Anul asta care a trecut a fost cu bune,cu rele,si totusi pare atat de gol.Trag linie si vad ca viata mea nu s-a schimbat cu nimic aproape de anul trecut si ca nu am facut aproape nimic anul asta care sa il schimbe pe cel viitor.A fost bun...a fost...dar a avut si parti rele.Am iertat greseli aproape de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si am uitat persoane pe care nu le poti uita.Am facut ce am vrut,am fost dezamagita de persoane de la care nu ma asteptam,dar si eu am dezamagit..Unii zic ca anul asta am fost mai fericita,ca starea mea emo s-a evaporat si ca am ramas doar eu.Da si nu prea.Cred ca am lasat aceasta senzatie datorita inroniei debordante de care am avut parte anul asta.Am incercat sa fiu ironica,sa arat ca nu imi pasa,si in unele chestii chiar m-a ajutat acest lucru.Nici nu imi mai aduc aminte ce faceam pe la inceputul anului...si stau si ma uit ca pana si pe blog parca viata mea a inceput de prin luna Aprilie.Da,prin Mai era ziua mea,pe care am tratato cu sictir,apoi ultimele teze,stres total,si apoi in Iunie vacanta.Plictisitoate in mare parte,cu kineto,plimbari si nopti pierdute pe mess in care am devenit plictiseala cuiva.Apoi August cu Franta,in care m-as intoarce dar singura.De asta imi pare rau...ca atunci cand am fost la Paris nu am avut niciun moment in care sa fiu singura si sa imi adun gandurile,sa ma gandesc la ceva.Am fost tot timpul pe drumuri,am alergat ca nebuna dintr-o parte in alta si am incercat sa cuprind cat mai mult din el.Si parca nu prea mi-a iesit.Parca nu am avut timp sa savurez Parisul,parca am privit din afara totul,parca nu eram acolo.Am ras ca tampita la Disney,nici nu stiu de ce,probabil din cauza euforiei celorlalti,m-am distrat doar in masinariile alea,in rest nu simt nicio atractie pentru niciun personaj,am mers cu muuuult sictir printre tot felul de tablouri la Luvru,si sa mor daca mai tin minte ceva de pe acolo.As fi vrut,nu stiu...sa stau la o cafenea pe Champ Elysee,sa ma cufund in gandurile mele si sa ma uit la lumea care trecea pe acolo in acea zi superba.A fost frumos, nu zic nu.Dar daca m-as intoarce as fi alta.Si o sa ma intorc,chiar si pentru un weekend,si o sa fac ce i-am zis Dianei:o sa beau vin rosu pe Champ Elysee.Apoi m-am intors acasa si a urmat Septembrie in care vremea a fost naspa,eu m-am simtit naspa si apoi a inceput scoala.Si asa a inceput totul sa mearga aiurea in viata mea.Am realizat in aceasta luna ca nu am nimic din ce credeam ca am si ca nu o sa am niciodata.Si apoi vedeti si voi ce a urmat in lunile urmatoare.Si acuma in Decembrie am realizat ca nu mai simt nimic,ca nu mai vreau nimic,si cel mai naspa nu mai imi doresc nimic.Ca am inceput sa imi reprim toate sentimentele,dorintele,ca le gasesc prea scumpe pentru mine si asta e naspa.E naspa cand te trezesti si te intreaba cineva ce vrei si iti dai seama ca nu stii,sau ca stii dar nu o sa ai niciodata acel lucru.Asa am ajuns eu...”Vreau sa fie...Da’ nu o sa se intample niciodata deci mai bine o las balta.Nu mai vreau”.Asa am ajuns eu.Si cred ca ar fi cazul sa imi doresc sa ma schimb.Sa fiu altfel anul asta care vine.Si vreau.Vreau sa merit persoanele de langa mine si ele sa ma merite,sa iubesc,sa ma iubesc mai mult,sa imi asum riscuri,sa imi pun intrebari si sa-mi gasesc raspunsuri,sa uit tot ce a fost,sa iert,sa nu mai fiu atat de vindicativa,sa nu mai am resentimente,sa nu imi mai reprosez atatea,sa nu regret nimic din ce voi face,sa fac ceva care sa conteze,sa schimb ceva in bine,sa nu mai indepartez oamenii care inca ma mai iubesc.Cred.Da,sa cred in ceva,sa cred in mine.
Si tot acest an a durat cam cat?...8 luni?Am parcurs mult din el...uneori singura,alteori altii au luat decizii,ganduri,carma si...pe mine.Si nu stiu acum cand am ajuns la destinatie daca sunt eu.Daca am fost eu vreodata...
P.S.Vreau sa ajung iar la 45 de kilograme,ma simt mai bine asa.
Mă regăsesc în câteva stări sau întâmplări din relatarea ta. Sper şi eu să ajung într-o bună zi în Paris. Dar vreau să merg cu persoana iubită. Consider că Parisul are atâta romantism, iubire, fericire de oferit, încât nu poate fi digerat decât în doi.
RăspundețiȘtergerep.s.: Dacă reuşeşti să te schimbi, măcar puţin, anunţă-mă! Vreau să ştiu secretul reuşitei, mi-e atât de greu să mă schimb când îmi doresc asta.
Îţi urez un 2011 mai frumos, în care să te redescoperi şi să te împaci cu "eu"-ul tău.!