Chiar?

Mai am putin si o sa ajung si eu la situatia asta.Urasc intrebarea "Ce faci?"...de parca chiar ti-ar pasa.M-am saturat de oameni care se baga neinvitati in viata ta,isi dau cu parerea desi nu le-ai cerut-o si se comporta de parca chiar te-ar cunoaste...Cum se face ca atunci cand sun pe cineva imediat avem ce vorbi,discutam ore intregi,dar cand raman fara minute pot sa treaca si zile,pot sa si mor ca nu ii pasa nimanui?Despre asta este vorba in "Ce faci".Auzi...da' chiar iti pasa?
                                                                                           
                                                                                           P.S. Pentru lipsa de coerenta...faceti o plangere

Si mai mult nisip

  

zilele astea încep cu amintirea vacanțelor de altădată:
în fiecare dimineață cineva se așază pe marginea patului
mă întreabă dacă nopțile sunt imprimate pe piele
dacă am visat cum mă acoperă nisipurile.
[mirosul tău de brad se răspândește în camera mea.]

(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
plutește într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)

te întreb dacă sub mare ai văzut vreodată munții.
dacă îi poți face să dispară, apoi să apară din nou

“o să-ți aduc ceva dintr-o țară străină, să semene cu tine.
un copil cu păr auriu, pe care l-am crescut aici, în mare.”

vrăjile pe care le facem seamănă cu diminețile noastre.
ne trezim trupurile odată cu peștii, ni le afundăm sub dune de nisip.
ne izbesc de malurile ţărmurilor
şi plutesc grotesc. uneori aşteptăm ore întregi să reapară

(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
plutește într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
*
de atunci, unghiile nu îmi mai cresc. le acopăr cu mâinile altora,
apoi mă îndepărtez. oamenii se așază lângă mine
și vor să prindem diminețile împreună
fără să știe că niciodată nu îmi iau rămas-bun.
(sunt ca un vapor de lemn în care port doar morții)                                      
                                                            Si mai mult nisip-Andra Rotaru

In Romania copii se nasc deja stresati.Sunt stresati inca din burta de rasul mamei care rareori se aude.

Eu nu as mai avea curaj sa ma nasc in lumea asta.

Timpul sa facem curat....

Azi sunt mai mult ca sigura ca mi-am pierdut sufletul pereche.Stiu ca...uneori...ii spun sa plece,sa dispara din viata mea,ca oricum e goala,dar....Mereu se intoarce,mereu s-a intors.Parca il vad ca intotdeauna cum intra pe usa,are cheie de la apartamentul nostru,si se aseaza langa mine la masa.Stam asa in tacere,fara sa ne privim,respiram din ce in ce mai incet sa nu ne deranjam,si ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat.Apoi se ridica de langa mine,isi ia cana de cafea,bea o gura apoi o arunca in chiuveta,eu nu stiu sa fac cafea.Se uita pe geam,priveste lumea,o soarbe din priviri de parca nu de acolo vine si nu acolo a fost tot timpul...lumea,stii tu...Apoi ma intreaba daca a mai trecut cineva cat a fost plecat.Uneori raspund sec ca nu,alteori dau pur si simplu din cap.Mai stam asa cateva minute timp in care el fumeaza o tigara,dupa care ma ia de mana si imi sopteste”-E timpul sa facem curat”.

De data asta nu e la fel.Au trecut prea multe zile,el,sufletul meu pereche nu s-a intors,cafeaua e la locul ei,desi stiu ca nu o sa ii placa.Vreau sa se intoarca...am mancat prea multe zile la rand singura si e prea multa liniste.Mi-e frica sa ma uit pe geam...daca nu e acolo.Daca nu e nicaieri ce o sa fac?Cine o sa vina in locul lui?As da anunt ca s-a pierdut.Nu ar fi greu,doar ca nu stiu cum arata.Unii spun ca arata ca mine,dar asta nu se poate.Eu m-as fi intors de mult,macar i-asi fi inapoiat cheia,in speranta ca alt suflet pereche o va folosi.Cel mai rau e ca e timpul sa fac curat.

You and I

Pe langa faptul ca o ador pe Lady Gaga si ca o consider un artist complet,ador acest gen de filmulete.Plus ca in acesta este atat de feminina si naturala...I just love it :x:x