Dedicatie

"Cum aș putea să-i explic lui că vreau totul, că nimic mai putin de atât nu-i suficient pentru mine? Că jumătățile de măsură nu-s pentru mine cum nu-i alcoolul pentru măicuțele îngenuncheate-n mănăstiri? Că eu aș putea să dau 100%, dar pentru asta am in prealabil nevoie de niste demonstrații, din acelea mai sofisticate, așa-s eu, greu de convins, ca o scară cu o comoară la capătul ei, dar pe care urcându-te trebuie să sacrifici și dăruiești mereu ce ai mai bun, iar odată ce-ai ajuns acolo sus, îti primesti recompensa și-n plus toate lucrurile pe care le-ai sacrificat, însă dacă nu, inaintezi,dar rămai fără nimic. Nu știu să-ți explic cum sunt si de ce trebuie sa mă realegi mereu. Eu pot vedea bunătatea ce zace nedescoperită, tu, in schimb, mereu îmi strigi că-s demonica, că prin vene-mi curge sânge de culoare neagră, mânjit de rautatatea care zace-n mine, că femeie mai rea decât mine nu ti-a fost dat să întâlnesti de-a lungul întregii tale existențe. Vezi, aici greșesti tu! Bunătatea mea nu și-a caștigat-o nimeni, vreodată, tocmai pentru că n-a fost nimeni capabil de acest sacrificiu! Comoara a ramas intacta. Si cum să stiu c-o meriți dacă nu te straduiesti sa ajungi la ea? De asta nimic, nu-i destul, știi asta, nu?"  Sursa

 ....si nu stiu daca ar fi cuvinte mai bune decat astea...

Viata ca un platou cu fursecuri...