13 septembrie 2010

Perechi de cate 2


Incep prin a ma plange ca s-a terminat vacanta si ca ultimele saptamani au fost naspa avand in vedere vremea de afara.Asa ca am ajuns sa stau in pat si sa citesc cate o carte pe zi,revenindu-mi astfel “gustul” pentru citit pe care l-am pierdut odata cu venirea vacantei.Intr-una din zile am citit “Nunta” de Nicholas Sparcks.O carte superba,continuarea unei alte carti superbe “Jurnalul unei iubiri”a carei ecranizarea a fost dupa parerea mea exceptionala.Ce rol au toate astea? Au,pentru ca m-au facut sa ma gandesc daca exista asa ceva,o astfel de dragoste si daca exista suflete pereche.Sa luam ambele situatii:
-exista:daca exista de ce nu toata lumea si-l gaseste?Adica asa ar fi logic.Si de unde stie ca ala e sufletul lui pereche.Ma face sa ma gandesc.Daca singura persoana de pe lume ar trai in celalalt colt al lumii si tu nu ai intalni-o niciodata?Sau daca deja ai lasat-o sa plece si nici macar nu te-ai uitat o clipa inapoi?Sau ca poate treci in fiecare zi pe langa ea,iei acelasi autobuz dar coborati la diferite statii?Sau ca poate a murit deja si ca tu nu o sa stii niciodata acest lucru si o sa cauti pierduta ceva ce nu mai exista?Ma sperie....ma sperie gandul ca poate sunt oarba,ca poate iubesc persoana gresita si ca nu o sa aflu decat cand va fi prea tarziu sau poate niciodata.Dar imi trece...poate prea usor...viata nu poate fi asa de cruda si ca intr-un fel sau altul ne da de inteles care sunt persoanele cele mai potrivite pentru noi.Pentru ca ele te vor accepta asa cum esti,vor fi mereu acolo cu tine indiferent cat de tare le vei rani.Sper
-nu exista:nu cred ca exista persoane facute special pentru noi.Exista doar persoane pe care le iubim,care ne iubesc,persoane pe care le iubim si nu ne iubesc.Persoane carora le acceptam orice cu indiferenta si care daca ne iubesc vor deveni intr-un sfarsit sufletele noastre pereche.Cu toate acestea mi-e greu sa cred ca cineva poate iubi atat de mult si ca exista o astfel de dragoste si astfel de oameni.Caci in sfarsit fiecare avem un interes bine ascuns.Poate exista...doar in carti.Oricum o sa citesc in continuare si o sa va anunt daca am intalnit vreodata asa ceva.

1 septembrie 2010

Ieri era vara


Ieri era vara.Ieri eram inca copii, iar zilele erau pline de soarele din zambetul nostru.Eram copii verii,umblam descult pe pamantul fierbinte fugind de emotii covarsitoare.Imparteam zambete,gropite in obraji si bomboane cu mainile arse de soare.Ochii nostri erau mai limpezi...in ei se oglindea cerul senin al verii pierdute mult prea devreme.Ii aveam rasaritul, prima privire,roua si iarba proaspat cosita.Aveam amiezele si somnul dulce de copil rebel.Aveam serile si povestile cu zmei si zane.Aveam totul...marea,soarele,copacii umbrosi si cerceii din ciresele amare.Aveam stelele,iarba si cantecul serii cu prietenii.Erau toate ale noastre.Aveam timp...era vara.
-Azi?
-Azi e frig si ploua si in noi si afara....