Epilog

" Ce rost ar mai avea acele nopti pierdute, nopti cu miros de cerneala si scârtâit de penite pentru continuarea unei povesti din care personajul lipseste?
Povesti despre un abur pierdut peste vremi, despre o idee, un vis sau o fantasma a trecutului? Personajul disparut de mult, dar pastrat viu printr-o obsesie fara sens.
E timpul sa îmi ridic ochii din pamânt, alte suflete viseaza sa desenez în jurul lor castele, si mult soare, sa atinga corzile ce tu le-ai rupt odata. E timpul sa închei acest capitol, în care ma trezesc dimineata si cerneala s-a varsat peste ultimele rânduri scrise. Închid coperta roasa de nisipul din clepsidra, si o asez pe un raft, sus, în inima mea.
Poate peste ani o voi deschide, si ma voi întreba cine a varsat cerneala, prefacându-ma ca nu stiu sfârsitul pe care nu îl pot citi. Ma voi întrista poate, si voi lasa deoparte cartea, caci alt personaj ma va privi în ochi si îmi va zâmbi, nu mai frumos ca tine, dar va fi un zâmbet sincer.
Acum sa varsam cerneala peste tot. De azi, noi...suntem doar istorie..."