26 mai 2010

Ochii tai....si marea...


Sunt tot eu.Eu..aceeasi...dintotdeauna.Stiu...nu ti-am scris de mult.Mi-a fost frica sa o fac.Nu pentru tine,caci tu ai fi suportat orice ti-as fi zis eu vreodata,orice nebunie de la ora 2 noapte,ci pentru mine...ca a-si fi putut sa iau trenul si sa ma intorc...sau sa plec si mai departe.Am plecat...departe...nu iti spun adresa...nici nu o stiu...si nici nu vreau...
Privesc marea fara tine... .Aerul sarat imi atinge pupila inrosita....si ustura...dar nu la fel de tare ca si... .Si apa...atat de albastra...si rece.Pot sa imi vad chipul in ea,viata si sa ma gandesc cum ar fi pe fundul ei,daca ar fi rece,daca ar fi umed si daca mi-ar placea...si pentru cat timp.E din nou primavara.Sunt aici de cateva zile,ore,minute...nici nu stiu...dar nu am mai privit niciodata marea astfel.Stiu cat iti place marea...iarna.De ce ?Nu am incercat niciodata sa aflu...poate pentru ca e linistita,rece,tacuta...sau poate pentru ca e involburata,nervoasa,iti taie respiratia prin aerul sarat care iti bate in fata si te face sa inchizi ochii...Si atunci inchizi ochii?Cred ca da ...si lasi marea sa tipe si pentru tine,sa iti urle toata furia,tristetea,nebunia...si sa atinga malurile.Si dai vina pe ea pentru lacimile tale...si i le dai ei.Caci in definitiv ce este marea?doar lacimile tale,ale mele,ale altora ca noi care nu au curajul sa le stranga de pe obraz si le arunca in mare.Iti dai seama cate lacrimi are marea?cata ura,tristete,iubire,dezamagire,viata,moarte ...
Aerul e cald si miroase a sare. Imi infing degetele in nisipul umed de pe mal si simt nevoia nebuneasca de a ma arunca in mare.Dar apa e rece... si ceva inca ma tine legata.Iar soarele pleaca si el...si el...E atat de...soare...rosu...galben...mic.Ii mai fac inca o data cu mana inainte sa plece de tot si eu sa inchid ochii si sa nu il mai vad.Inca o data...
Am promis...am promis marii ca o sa ii arat palmele mele...mai intai dreapta daca iubesc si am iubit...apoi stanga daca imi este frica.Si le-am ridicat in fiecare zi.Atunci ce fac aici cu ambele maini spre cer?Ce fac cu dreapta?cea cu care ti-am dat atata iubire,mangaiere...cea pe care tu ai luat-o de mana si ai plecat?Dar cu stanga? De ce imi este frica?...stiu...pentru ca am venit primavara la mare...iar tu ai fost aici inaintea mea...si ai vazut marea fara lacrimile mele...

P.S. Am strabatut o mare fara tine....

18 mai 2010

Aberatii de 3 noaptea...


Am inchis ferestrele.Am tras perdelele si am inchis ochii cu aceeasi viteza cu care candva as fi intors privirea catre tine.Am inchis usi dupa usi,din nou si din nou.Am inchis pleoape si am lasat sa curga ultimul strop de ura.Ultimul.Imi doresc sa-mi astup urechile cu ceva ....cu ceva care sa opreasca acel”Esti...pa.” al tau,spus cu atata precizie tematoare.Umbrela rosie se topeste sub stropii de acid al glasului tau,si simt cum arde in palmele-mi reci si umede.Imi doresc sa lesin si sa ma trezesc inconjurata de un lan de fan proaspat ca o zi de primavara.Ma las incet si alunec usor pe scaunul care scartie de dor.Auzi?De dor....E o prostie,si imi mai trec si altele prin cap la fel ca aceasta.Umarul gol imi atinge spatarul si tresar de neincrederea pe care o am in el,dand cu ochii de avioanele de hartie pe care le faceai pentru mine ca sa adorm.Le aliniez si le dau o culoare ce suna a planset de dor.De dor?...
Stau la marginea patului si imi privesc degetele cum se pierd in moalele covorului.Desenez fluturi cu piciorul si le fac vant gratios prin aer.Nu ii vad cum zboara,deci au plecat cu avioanele tale.Rastorn absurd paharul cu apa,si o intind usor cu unghiile mele albastre pe tot parchetul.Nu desenez nimic,iar nervii zboara disperati de neputinta de care dau dovada.Cu avioanele tale...
Ma intind usor pe pat,imi asez perna si parca te astept sa vii.Inchid ochii.Ce e cu inima mea?Si atunci vad sangele ce mi se scurge cald pe piept,prin crapatura peretelui de marmura.Duc mana usor si simt vibratii,batai pline de ura si suspin tragand din nou aer .Imi scot inima din piept si o asez pe perna langa mine.Ii privesc aortele vechi si lacrimile cenusii de durere pe care nu stiu daca eu o mai simt .Ma uit repede in oglinda si vad...Fire de par rupte haotic si vise spulberate pe sine de tren,apoi o mare balta....Pleoape cu valsuri de tristeti si irisi mov in floare.Obraji maturi si cicatrici pe vene repezi,urechi cu cirese amare si cercei ieftini rupti din soare,carotide pline de emotii si buze amare ce suspina parsiv la sarutul lor.Ce am facut?Ma intorc langa inima mea si o gasesc aceeasi...fara mine...Incerc sa o pun inapoi dar imi este smulta de avioanele de hartie.Incerc sa o trag inapoi dar imi este frica.Apoi o las...se va intoarce la tine...cu avioanele tale...

17 mai 2010

Fara titlu


De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,

Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.

Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,

Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?(De-abia plecasesi-T.Arghezi)

12 mai 2010

3 PM


E prea tarziu.Lumina oarba imi oboseste ochii,iar mana imi tremura de ura,teama,frig...de nimic..de nimicul pe care nu stiu sa ti-l scriu.Cam asta a mai ramas intre noi...nimicul.Un cuvant atat de gol...la fel ca nimicul,golul,albul ,infinitul si marea dintre noi.Dar iti voi scrie aceasta scrisoare,acest nimic pentru a nu lasa foaia alba,iar marea din ochii tai sa atinga malurile.A cata foaie?Nici nu am tinut numarul,nici nu conteaza,caci totul este prea putin si nimic nu este prea mult. Este deja ora 3 noaptea,o nenorocita de ora 3 ....Focul din soba s-a stins de mult...e atat de frig desi e primavara.Doamne!este primavara....si am uitat sa deschid fereastra...iar teiul pobabil a inflorit deja,si nu ar trebui sa fie frig.Sorb inca o gura de cafea din cana mea rosie.E inca calda.
As vrea sa fii aici.Sa fii aici,sa-mi iei cana din mana si sa-mi spui ca este de ajuns,ca ar trebui sa ma culc.Sa imi soptesti lucruri marunte la ureche,sa-ti simt caldura in ea,sa imi tatuezi obrazul cu sarutul tau si palmele cu pixul cu care scriu acum.Sa imi canti in soapta si sa ma strangi de mana.Sa ma strangi de mana atat de tare incat sa ma trezesc,incat sa imi lasi amprenta ta ,incat sa imi faci vanatai.Sa imi pui palma in mana mea si sa alergam.Sa razi de rasul meu si sa plang de ochii tai atat de negri.Sa plang pe covorul negru pana raman fara aer in plamani,pana sa mi se face rau,pana raman fara lacrimi...iar tu sa-mi intinzi paharul tau cu apa rece.Rece...atat de rece ca si palmele mele,pleoapele si bataile afurisite de inima.Sa ma intreb de ce mai bate si apoi sa te privesc...si sa-mi aduc aminte.Si sa imi vina din nou sa plang cu gandul ca ai putea sa pleci de langa mine...de pe covorul meu negru pe un alt covor nepatat de lacrimi.
Sterge lacrimile pe care le-am lasat pe foaie.Nu,lasa...mai bine le sterg eu,caci tu nu ai putea sa faci nimic din toate cate as vrea eu.Nu ai putea sa fii aici caci ai plecat de mult,iar cana cu cafea...nici macar nu am o cana rosie...nu e cana mea.Vorbele marunte...tu nu soptesti...nici macar nu gandesti lucruri marunte..la tine totul e maret...Tu nu m-ai lua niciodata de mana si nu ai alerga cu mine kilometri intregi ...ar fi o copilarie pentru tine...
Stiu...sunt o ciudata...o ciudata care nu stie ce vrea de la tine...o ciudata care inca te iubeste...care inca mai crede asta...O ciudata care...nici macar nu are un covor negru.O ciudata care ar putea sa stea ore intregi fara sa spuna un cuvant,fara sa sopteasca un vers,fara sa te asculte si sa te implore sa taci si totusi sa stie ce simti.O ciudata care te cunoaste prea bine ca sa nu isi dea seama ca tu nu ai putea sa faci asta niciodata,nu ai putea sa taci,sa nu imi soptesti...am uitat...tu nu soptesti...tu iti strigi iubirea,o desenezi,o canti,o respiri,o visezi.Acelasi vis ca si al meu,sub acelasi cearsaf de soare...aceeasi minciuna cu zambetul pe buze,aceleasi ganduri facute scrum...Dupa toate astea,sa uit sa rad...si tu sa nu mai fii aici sa ma inveti.Sa invat singura...si sa reusesc...iarta-ma,iarta-ma,iarta-ma,iarta-ma...te inebunesc cu ganduri minore si lipsite de sens...dar iarta-ma...De ce sa ma ierti?...nu stiu...poate pentru faptul ca am spus de prea multe ori acest cuvant si nu mai stiu ce inseamna.

