Prea...devreme?

Ora 9.Am pus ceasul sa sune la ora 9.De ce?De ce am pus ceasul sa sune? Nu stiu...chiar nu stiu sa iti raspund la acesta intrebare...nu stiu de ce pun ceasul sa sune de cateva zile,luni...ani...incoace...Dar l-am pus in fiecare dimineata....ca si acum.
Cearsaful alb...atat de imbietor...atat de alb...ca si mainile tale pe care inca le mai pastreaza asa cum si eu le mai pastrez...Am aruncat ceasul.S-a trantit de perete si am oprit timpul.E doar soare...un soare cald care ma cheama...dar nu vreau sa ma duc...si el ma cheama la el prin perdeaua mea alba...Vreau sa stau aici sa te simt,sa te ascult,sa iti simt mirosul...sa te ating usor cu piciorul gol...Dar realizez imediat ca tu nu esti aici si ca iar am pus ceasul sa sune...de ce sa sune?Nu mai conteaza....
Veioza clipeste haotic.Stau infasurata in cearsaful alb ca sa te simt langa mine...pe masa.Am impins usor cu piciorul cana de cafea si vaza cu frezii....Chiar stii ca imi plac freziile?Da,sunt atat de...eu.Eu pe masa.O carte veche aruncata langa pat zace de cateva zile...nu am curajul si nici dispozitia necesara sa o ridic...sa o inchid,sa o pun la locul ei alaturi de...celelalte carti pe care nu le am.Asta e singura...si nici macar nu este a mea...Iar poza de pe noptiera,e aiurita de lumina galbena a veiozei...s-a pus praful pe ea...S-a pus praful peste tot...peste tot.Totul in jur e numai praf...scrum...lacrimi...zambete...nestire.Mai sunt si cateva monezi aruncate...totul e o vraiste in continua ordine...iar telefonul scos din furca inca mai are ton,deci nu l-au taiat....Oricum singurul numar pe care il stiu este al tau...dar nu te-am sunat niciodata...
Cd-uri imprastiate pe jos fac drumul spre pat...Miroase a portocala.Pervazul prafuit de atata vreme si cenusa gri este trezit de doua mere rosii...stau acolo de ceva timp...si imi aduc aminte de clipele in care imi aruncai portocale pe fereastra....Acum le aduci intr-o punga si le pui direct pe masa...Ai uitat.Asa cum ai uitat si de bomboanele din buzunar...asa cum m-ai uitat si pe mine intr-un buzunar dintr-o haina veche si ponosita.Da,hai sa uitam....Vrei?...
Este ultima scrisoare si inca iti mai tulbur linistea cu tampeniile mele...dar nu mai este mult...flaconul e deja gol...una cate una.Parca soarele bate mai tare....iar lumina veiozei a devenit brusc din galbena alba...Hai sa ne amintim...hai sa ne amintim cum m-ai lasat sa plec cand ti-am zis ca voi ramane doar daca tu ma vei opri...si tu ai tacut..deci ai ales sa plec...Sper ca ti-a fost mai bine...mai bine decat mie....Hai sa ne amintim...ce sa ne amintim?Mai avem noi vreo amintire?Sau am murit demult si nu am trait nimic din ce a fost vreodata?....Am sa te strang in brate pentru ultima data si am sa vars ultima lacrima neagra de la tusul de ochi pentru tine...si o sa ma usture la fel ca si apa sarata a marii si o sa cada la fel ca si parul taiat de soare...si atunci o sa imi dau seama ca traim vieti diferite si ca lumea noastra nu mai exista...e doar lumea mea,si lumea ta...fara lumea noastra...Si m-as preface ca as putea sa iti explic asta in mai multe cuvinte...dar nu ar fi asa...As trage de timp doar ca sa iti mai vad ochii negri si sa ma mai caut inca o data in negura lor...sa iti mai vad zambetul cald si sa iti mai simt inca o data parfumul si caldura....Si apoi te-as lasa sa pleci...si ti-as privi inca o data pasii goi pe nisipul umed al marii...pana cand cerul va cadea in bucati de praf de dorinte sfarmate in talpi ce nu vor sa ierte...
Si voi minti ca nu m-a durut...ca nu am adormit nopti intregi plangand,pana mi s-a terminat aerul din plamani si calmantele de pe noptriera prafuita,ca nu am mancat zile intregi caci nu puteam inghiti nimic inafara de pastile...Caci nu ar crede nimeni...nici macar eu...ca nu mai suntem noi ci doar eu , tu...si ca nu mai exista un al treilea cuvant...
Reiau in minte clipele in care am tipat,in care am dat in tine,in care te-am ranit desi nu meritai asta...in care m-am purtat ca o ticaloasa...Ai toate motivele din lume sa ma urasti...iar eu nu te urasc pentru asta...ci te iubesc si mai mult pentru ca mi-ai aratat ce fel de persoana sunt...si ca nu merit nimic...nici macar un sarut sau un cuvant...nici macar un “adio”...Nici macar atat...Iti multumesc ca mi-ai aratat cine sunt si pe cine vreau sa iubesc...Si poate ca ar fi mai bine sa nu mai scriu povesti,sa nu mai vars lacrimi pe foaie,sa nu mai visez,sa nu mai sper,sa nu mai tip...ci sa tac...si sa te iubesc in tacere...Asa cum ai facut-o tu cand m-ai lasat sa plec si nici nu ti-a pasat ca am urlat....ca am urlat si atat.
Promite-mi doar atat...Ca au ramas furtuni in urma pasilor tai de la mal...ca ai strabatut un lan intreg ca sa ma gasesti...si ca secundele care mi-au mai ramas m-ai iubit....asa ...in tacere...si ca in ele ai inghesuit lacrimi,maini reci,par ars si pupile inrosite...DNR(do not resuscitate)

