtergere