Ce vrei tu...

15 minute de cand statea in statie,inghetand,simtind pietrele sub picioare si acoperindu-si urechile rosii cu mainile.Era innorat,frig si aproape incepea sa ninga.Nu ca ar fi fost prima data in ultimele 2 zile.Masini treceau pe langa ea,se privea in geamurile lor,ele in ea si isi zicea ca parul nu putea sta mai aiurea ca atunci.Vantul ii ardea obrajii,mii de ace,o palma data la nervi.O masina se opri chiar in fata ei si cum avea acest prost obicei incepu sa-si aseze esarfa.

-Urca...

Nu avea obiceiul sa asculte comenzi de genu sau sa le indeplineasca pentru nimeni.Era prea incapatanata sa faca ce vroiau altii.Dar acum era altceva....parca era hipnotizata si urca tacuta in masina ca un copil cuminte ce altadata nu ar fi fost.

-Ai pe bancheta din spate niste mancare...Probabil ti-e foame.Eu am iesit cu o ora mai devreme si...

-De ce faci asta?Nu mi-e foame...si nici nu ar trebui sa fiu aici...de fapt chiar o sa cobor,a fost o greseala...

Prea tarziu.Masina deja pornise.Sa se arunce?Nu nu...s-ar fi lovit..si in plus chiar aici isi dorea sa se afle...

-Deci pe unde o iau?

-Unde vrei....nu-mi pasa...De unde ai stiut sa vii aici?Adica...

-Te cunosc destul de bine sa stii...

-Cand?Azi?O sa ma cunosti si maine?

-Deci... pe ce strada stai?

-Strada Ciresilor Nr2 Ap 13 usa rosie...

Zambea si parea profund surprins.

-Esti sigura ca acolo stai? 

-Ce?Imi cunosc destul de bine adresa...sa stii...

-Si esti sigura ca acolo vrei sa fii?

-Ihi...asa cum ai stiut si tu locul acesta...

-Si...daca dupa ce intri nu vei mai fi lasata sa pleci?

-Cine a zis ca trebuie sa plec...

-Dar daca o sa vrei candva sa pleci...sa te intorci din nou pe strada asta...sa astepti din nou autobuzul,sa..

-Eu stiu unde vreau Eu sa fiu.

Tacere se lasa,sub pretextul unui condus concentrat.Zambetul era in coltul gurii,ochii atenti la strada,iar sufletul....iesea pe undeva pe geam impreuna cu aburul.

-Ok am ajuns.Exact unde trebuie sa fii....Era blocul ei,strada ei,aleea unde se juca cand era mai mica si nimic din toate astea nu i se pareau familiare.Deschise portiera si nici macar nu se uita in urma ei.Facu cativa pasi pe zapada care ii scartia sub bocanci si apoi se intoarse brusc.Deschise geamu.Astepta...

-Atunci inseamna ca si tu stii ce vrei....

                                                                                                                            Asta e...ceva...nu stiu ce...

With tired eyes,tired minds,tired souls,we slept.

Azi era pierduta printre ganduri.Ai fi zis ca era ceva grav,asta daca nu si-ar fi ales ea singura drumul.Din anumite motive,pe care poate nici chiar ea nu le ghicea,nu vroia sa se intoarca.Nu vroia sa vada din nou acele fete,sa le asculte,sa le zambeasca.Nu vroia nimic...inafara de ganduri.De ce nu intelegeau altii asta...Pentru ea era atat de simplu.Urmarea poteci de ganduri acoperite de zapada.Punea intrebari,tot ea gasea raspunsuri,dar mereu erau altele.La unele stia raspunsul,insa ii era frica de el.Ar fi insemnat trezirea la realitate,acceptarea celorlalti si nu era pregatita pentru asta. Adevarul nu ar fi facut niciun zgomot pe care ea sa nu-l fi stiut.Asa ca prefera sa taca....cu ochii inchisi,cu mintea obosita,cu sufletul stins,dormea.Avea vise de rememorat si ganduri de distrus.

Eu nu mai pot sa scriu.

Scrisoare catre Fat-Frumos

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a
pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si
privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici,
Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc

vama - scrisoare catre fat frumos

Asculta mai multe audio diverse

All drugs

 

Taste me, drink my soul
Show me all the things that I shouldn't know
When there's a new moon on the rise
I had everything, opportunities for eternity
And I could belong to the night

Azi fusese din nou la el.Era obiceiul ei,era viciul si obsesia,drogul si leacul pentru o abstinenta emotionala prematura.Usa era deschisa,cheile pe etajera din hol, langa tigari.Mai erau doar doua, deci nu se lasase de ele.Geamul aducea un aer vechi incaperii,ce impregna un sentiment de pierdere.Ceva.Cam atat era.Camera,etajera,tigarile si amintirile care ieseau la fel ca fumul de tigara pe geam.Si astea erau ceva fata de ce avea ea in momentul ala.Din poseta scoase bricheta si isi aprinse una din tigari,lasase fumul sa se ridice si decise ca era momentul sa inchida geamul.Ar fi putut iesi toate amintirile si s-ar fi pierdut pe strazi fara numar de inmatriculare.Toate...odata cu fumul si probabil,daca nu mai mult ca sigur, ar fi ajuns in destinatii gresite si ar fi fost calcate in picioare.Mai rau decat erau deja,caci bocancii lor macar erau imaginari.Isi umpluse paharul cu apa si urmatoarea inghititura ii ingheta plamanii.La fel si inima.Era insetata.Privea paharul de pe noptiera si cerea salvarea povestilor cu regi si regine din el.Ar fi mers dupa ei,in pahar...in paharul lui,al ei.S-ar fi inecat in el,intrand incet in nisipul apei,cu talpile goale,pe catafalctul de hartie nescrisa.Ar astepta acum valul cel dintai sa-i faca o invitatie,iar apoi ar porni stinghera de curajul ametitor produs de lespedea de sare. Ar inchide ochii,caci valurile iar face greata si ar sughite la gandul ca... brusc e foarte singura.Atat de singura... Ar intra pana la genunchi,printre zgarieturi si urme ale unei vieti anterioare.Cu degetele infipte in lespedea de nisip,ar porni pe scoicile taioase mai departe prin apa rece.Ar fi ca acum noapte,ar fi luna plina si ar deschide ochii macar de dragul ei.Tremura in pahar. Ar inainta pana la piept,rasuflarea i-ar ingheta si ar pastra in ea ultimul sentiment,ultima imbratisare a unei morti subite.Pe fruntea ei s-ar intalni cerurile,pierzandu-si impreuna stele.Mor,rand pe rand povestile cu regi si regine.

E flamanda de tutun.Il doreste cu mainile,cu buzele,cu plamanii,cu inima,cu narile,cu fiecare respiratie care fara fumul ei aromat nu isi gasesa locul.Il simte.E din nou aici.Pe buze, nari,pe pleoape.Dar e prea tarziu.Au murit cu totii inecati in paharul ei.

Mai ramasese doar o tigara pentru a doua zi si dupa ar fi disparut cu totul.Nu mai avea ce cauta oricum acolo.Era prea mult fum,prea multe amintiri pierdute printre el si nimeni care sa fie in stare sa deschida nenorocita aia de fereastra care...nu ducea spre nimic nou sau mai bun.El nu se intorsese pana acum,nici nu avea de gand sa o mai faca.Tot ce lasase in urma lui erau tigarile si pe ea.Era la dezintoxicare pentru ambele.