P.S. Am trait o viata fara tine....

Nimic

Si prefer sa cred ca eu am fost un nimic.Da da...acel nimic care prin nimicul lui prea banal gandurilor tale ,candva ti le-a ocupat....Macar pentru un sincer si uitat minut.Acel nimic pe care l-ai putea gasi oricand in gandurile tale si ai sti ca am fost si sunt eu.M-as multumi si cu atat.60 de secunde in care, poate prin nimicul meu am umplut un gol al gandurilor tale absurde.59 de secunde pentru un nimic fredonat intr-o dimineata de vara ploioasa,58 de secunde pentru un rasarit de soare vesel,57 de secunde pentru o motaiala copilaroasa,56 de secunde pentru un sarut trist si un simplu “la revedere”.55 de secunde pentru o cruce facuta din reflex,54 de secunde cu ochii pe ceasul ce iti numara zilele care ti-au mai ramas,53 de secunde pentru o toana proasta,52 de secunde pentru o cravata desfacuta,51 de secunde pentru 2 lacrimi,50 de secunde pentru tine.
Atat mai sper...50 de secunde in care un nimic sa se aseze pe bratul tau si sa iti intipareasca in el 2 batai de inima usoare,pe care apoi sa le intorci ca pe doua file a unei carti nescrise...Deschide-ti atriile,tine-ti venele aproape,musca-ti buzele si inchide ochii caci nu e nimic mai dureros decat bataile de inima fara inima ce le da si secundele fara acea persoana...
Si poate ca 10 secunde care trec criminal,duios si fara simturi amagitoare au fost frica...frica ca tu existi si de ce ai putea sa imi faci...Ai putea sa pleci, sa iei cu tine cele 60 de secunde,sa le opresti undeva si sa nu te mai intorci niciodata. Nu vreau sa pleci si te rog sa nu vii...Stai...stai in coltul tau de lume,pe asfaltul tau murdar de povestile cu creta,pe prima banca de sub teiul din parc ...ne vom privi prin lentile zgaraiate din departare poate,ne vom intreba intr-un monolog absurd ce vise insira pe un sirag de margele albe celalalt si ne vom imagina in culori ceruite unul altuia viata.Dar te rog sa nu vii,sa nu gandesti...sa nu speri la acele imposibile 60 de secunde pe care un nimic ti le ofera, nimic din ce nu ai putea sa ai din nou si nimic din ce ai avut vreodata.Sa nu vrei nimic mai mult decat ceea ce ti se ofera pe tava... Un nimic fara curaj sa spere si sa stie ca tu existi....pentru ca tot ceea ce sunt si tot ce as fi putut fi este ce ai fi vrut tu sa fiu.

So hold me when I’m here,

Love me when I’m wrong,
Hold me when I’m scared,
And love me when I’m gone.

Maybe I’m just blind...

Piesa asta n-are nume...

