Mi te-ai bagat subtil pe sub piele,mi-ai alunecat prin vene si m-ai facut sa tin la tine.Nu te iubesc...nu as putea si nici nu as avea cum,ar fi un cuvant prea mare pentru noi.Dar m-ai facut sa tin la tine,sa te caut cu privirea si cu gandul,sa ma gandesc la tine,unde esti si ce faci,sa anticipez ce o sa-mi zici,sa-ti citesc privirile si sa imi dau seama cand esti suparat doar dintr-un mesaj.Sa fii prima si ultima persoana cu care vorbesc zilnic...
M-ai facut sa imi pierd frica,sa nu mai fug,sa te las langa mine.M-ai facut sa fiu asa cum nu credeam ca o sa fiu vreodata.Mi-ai dat liniste,curaj si mi-ai linistit si cele mai adanci temeri.Ai avut curajul sa ma infrunti atunci cand nu aveam dreptate si totusi sa ma lasi copil.Sa razi de copilul din mine si sa ti-l doresti zilnic.
Nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca dincolo de aparentele astea dure tu vezi altceva si ca dincolo de aiurelile mele de copil rasfatat si cu capul in nori ghicesti altceva.Dar ca iubesti prea mult chestiile astea ca sa renunti la ele si ca asta ma face....mai ciudata...dar in sensul ala special.Nu o sa uit niciodata cum te-ai enervat cand ceilalati nu vedeau asta.Nu o sa uit...asa cum nu o sa uit niciodata cand mi-ai spus ca nu vrei nimic de la mine...doar sa fiu prietena ta si atat.Dar stii ce?Nu ai schimbat nimic cu asta...
Viata ca un platou cu fursecuri....
Blogul tău e atât de drăguț! Sunt foarte sigur că nu m-am abonat degeaba. Și postarea asta m-a făcut să vărs o lacrimă mică, pentru că și eu simt acele lucruri pentru cineva, și chiar le-ai spus pe nume. Cum ți se bagă sub piele, în toată ființa ta, și simți că nu mai poți și clar că nu mai vrei să renunți niciodată. E...genial, nu mai am cuvinte. Scuze de comentariul lung :">
RăspundețiȘtergere