Am ajuns in fata usii tale.E incuiata.De doua ori.Am cheie,dar nu am curaj sa o descui...mai bine o las asa.Nici nu am atins clanta usii...dar stiu ca e incuiata...mereu a fost.Trebuie sa plec.Lucrurile mele...pastreaza-le tu.Fa ce vrei cu ele...arunca-le,da-le foc...nu mai vreau nimic...nici macar cana rosie...nici covorul negru....nici macar lacrimile de pe el....

P.S. Am parcurs primul kilometru fara tine...

7 mai 2010

Pro Volei

Asaaaaaaa...revin la problema de ieri.Pai i-am zis azi profului ca nu mai vin in formatie ca mai am si altceva de facut....si doamne!!!!!!nu am avut nicio remuscare!da' nici el nu a zis nimic:).
Am fost azi la un meci de volei feminin:Pro Volei(Botosani)-CSM Bucuresti.Fratioareeeeeeee...am iesit surda.Si nu cat rageau aia din tribune toti gramada ci cat a fluierat un drac in spatele meu...Ma rugam de fiecare data cand fluiera sa ii iasa ochii aia din cap poate asa mai tace....da nicio sansa.Ca doar era drac.Si am iesit de acolo surda si ca de pe alta planeta.Ma tranteam in Diana de parca eram dupa vreo 3 beri:))...eee...si ea in mine:))Ideea e ca am stat doar primele 3 reprize si Botosaniul era deja invingator...deci e bine.Da nu ma bucur.De ce?Fiindca habar nu am de ce ar trebui sa ma bucur ca o echipa...pe care nu o cunosc...si un joc care nu ma intereseaza ar trebui sa ma bucure...Vedeam in jurul meu tanci,pustani si "neni" care erau asa de bucurosi...nevoie mare...n-aveau treaba acasa.Si ma intrebam daca au venit pentru joc sau sa vada picioare goale pe gratis?Cred ca raman la a doua varianta.Una peste alta...ideea e ca pe langa cei 25% de oameni normali din sala,dintre care fac parte si eu cu Diana,restu erau cocalari.Daca nu a trecut unu prin fata mea de o mie de ori atata rau...ultima data i-am pus si piedica ca poate ramanea dracu la locul lui.
Am ajuns la concluzia ca nu am fatza de stadion.Nu stiu...cand ii vad pe toti ca se bucura si nici nu inteleg de ce mi se pare....wewwww....Adik...nu pot sa ma bucur odata cu mai mult de 5 persoane...simt ca incep sa ma bucur de bucuria lor si ma apuca depresia pe urma ca eu nu am de ce sa ma bucur...Nici nu stiu de ce scriu toate lucrurile astea aici...oricum nu citeste nimeni...da poate ca asa ma simt eu mai putin ciudata.