Am oprit masina in mijlocul pustiului...Stiu..nu am condus niciodata.Doar am stat in dreapta ta si ti-am privit orice miscare,orice clipire,orice suras....Te contemplam si imi doream adesea sa stiu ce gandesti,daca sunt si eu acolo...in gandurile tale...Si poate ca am fost...pana la un moment dat cand m-ai pierdut printre ele...si m-ai alungat cu toate cele rele...
Ironic...melodia noastra e la radio...si mai ironic e ca niciodata nu au dat-o pana acum...Privesc in dreapta mea si vad lanul rosu de maci.Fredonez melodia si pun piciorul descult pe sufletul meu.Da...pe sufletul meu...mai jos decat praful de pe asfaltul incins.Arde....dar nu o iau la fuga caci ma trezeste,iar senzatia durerii este placuta.Inchid portiera incet...asa cum iti place tie sa o faci si merg spre...”nicaieriul” rosu...El ma asteapta...cu bratele deschise sa ii dansez in jur si sa ii dau sarutul meu,sa ii las drept plata lacrimile si amintirile...Imi infing picioarele in noroiul rece si ma scufund....ma trage la el...ma cheama...iar eu ii intind mana.Dar nu e noroiul acesta...e rosul...sunt macii...si melodia...vorbeste despre suflete pereche...
Totul este ironic...viata este ea insasi o ironie....m-am saturat...si vreau sa stiu...Da,vreau sa stiu!Vreau sa stiu de ce?De ce nu mi-ai spus ca viata este o ironie?Si ca tu stii asta...si de ce nu mi-ai spus ca nu ma mai iubesti...si ca nu iti pasa daca plec..Nu, tu ai tacut.A fost mai usor asa....Doamne...fa-o sa taca...sa taca melodia...sa tac eu...sa tac pentru totdeauna...asa cum am facut-o si atunci...Am luat-o la fuga...o naluca in vant si soare...rochia mea alba...rochia mea rupta...parul meu ravasit...talpile mele arse...nu ti-a pasat de nimic...Stiu,vorbesc prostii...si o iau si mai tare la fuga...poate se termina oxigenul,poate se termina rosul,poate se termina pamantul,poate se termina durerea...poate...Si ma arunc la pamant ca o pasare impuscata de vanatorul ei...dar nu e niciun vanator prin jur...si nicio pasare...
E atat de bine...e atat de bine in noroi...racoare...Imi infing mainile in el si il framant incet....ii privesc umbrele,ii simt mirosul,ii simt moliciunea...si imi amintesc de mine...de copilul din mine...de tine...de copilul din tine...Unde au disparut toate?Privesc in jur si nu le mai gasesc...au fost vreodata ale mele?Si ce am facut cu ele?Unde le-am pierdut?Le ai tu?Ti le-am lasat tie?Sunt la tine?
Nu....nu le-am pierdut....nu am putut sa le pierd...nu le-am avut niciodata...doar ti le-am inapoiat atunci cand ai ales sa taci....asa ca taci si acum...caci noroiul rece inca te asteapta...

P.S Am alergat un lan intreg fara tine...

Remake Twilight

Distributia:Bella-EU,Matei-James,Marcellino(are nume adevarat dar nu-l pot pune)-Edward,Oana-Victoria,.....pers secundare:profu de mate Bajetu,dirigu Scenarist,regizor etc...Diana

