Viata ca un platou cu fursecuri....

The artist of soul

  

-Esti penibil....
-De ce?
-Inca le mai pictezi?
-Sunt artist...ce ar trebui sa fac cu ele?Sa le dau foc?Oricum nu o sa pricepi niciodata....
-Da...artist...ti-am zis esti penibil...
-De ce?Pentru ca nu o sa fii niciodata pe una din ele?
-O da...ma si macina o invidie...de asta esti tu asa de penibil...Oricum vad ca macar au fost diferite
-Diferite?...de cine?De tine?
-Ma faci sa rad..nu e ca si cum m-ai cunoaste si ai sti ce inseamna diferit in cazul asta.Cum poti sa le faci asta?
-Sa le fac ce?
-Sa iti pictezi fostele iubite...apoi sa le expui intr-o galerie...sau sa le vinzi unui strain
-Nu e ca si cum ar mai fi ale mele..Si apoi...Sunt un artist..
-O doamne...inceteaza...Castigi bani pe urma unor biete fete care au avut nenorocul sa te intalneasca pe tine...marele artist

Ai si acum acelasi obicei.Iti pictezi muzele...din pacate nu cunosti niciuna din ele.Faptul ca le faci blonde,brunete,roscate,cu ochii albastri,verzi sau buze pline nu zice nimic despre ele.Ci despre tine..cat de putin le cunosti defapt.Pe unele le-ai facut urate,si ele nu sunt.Atata de mult te-au ranit?
Nu cred ca ai fi in stare sa ma pictezi vreodata....Nu te-am lasat niciodata sa ma cunosti...

Viata ca un platou cu fursecuri...