PS:Era unu in primul rand...mama...deci ala e fratele lu' Nikita din Romana..Fratele Ceafa da' Porc:))...omul ala se bucura si injura la orice gol...mai mult am stat cu ochii pe el ca sa imi dau si eu seama cu ce echipa tine...ca ii injura pe ambii antrenori...pe jucatoare...dadea sfaturi...se cunostea ca avea experienta pe terenul de volei...cu silueta lui:))):))

6 mai 2010

Nebun de negru

Vreau...vreau...vreau sa te duci dracu!!!!!!!!!!!!Da,vreau sa te duci dracu tu...si toti prietenii tai...toti...si tu...si tu sa te duci dracu..
Duceti-va toti dracu...ori o sa ma duc eu....

Scoalaaa:(

Si poate mai vine si vara....Poate.Si poate mai vine si vacanta.Da' pana atunci mai e multa scoala...aha...e aia care nu te lasa sa respiri cateodata dar fara de care nu simti ca esti viu.
Am aflat zilele astea ca am intrat in grupul de debate al liceului,desi nu imi doream asta.M-am dus...nici nu stiu de ce m-am dus...M-a ametit profa sa merg,sa merg si am mers.Si cik dupa parerea mea am facut-o de oaie la ce am scris acolo...da parerea profei nu a fost asta...si asa am intrat printre primii...Imi vine sa mor,sa ma arunc de pe catedra:))Cine dracu m-a pus pe mine sa ma mai bag si in asta?Nu aveam destule de facut si asa putin timp?Nuuuuu....Faza tare e ca si profu de religie,unde la materia lui ascult muzica si eventual comentez ce nu imi convine(nu sunt atee,ci doar agnostica) vrea sa intru in formatia scolii.Am cantat de proba in clasa dupa ce s-au rugat jumate de ora colegii si in care am simtit ca intru in pamant daca nu se termina melodia,desi nu foarte lunga(Use somebody-Kings Of Leon).Si ieri am fost la primele repetitii pentru mine,a doua pentru ceilalti.Bai,a fost fain,as putea spun chiar tare...da ce dracu fac eu cu atatea?Cum le descurc?Nu sunt eu o proasta cum a zis mama si o sa ajung acasa la ora 6 seara in felul asta?Am ajuns la concluzia ca mi-a scris cineva pe frunte"prea mult timp liber"...da cred ca a gresit persoana.
Si acuma eu ce fac???:(((((((((((

5 mai 2010

Ultimul sarut


L-am avut.Mi-a stat pe buzele uscate ca o lacrima,hranindu-si sarea din dorul pentru tine...

L-am pierdut unui necunoscut pe strada...

L-am gasit undeva in mine,strans intr-o palma,ferit de celelalte ganduri.

L-am zambit.

4 mai 2010

Nimicuri si minciuni


Inca o zi fara soare...Nu s-a schimbat nimic de ieri si totul e la fel ca maine.Dar am vazut fericirea si uimirea altora in ochii unui copil...in ochii unui copil murdar de gemul dulce-acrisor al unei gogosi.In ochii mei.Copilul din mine cu gogosi.Da,am vrut gogosi.Si mi-am cumparat gogosi...dar mi-am dat seama ca nu stiu sa mananc gogosi.Dar..doamne cat de bune erau gogosile alea.Si gemul...de zarzare...Din zarzarul ala batran de la bunica...din care ne-am batut o vara intreaga cu zarzare...Copii nebuni.Cu zarzare? In care ne-am facut leagan si am privit impreuna apusul...si rasaritul.In care am ras de tampeniile pe care le spuneam si de mainile noastre zgaraiate si murdare de la zarzare....Ce vremuri...Acum gogosile se dau intr-o punga si pleci cu ele acasa...Nu mai privesti apusul ci doar griul cerului oglindit in asfaltul prafuit...Si ochii ciudatilor care nu stiu ce fericire se gaseste intr-o gogoasa...E aceeasi pe care o gaseste un copil intr-un caiet nou...mirosul lui...il face mai bun si il face sa scrie mai frumos...pana cand nu mai este nou...Asa ca hai sa mancam toti gogosi dar sa fim mai sinceri cu noi..caci...recunoasteti...va plac gogosile:))



Dedicatie speciala pentru ziua Dianei...I love you...A,si salata e tot cu dedicatie:)):))