baby_blue_anny 14: si pe matei in rolul lui james
Diana: fata stii emisiunea aia scream queen?tu o sa fii dramaqueen
baby_blue_anny 14: ca are parul semipletos..
baby_blue_anny 14: ca a lui james..
Diana: era alec fata k era frasu’ lu’ oana
Diana: d'oh
baby_blue_anny 14: si oana e victoria..
baby_blue_anny 14: alex e jane
Diana: io sunt regizoru scenaristu si orice vrei tu
Diana: deci io fac scenariu
Diana: tu esti bella pe Marcellino il chemam il mituim k in sala respectiva se da ecdl-ul si mai vedem noi
Diana: stai sa ma gandesc
Diana: facem decorul la noi in clasa
baby_blue_anny 14: de ce?ca avem pestera?
Diana: pe matei il punem sa stea pe tavanul mucegait si ud la panda
baby_blue_anny 14: =))
Diana: tu intri te uiti si ti se face frig
baby_blue_anny 14: si ca sa il enervez ii spun ca o fac pe oana noua hannah montana...si ca ea accepta..:))
Diana: el sare de pe tavan si usa ramase blocata din cauza frigului
Diana: te alearga matei prin clasa si ii zici k dak te lasa in pace mai ai niste stickusri de o saptamana in banca
Diana: asa el te lasa in pace pana termina de mancat sticksurile
Diana: da' ink ii este foame
baby_blue_anny 14: stai ca mai am si niste Viva..
baby_blue_anny 14: de la inceputul anului..
baby_blue_anny 14: si covrigul ala..de la Craciun
baby_blue_anny 14: asa ...the next personaj..
baby_blue_anny 14: oana alias victoria..
Diana: si te alearga iar...apoi apare laurentiu si din dorinta lui nestavilita de a da testul de la ecdl la acces si mai mult de a scapa de dirig deschide usa...il vede pe matei flamand si sare sa-l opreasca
Diana: tu stai acolo inghetata si apoi nush
Diana: urmeaza pauza de masa. nu-i bun?hollywood-ul ma asteapta
bn..cat oferi?drepturile cde la copyright s pastreaza pe toata durata vietii+70 de ani de la moartea autorului(de la ecdl stiu).scrii din nou fata,k dak vede careva gramatica mea o considera pe lacteea the godess of romanian.: e...si scrii si tu acolo cui ii apartine scenariul?
baby_blue_anny 14: scriu scenarist-diana the best
Diana: the best fata da' ce sunt manelara din dorobanti?
Diana: ce?sunt ultimu lihnit kre a crapat mancarea de la Kaufland?
Diana: stai fata unde am ramas
baby_blue_anny 14: l-ai bagat prea repede pe edward
Diana: k erai moarta de frig pe parchetu nostru nelaminat in care profu de mate si-a rupt 2 perechi de pantofi impiedicandu-se si marcellino se lupta cu matei
Diana: ei habar n-au pt ce se lupta unul cu altul dar fiecare crede k celalalt vrea sa-i fure ce-i al lui:matei crede k Marcellino ii fura mancarea si Marcellino crede k matei vrea sa-i fure locu la ecdl
Diana: asa apare victoria cu o moaca tru trantind usa in bajetu style
baby_blue_anny 14: hai fata.,..ca tu tre sa stii...doar esti scenarista..
baby_blue_anny 14: eu sunt doar o rasuflata de actrita cu artrita
Diana: )))))))))))))))
Diana: )))))))))))
Diana: fata dak as avea blog discutia asta ar fi cel mai inteligent lucru pe care l-as fi scris vreodata
baby_blue_anny 14: o da?
Diana: pe bune nu mai stiu...oana ma blocheaza mental prin cealalta emisfera si nu pot sa gandesc
baby_blue_anny 14: imi fac eu blog..si o scriu eu
baby_blue_anny 14: ce?
Diana: stii k io si oana avem acelasi creier si emiosfere diferite
Diana: si knd una nu stie ce sa zica dam vina pe emisfera celeilate k ne blocheaza
Diana: mental vorbind
Diana: fata si se terminase lupta si Marcellino victoriuos k a castigat locuc lui la ecdl ia punga cu un ultim sticks ramas si rupe savurandu-l si te vede pe tn acolo dardaind pe podea si i se face mila de tn te ridica te pune in banca si iti scrie nr de telefon pe banca...da' cum banca era aia unde sta dumi curgea apa de sus si te-i ales si cu un dus rece si cu nr sters si pana la urma aio ramas cu buza umflat si emo si victoria nu si-a mai batut capu cu tn...nici sictir nu ti-a mai zis
Diana: si gata
Diana: end of story
Diana: acuma trebuie sa discutam dsp onorariul meu. scenarist de renume intergalactic...regizor interstelar...de la marea super productie:"th remake of twilight:amurg in pestera cretacica 10 f" va prezinta....
Diana: bella-diana
Diana: edward- marcellino C
Diana: victoria-oana montana
 Diana: james-matei
Diana: si nu in ultimul rand cel mai important
baby_blue_anny 14: fata alex
Diana: EU SI CU PERSOANA MEA UN GENIU NEINTELES O COMOARA ASCUNSA IN CURUL ASTA DE LUME NUMIT COLEGIOUL NATIONAL MIHAI EMINESCU
Diana: LAS-O PE ALEX SUNT IN PLINA GLORIE ACUM
Diana: zi-mi cum o sa scrii
Diana: dak tot esti asistenta mea
Diana: macar sa stiu cum lustruiesti diamantul meu brut adik opera mea...copilasul meu...acest viitor succes al filmului care il va intrece si pe avatar
mentionez ca nu e toata convorbirea dar sunt printre cele mai tari faze:))=))